Campania 2019 Campania 2019 în sectorul extra muros s-a desfăşurat în perioada august-septembrie şi a avut mai multe obiective: 1. Finalizarea cercetările edificiului E 4, prin demontarea martorului dintre S X şi S XI; 2.Cercetarea lui mormântului identificat în 2018, numerotat atunci M2/2018, dar nesăpat în 2018 din motive obiective, motiv pentru care a fost cercetat în 2019 şi, în consecinţă, renumerotat M...1/2019; 3. Cercetarea lui E 3, dezvelit în anii 1994-2000, prin punerea în evidenţă a modului în care se închide spre N; 4. Cercetarea a două suprafeţe, A şi B, situate la V de E4, într-o zonă în care exista o aglomerare de piatră la suprafaţă. 1. Demontarea martorului dintre S XI şi S XII nu a adus elemente noi în ceea ce priveşte stratigrafia: au fost confirmate cel puţin 2 faze în ceea ce priveşte funcţionarea edificiului în perioada romană, fapt dovedit prin suprapunerea a două pavaje, cel mai vechi fiind, fireşte, mai bine păstrat. A fost confirmat faptul că la amenajarea acestui edificiu, în epocă romană, au fost distruse vestigii anterioare, din perioada elenistică (amenajări funerare). 2. M 1/2019. Mormântul fusese dezvelit spre profilul de V al secţiunii S IX. Se prezenta sub forma unei amenajări din lespezi de piatră, cu dimensiunile de 1,00 x 0,60 m, care căpăcuia groapa mormântului, aşezate în două straturi: 3 lespezi – 0,55 x 0,40 m; 0,25 x 0,40 m; 0,35 x 0, 40 m, suprapuse de 2 lespezi – 0,47 x 0, 35 m; 0, 43 x 0, 35 m. Amenajarea are orientarea E-V şi se află la adâncimea de 0, 70 m măsurată pe profil V. După îndepărtarea amenajării din piatră a fost degajat scheletul care se păstrează parţial, fiind deranjat de rozătoare şi intervenţii antropice (practicarea agriculturii); lipsesc oasele bazinului, oasele labei piciorului, oasele mâinii; coastele sunt deranjate, iar craniul, rupt în două a fost „tras” peste coaste; în poziţie ”originală”, nederanjată, sunt oasele piciorului drept şi humeruşii. Mormântul nu a avut inventar. 3. Cercetările din zona lui E 3 au avut în vedere dezvelirea integrală a acestuia, spre N. Cercetările anterioare (1994-2000) puseseră în evidenţă un edificiu cu cel puţin 5 încăperi, cu mai multe faze constructive datate în sec. IV, până la abandonarea locuirii în timpul lui Valens, deranjat, la un moment dat prin înmormântarea unui craniu în mijlocul încăperii nr. 5. Fazele de construcţie sunt vizibile atât în amenajarea de podele, cât şi prin blocări ale unor uşi şi recompartimentări anterioare. Din păcate, extinderea spre N a cercetării nu a adus rezultatele aşteptate în sensul că închiderea spre N a încăperii I1 nu a putut fi pusă în evidenţă, datorită stării de distrugere a edificiului spre N. Nici închiderea lui I 5 nu a putut fi bine pusă în evidenţă datorită aceleiaşi cauze – starea de distrugere a acestei laturi. 4. Suprafeţele A şi B. Cele două suprafeţe au dimensiunile de 4 x 4 m fiecare, cu un martor de 1,5 m între ele. Până la adâncimea de 0,40 m, la care am reuşit să coborâm (maximum atins în această campanie în cele două suprafeţe), au putut fi observate urme ale unor construcţii păstrate superficial: un fragment dintr-o amenajare circulară (ring?) - în SB; posibile fragmente din trasee de ziduri - în SA. Materialul recoltat este în mare parte roman târziu, cu o singură excepţie, un fragment ceramic grecesc, cu firnis negru în SB