.
Piatra Neamţ | Punct: Poaiana Cireşului | Anul: 2020
Anul:
2020
Epoca:
Paleolitic şi mezolitic
Perioade:
Paleolitic superior
Categorie:
Domestic
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă
Județ:
Neamţ
Localitate:
Piatra Neamţ
Comuna:
Piatra Neamţ
Punct:
Poaiana Cireşului
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Cârciumaru Marin Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte
Cîrstina Ovidiu Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte
Diaconu Vasile Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte
Ghiţă Horia Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte
Leu Marian Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte
Lupu Florin Ionuț Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte
Niţu Elena Cristina Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte
Preoteasa Constantin Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte
Văleanu Mădălin-Cornel Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte
Cod RAN:
Raport:

Aşezarea de la Poiana Cireşului – Piatra Neamţ, prin descoperirile realizate de-a lungul timpului, este unul dintre cele mai reprezentative situri paleolitice din România şi printre cele mai importante situri gravetiene din Europa, aşa cum o dovedeşte şi valorificarea ştiinţifică la nivel internaţional (nota 1). Cercetările sistematice de aici s-au desfăşurat, cu unele întreruperi, din 1998 până în prezent, ia...r săpăturile efectuate până la maxim 6 m adâncime au reliefat existenţa a cinci niveluri paleolitice, datate prin mai multe metode (C-14, AMS, OSL, paleomagnetism) între 20.000 şi 37.000 de ani uncal. B.P. În afară de nivelul Epigravetian, care este puternic deranjat, toate celelalte locuiri paleolitice sunt bine conservate, delimitate de strate sterile groase, foarte bogate din punct de vedere cultural, reflectând activităţi umane diverse. Poiana Cireşului-Piatra Neamţ este singurul sit paleolitic din estul României care a furnizat cel mai mare ansamblu faunistic dintre siturile gravetiene de la noi din ţară, o colecţie impresionantă de materiale dure animale, precum şi majoritatea obiectelor de artă descoperite în paleoliticul din România. În prezent, aşezarea de la Poiana Cireşului-Piatra Neamţ a livrat circa 85 % din întregul număr de podoabe şi peste 94 % din toate obiectele de artă descoperite până acum în aşezările paleolitice din România (nota 2). Industria pe materii dure animale este destul de bogată şi diversă, fiind reprezentată prin patru unelte din fildeş, vârfuri din corn de ren, precum şi numeroase unelte din coarne de ren şi cerb. La toate acestea se adaugă o extrem de bogată colecţie de material litic, structuri de combustie, strate ocrate, structuri de locuire etc. Colecţia de material litic cuprinde peste 15.000 de piese aflate în studiu. Din punct de vedere metodologic, s-a utilizat un sistem unitar de înregistrare, folosit încă de la începutul reluării cercetărilor în 1998, care implică un punct 0 unic (398 m altitudine absolută, deasupra oricărui punct cu potenţial arheologic din sit), un caroiaj temporar fixat în fiecare campanie la 1 m faţă de punctul 0, în raport cu care se realizează înregistrarea individuală în trei dimensiuni a tuturor artefactelor şi structurilor. Colecţia impresionantă de unelte, faună sau obiecte de artă descoperite aici este, fără îndoială, consecinţa metodei de săpătură şi recuperare a materialelor. Întregul depozit cercetat până acum a fost epuizat prin decaparea în niveluri cu grosimi foarte mici (cca 2 cm), impuse de densitatea şi dimensiunea materialului arheologic. De asemenea, o atenţie deosebită s-a acordat tamisării sedimentului care s-a realizat prin site fine cu ochiuri de 2-3 mm grosime. Dimensiunea foarte mică a multor categorii de materiale, pentru care s-au depus eforturi considerabile în scopul recuperării în săpătură, precum şi fragilitatea unui procent variabil din materialul faunistic, ne-au impus folosirea unor unelte adaptate acestor piese, cum sunt spatulele din lemn şi pensule fine. În stratul de cultură au fost utilizate cu preponderenţă spatule din lemn, renunţându-se la şpacluri sau truele. Circumstanţele şi datele din teren, precum şi rezultatele cercetărilor anterioare, au făcut subiectul a numeroase publicaţii din ţară şi străinătate, de aceea nu vom mai insista asupra lor în acest raport (nota 3). Obiectivul major al cercetărilor din situl Poiana Cireşului este determinat de înţelegerea dinamicii culturale a paleoliticului superior în regiunea est-carpatică. Din acest punct de vedere, situl Poiana Cireşului reprezintă o reală oportunitate, fiind singura aşezare paleolitică din România care se pretează bine unui proiect atât de ambiţios, îndeosebi prin prezervarea mai multor secvenţe ocupaţionale cuprinse între 20.000 şi 37.000 de ani, precum şi suprapunerea cronologică a Gravetianului, un tehnocomplex văzut ca prima cultură paleolitică paneuropeană. Având în vedere marile schimbări climatice, inclusiv ultimul Maxim Glaciar din Pleistocenul superior, înregistrate în acest interval cronologic, locuirile din situl Poiana Cireşului pot oferi informaţii importante despre influenţa climatică asupra comunităţilor umane, implicit schimbări în gestiunea resurselor minerale sau animale. În acest moment, Poiana Cireşului beneficiază de 52 datări absolute, făcute în patru laboratoare diferite (Beta Analytic - SUA, ORAU-Oxford - Anglia, Erlanger - Germania, RoAMS-Tanderom Bucharest). Spre deosebire de toate celelalte situri paleolitice din România, rezultatele probelor de la Poiana Cireşului sunt consistente, foarte coerente, inclusiv în cazul datărilor încrucişate realizate pe aceleaşi probe în laboratoare diferite. Pentru campania de cercetări din anul 2020, au fost propuse următoarele obiective: -Înţelegerea funcţiei sitului şi identificarea ariilor de activitate prin realizarea unor secţiuni în zone diferite ale sitului, care nu au mai fost săpate în etapele de cercetări sistematice, şi epuizarea tuturor secvenţelor ocupaţionale; - Abordarea interdisciplinară a cercetării arheologice prin efectuarea de noi analize. - Recuperarea şi înregistrarea de noi materiale litice şi osteologice în scopul caracterizării modului de exploatare a resurselor animale, gestiunea resurselor minerale şi determinarea caracteristicilor tehnice ale industriei litice. - Promovarea şi valorificarea rezultatelor; Chiar dacă a existat o restrângere a finanţării, alături de condiţii speciale din cauza contextului general, s-a reuşit finalizarea a două secţiuni în campania arheologică din anul 2020. Fiecare secţiune a avut 4 mp, adâncimea maximă la care s-a ajuns în a doua secţiune fiind de 5 m, ceea ce a reprezentat un efort considerabil, având în vedere canitatea uriaşă de sediment excavat şi timpul necesar delimitării stucturilor de locuire şi tamisării întregului depozit. Prima secţiune săpată, denumită SXV, a fost amplasată pe latura sudică a sitului, într-o zonă mai joasă, la 10 m distanţă de SXIV/2017 (Fig. 1). În această parte a sitului nu au fost făcute niciodată săpături, însă descrierea unui sondaj cu carotiera (Drill 16), realizat în anul 2005 de o echipă germană, indica existenţa unei stratigrafii clasice pentru sit, având o grosime de 7 m, în care au fost surprinse mai multe secvenţe ocupaţionale. Aceasta a fost şi motivaţia amplasării secţiunii din 2020, care a suprapus sondajul cu carotiera (Fig. 2). Spre surprinderea noastră, nimic din observaţiile anterioare nu au fost valabile, ceea ce presupune că o parte din sondajele realizate în anul 2005 nu au o descriere corectă a succesiunii geologice. Tot depozitul săpat de noi este lutos, până la 1,50 m având o structură prismatică, cu pietre de diverse dimensiuni în compoziţie. Acest lucru este în totală contradicţie cu observaţiile anterioare, în care se specifică doar o succesiune de depozite loessoide şi chiar existenţa stratului pseudo-micelian între 1,5 şi 2,5 m. Mai mult, două niveluri cu pietre de diverse dimensiuni (medii şi mici) sunt evidente în secţiunea săpată, ceea ce dovedeşte exista unor alunecări succesive de pe panta estică a aşezării. De asemenea, sedimentul devenea din ce în ce mai umed înspre baza depozitului, imposibil de săpat şi, pentru că nu s-a descoperit nicio locuire paleolitică până la 2,50 m, secţiunea a fost abandonată. A doua săpătură a fost realizată peste o porţiune din cea mai lungă secţiune realizată în 1968 de V. Căpitanu, care avea 10 m lungime şi cca 2 m lăţime (Fig. 3a). Din publicaţii (V. Căpitanu, 1969, în Carpica) este cunoscut că nu s-a săpat decât până la 1, 5 m adâncime, fiind epuizat doar primul nivel Gravetian. Practic, suprafaţa deschisă de noi (4 mp) a suprapus colţul estic al tranşeului săpat în 1968. Obiectivul nostru a fost determinat de verificarea eventualei prezenţe a nivelurilor gravetiene vechi în această zonă a sitului, care nu a beneficiat de cercetări recente, astfel încât să delimităm cât mai bine amploarea locuirilor paleolitice. Din cauza dificultăţii identificării cu exactitate a malurilor vechii săpături, o parte din secţiunea noastră (cca 30/60 cm) a cuprins şi depozit nesăpat, ceea ce ne-a permis să recuperăm şi materiale din primul nivel Gravettian (Fig. 3a). Acestea sunt încă în etapa de procesare şi analiză, colecţia cuprinzând fragmente osteologice, majoritatea fiind reprezentate prin oase şi coarne de ren, precum şi materiale litice caracteristice acestei locuiri. Pe lângă prezervarea foarte bună a materialelor organice, se remarcă densitatea lor, precum şi prezenţa unor urme de coloranţi. Cel mai probabil, aşa cum am observat şi în campaniile anterioare, cantitatea mare de ocru nu poate fi explicată, neapărat, prin utilizarea simbolică a acestuia. Mai degrabă, prin asocierea cu o arie în care s-au desfăşurat activităţi domestice (tranşarea animalelor, prelucrarea coarnelor de cervidee), coloranţii erau folosiţi în scopuri practice. Prin urmare, nivelul Gravetian I (20.000 ani BP) se continuă pe latura vestică a aşezării, ceea ce înseamnă că aşezarea se întinde pe cel puţin încă 100 mp în această zonă, care este necesar să fie cercetată în campaniile viitoare. Adâncimea maximă la care s-a ajuns este de 5 m, însă depozitul este mult mai gros. Au fost identificate şi locuirile aparţinând nivelurilor gravetiene II şi III (Fig. 3b). Chiar dacă prezentau o densitate redusă a materialelor, prezenţa lor consemnează că această zonă a fost locuită în etapele mijlocii şi vechi ale Paleoliticului superior. Remarcabile sunt două unelte descoperite în cel mai vechi nivel Gravetian (30.000 ani B.P.): o lamă retuşată convergent şi o unealtă dublă (grattoir-burin), ambele realizate din silex a cărui provenienţă este presupusă ca fiind valea Prutului. Prezenţa majoritară a silexului despre care se crede că provine de pe valea Prutului în locuirile gravetiene vechi de la Poiana Cireşului, precum şi în alte niveluri paleolitice de pe valea Bistriţei, ne-a determinat ca, în cadrul prezentului proiect, să începem realizarea de analize mineralogice. Astfel, au fost trimise la Institutul Geologic al României un număr de 13 probe provenind din toate nivelurile identificate în sit, precum şi surse de materii prime caracteristice, în scopul determinării cu exactitate a provenienţei rocilor. Rezultatele cercetărilor din acest an vor putea schimba semnificativ teoriile despre prezenţa aşa zisului silex de Prut în aşezările din estul Carpaţilor.

English Abstract:

In the 2020 archaeological campaign at Poiana Cireşului Paleolithic settlement, were excavated two different sections, each with 4 sqm. The first excavated section, called SXV, was located on the southern side of the site, in a lower area, 10 m away from SXIV / 2017. No excavations were ever carried out in this part of the site, but only a core drilling. To our surprise, none of the previous observations were valid, which means that some of the surveys conducted in 2005 do not have a correct description of the geological succession. The whole deposit dug by us was clayey, with stones of various sizes in the composition, without traces of Paleolithic occupations.
The second excavation overlapped part of an old section partially excavated in 1968. Our objective was determined by verifying the possible presence of old Gravettian layers in this area of the site, which did not benefit from recent research, so as to better delimit the extent of Paleolithic occupations. The maximum depth reached is 5 m, but the deposit is much thicker. The Gravettian occupations were also identified, the first layer having rich traces of culture. Also, in the present project, we started to perform mineralogical analyzes to identify more accurately the sources of lithic raw materials used in the site.

Note Bibliografice:

1. Marin Cârciumaru et al., Parures et objets d'art du Gravettien récent de Poiana Cireşului-Piatra Neamţ (Roumanie) [Adornments and art objects from the Late Gravettian at Poiana Cireşului-Piatra Neamţ (Romania)], L’Anthropologie 122, 2018, p. 220–260; M. Cârciumaru, E.-C. Niţu, O. Cîrstina, N. Goutas, 2016, The Engraved Stone Pendant from Poiana Cireşului-Piatra Neamţ, Romania. New Contributions to the Understanding of Symbolic Behaviour in Gravettian, Archaeology, Ethnology & Anthropology of Eurasia, Institute of Archaeology and Ethnography of the Siberian Branch, Russian Academy of Sciences, nr. 4, p. 35-45; Elena-Cristina Niţu et al., Mobility and social identity in the Early Upper Palaeolithic: new personal ornaments from Poiana Cireşului site (Piatra Neamţ, Romania), PLOS ONE, 14(4): e0214932m 2019;


2. Marin Cârciumaru, Elena-Cristina Niţu, Symbolic Behaviour and Art on the Territory of Romania from the Middle Palaeolithic to the Mesolithic (55,000-7,500 B.P.); Comportamentul Simbolic şi Arta pe teritoriul României din Paleoliticul mijlociu până în Mezolitic (55.000-7.500 B.P.), Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2018, ISBN 978-606-537-429-4.
3.M. Cârciumaru et al., , 2010,The Pluristratified Upper Paleolithic Site From Poiana Cireşului, Piatra Neamţ. Recent Resultats and Future Prospects, in C. Neugebauer-Maresch& L. Owen (Eds.), Aspects concerning the Middle and Eastern European Upper Paleolithic-Methods, Chronology, Technology and Subsistence, Symposium Wien, 9-11 November, 2005, Mitteilungen der PrähistorischenKommission ÖAW, 2010, p. 209-219; M. Cârciumaru et al., 2016, 2018: E.-C. Niţu et al., 2019.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO