Cercetările din acest sector s-au concentrat în edificiul E1, respectiv în încăperile R2 şi R3 şi în realizarea a două sondaje – primul (Sondaj α) la nord de edificiul menţionat, între acesta şi incintă (curtina A, la V de T1) şi Sondajul β, la sud de E1, între acesta şi Bazilica uninavată (Bazilica I). Sondajul α a fost practicat la S de incintă, spre zidul de N al R1. În această zonă incinta prezintă o prăb...uşire a paramentului de S. Această zonă prăbuşită îşi găseşte pandant pe aceeaşi direcţie cu zidul de N al R2 care este de asemenea afectat în zona mediană. Această situaţie poate fi rezultatul unui sondaj anterior, rămas neacoperit. Sondajul β a fost practicat la S de zidul de S al R3 spre Bazilica I. Sub vegetal a apărut un strat compact de dărâmătura în care au fost descoperite numeroase fragmente de amfore, majoritatea LR2, Opaiţ B5 şi Kuzmanov XVI, alături de fragmente de vase Hayes 3 şi Hayes 105. Sub acest nivel a fost cercetat un zid paralel cu latura de S a R3, separat de acesta printr-un spaţiu redus, de 0,90 m, spre Basilica I. Dintre descoperirile numismatice din acest sondaj amintim o monedă de secol V p.Chr. descoperită la –0,75m S de zidul 1 din Sondajul β. Aceasta datează o nivelare anterioară Z1 şi, eventual, urmele unui pavaj din colţul de SV al Bazilicii I. O monedă histriană de secol V a.Chr. descoperită în zona de V a sondajului reprezintă un element antrenat. Cercetările arheologice în R2 au condus la o serie de descoperiri inedite pentru zona intramurană argamensă. Podeaua încăperii din ultima fază a locuirii (primul sfert/jumătatea secolului VI p.Chr.), identificată încă din campania anului trecut, a fost amenajată, prin intermediul unui strat gros de lutuială, peste ceea ce pare a fi grătarul unui cuptor păstrat parţial (l: 2,25 m; L: 3 m; gr. solei: 6-9 cm). Acesta ocupă sfertul de SE al R2 şi prezintă numeroase orificii de tiraj, clar individualizate. Din grătar se păstrează mai bine latura de N şi, parţial, zona centrală. Latura de V este complet distrusă, probabil din cauza prăbuşirii elevaţiei pereţilor. Această latură este închisă de un zid lucrat cu îngrijire din blochete mici legate cu pământ considerat, iniţial, prima faza a R2, respectiv a edificiului E2. În stadiul actual al cercetărilor, nu au fost identificate elementele de susţinere ale grătarului şi nici nu am reuşit evidenţierea focarului. La E de cuptorul 1 (C1) a fost descoperit un cuptor păstrat, de asemenea, parţial. Cuptorul 2 (C2) este circular cu diametrul de 0,70 m. Din grătar s-au păstrat câteva fragmente la -0,35 m faţă de partea superioară, pe un mic segment în zona de E a cuptorului. Nu au fost observate urme din pilonul central, dar în interior apar o serie de pietre mărunte prinse în straturi groase de lutuială. În interior a fost descoperită o monedă de secol V p.Chr., iar o altă monedă din secolul IV p.Chr. a fost descoperită în dărâmătura aflată la 50 cm S de cuptor unde ar fi trebuit să fie gura de alimentare. Aceasta a fost probabil distrusă în momentul în care a fost refăcut planul interior al R2, în ultima fază de locuire. Un alt element cronologic este oferit de un fragment Hayes 3 descoperit la 0,50 m E de C2, pe nivelul de funcţionare din faza I (sfârşitul secolului V p.Chr.). În colţul de NE al R2 a fost descoperită o vatră (C3) adosată zidului de E al încăperii, delimitată spre N de o piatră de dimensiune medie şi un fragment de cărămidă. În interior au fost descoperite o serie de fragmente de zgură şi piroane din fier. Pe latura de S se păstrează două asize realizate din pietre de dimensiuni medii, fasonate sumar. Un alt complex (C4) a fost cercetat în sfertul de NE al R2 şi constă într-o groapă masivă, conică, săpată în roca nativă. Aceasta are diametrul de 1,80 m şi baza la –0,95 de la nivelul de călcare din faza I. Materialele arheologice descoperite în umplutură constau într-o serie de fragmente de amfore LR2 şi un capac de amforă. Utilitatea acesteia poate fi doar presupusă, prin relaţie cu o groapă similară din colţul de NV al R3 în care se păstrează o jumătate dintr-un dolium. În exteriorul încăperii R2 a fost adâncit nivelul corespunzător străzii de acces spre edificiu de la V. A fost descoperit un tronson de zid lung de 2 m, paralel (la exterior) cu latura de V a R2, (0,33 m în exteriorul laturii de V a R2) şi păstrat pe două-trei asize realizate din piatră legată cu pământ. O piatră de talie (probabil o spolia din perioada greacă a oraşului) marchează intrarea în R2, spre N. Dispunerea acesteia sugerează că a fost fixată odată cu refacerea edificiului faza II şi constituia un prag pentru un acces ascendent spre zona curtinei A, respectiv turnul I (T1). Încăperea 3 (R3) a fost cercetată sumar. S-a mai înlăturat un strat de cca. 20 cm de pământ conturându-se în sfertul de NV aglomerare de chirpic cu urme de nuiele. Peste unele zone de chirpic au fost descoperite unele ţigle şi olane. Un exemplar întreg păstrat are dimensiunile de 34x35x4 cm şi este decorat cu câte două incizii late, duble, dispuse in diagonală. Zona de chirpic se concentrează preponderent în zona chiupului din colţul de NV al R3. Sub acest nivel de chirpic apare un pământ cenuşiu, neomogen, cu piatră măruntă şi medie. Majoritatea fragmentelor ceramice aparţin unor amfore LR1 şi ceramicii comune. În această încăpere s-a conturat un şanţ (4,20x60x0,65-0,70 m) paralel cu zidul de E al R3 (Cx 2). Umplutura constă într-un pământ cenuşiu. Acesta a fost excavat în trepte, în stâncă, iar în umplutură au fost descoperite câtea fragmente din secolele V-VI p.Chr. Utilitatea sa ne scapă, dar ar putea fi un complex grec umplut ulterior, în perioada romano-bizantină. Partea superioară porneşte din stratul de pământ şi din dărâmătura acoperită de chirpic corespunzător fazei II. În campania acestui an a fost deschisă o nouă suprafaţă – S III. Aceasta a fost practicată la V de E1, respectiv S II, spre faleza înaltă a promontoriului argamens. Obiectivul urmărit este conturarea intrării în turnul 1 (T1), în particular evaluarea intervenţiilor realizate de către Paul Nicorescu în zona acestui tronson al fortificaţiei, vizibile în zona exterioară a T1 şi investigarea spaţiului intramuran dintre zidul de incintă şi Bazilica I, respectiv edificiul E1 cercetat în ultimii patru ani. Secţiunea III (4x4 m) a fost cercetată sumar; imediat sub vegetal au apărut, în nivelul de dărâmătură (–0,20 m), o serie de fragmente medio-bizantine decorate cu linii incizate „în val” – singurul lot ceramic mai important. Acestea reprezintă cel mai numeros material din perioada amintită descoperit pe sit şi, de asemenea, prefigurează o locuire din această perioadă în zona argamensă. Intensitatea şi consistenţa acesteia vor fi cercetate în campania anului viitor.