Bologa | Comuna: Poieni | Judeţ: Cluj | Punct: Castrul roman auxiliar (Grădiște) - Praetorium | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Bologa, com. Poieni, județul Cluj
Raport ID:
6639
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană;
Tipuri de sit:
Castru;
Cod RAN:
| 59069.01 |
Județ:
CLUJ
Unitate administrativă:
POIENI
Localitate:
BOLOGA
Punct:
Castrul roman auxiliar (Grădiște) - Praetorium
Localizare:
| 59069.01 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Marcu | Felix | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Murzea | Denisa | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Tivdar | Marisa | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Dogărel | Ștefania | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Bajusz | Matyas | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Cupcea | George | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Bucurenciu | Cornel | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Ciocan | Evelyn | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Ciobanu | Ciprian | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
Cercetările din acest an au continuat în zona centrală a castrului, mai precis în praetorium (Img. 1), unde au reînceput cercetările din 2012. Obiectivul acestei campanii a fost dezvelirea laturii de V a pretoriului, pe o secțiune cât mai amplă, plasată între suprafețele cercetate în 2018 și 2020. În acest scop, a fost trasată o suprafață de 15 (N-S)/10 (E-V) m, pe locul mai sus indicat, extinsă spre E până la limita suprafeței cercetate în 2016 și 2017 (Img. 2). Din faza principală de piatră a clădirii au fost identificate urme numai în colțul de NE al suprafeței cercetate, sub forma unei podele de opus signinum, parțial suprapusă de amenajări ulterioare. Cel mai semnificativ rezultat a fost identificarea a două faze de lemn, parțial suprapuse, dar în principiu intercalate, identificate prin șanțurile de scoatere a pereților, umplute cu material distinct, și diferențiate din punct de vedere al umpluturilor și relațiilor stratigrafice între contextele arheologice. Și-au făcut apariția și cel puțin două structuri sub forma unor șanțuri de scoatere a unor pereți/ziduri, care pot fi plasate cel mai devreme după faza a II-a de lemn. Fazele de construcție Faza I de lemn (Fig. 1 – în hașura galbenă) Identificată pe solul antic virgin, se definește de șanțurile de scoatere ale pereților cu următoarele numere: 229. 230, 231, 232, 233, 234, 235, 236 (=220/2020), 238 (=221/2020), 239, 240, 241, 242, 243, 244 (=219/2020), 245, 246, 247, 249, 250. Șanțul peretelui 236 prezintă o proiecție semicirculară laterală, spre V, considerată de noi groapă de stâlp (245). Numai alte două astfel de contexte au mai fost surprinse, 242, pe traseul peretelui 235 și 243, în interiorul încăperii formate de 235 și 236. Pereții 236 și 238 sunt intersectați sau suprapuși de pereți din a doua fază de lemn (237, respectiv 239), iar peretele 230 este suprapus parțial de Z22 din faza de piatră. Umplutura șanțurilor prezintă straturi succesive de lut galben și cenușiu-închis, compactate bine în vederea reimplantării unor pereți ulteriori. Planimetria generală a fazei este regulată, prezintă mai multe compartimentări, dar încă nu ne putem pronunța asupra destinației clădirii, deși, cel mai probabil, trebuie să ne fi aflat tot în latus praetorii, dacă nu chiar în praetorium. Nivelul de călcare al acestei faze rămâne lutul galben compact numit 196 în campania din 2020. Faza II de lemn (Fig. 1 – în hașură cărămizie) Identificată pe nivelul de călcare 187/2020, parțial suprapunând unii pereți aparținând fazei anterioare sau tăindu-i pe alții, dar cu umplutură radical distinctă, identică cu stratul 112’/2020. Pereții au primit următoarele numere: 226, 228 (=186/2020), 237, 239, 248. Apare, după cum am remarcat și în 2020, după dezafectarea fazei I de lemn, posibil la momentul aducerii celei de-a doua trupe în castrul de la Bologa (cca. 130 p.Chr.), și se identifică după nivelarea 187/2020 (pământ cenușiu untos), așezată peste tot, după umplerea șanțurilor fazei I, în suprafața cercetată în 2020. Șanțurile pereților aparținând acestei faze sunt mai superficiali, surprinși de noi doar pe adâncimi de 30-40 cm. Peretele 226 a fost probabil suprapus de Z21, dar acesta din urmă a fost distrus complet pe această latură a clădirii, după cum am observat deja în 2020. Umplutura șanțurilor este un lut amestecat, cu inserții de tencuială brun roșiatică, identică cu stratul 112’/2020. Planimetria generală este regulată, prezintă cel puțin o încăpere, dar din nou, o atribuire clară a clădirii este prematură. Tot în această fază de funcționare a castrului poate fi plasat și contextul 241, care se prezintă sub forma unei rigole, pe alocuri lată de 1 m, ce porneşte din colţul de SE al secţiunii pe diagonală, în direcţia NV-SE. Taie mai multe complexe încadrate în faza I de lemn, în afară de Cx225 şi Cx227, de care este tăiată. Chiar dacă nu putem să-i atribuim o funcționalitate precisă acum, cronologic acesta este cea mai probabilă încadrare. Dezafectarea fazei II de lemn a produs stratul masiv de luturi amestecate cu tencuială și alt fel de moloz, numit de noi în 2020 - 112’ (identic cu 112/2019!), care a servit ca amenajare, mai precis o ridicare semnificativă a nivelului de călcare (grosimea maximă este 60 cm!), în vederea fazei de piatră. În campania din acest an, el a fost surprins numai în colțul de NE al suprafeței, imediat sub podeaua 223. Faza intermediară (Fig. 1- hașură albastră) Două structuri deosebite ne-au atras atenția încă de la bun început. Este vorba despre două șanțuri de scoatere a unor pereți/ziduri, conturate încă de la nivelul podelei 223 și prezentând o umplutură foarte diferită de cea a celor două faze anterioare de lemn. După sondarea lor și stabilirea relațiilor stratigrafice, am ajuns la concluzia că cele două structuri – 225 și 227, taie șanțurile pereților din faza II, adică 226 și 228, precum și rigola 241. Șanțurile sunt orientate perfect E-V, ca cele aparținând fazelor de lemn, sunt paralele între ele și o întrerupere pe traseul lui 227 ne poate lăsa să presupunem chiar o intrare. Din punct de vedere al umpluturii, aceasta este alcătuită dintr-un pământ negru, mai afânat, cu fragmente de materiale de construcție (țigle, piatră de mici dimensiuni, mortar). Datorită tuturor acestor elemente, am plasat cronologic aceste structuri într-o fază ulterioară celei de-a doua de lemn, însă încă nu am putut stabili cu precizie atribuirea lor la faza principală de piatră, neavând nici un fel de relație stratigrafică cu elemente ale acesteia (cu excepția unei diferențe de cotă între ele și încăperea determinată de Z22, Z23 și Z24 – vezi mai jos). În cazul în care cercetările ulterioare vor stabili apartenența lor sigură la faza principală de piatră, atunci ele sunt probabil șanțuri de scoatere a pereților de compartimentare surprinși pe laturile de E și S ale clădirii, iar dispunerea lor poate fi ultimul indiciu al compartimentării clădirii de piatră pe latura de V. Faza de piatră Ar fi trebuit să fie definită în principal de zidul perimetral de V al pretoriului - Z21, dar cum acesta lipsește, fiind distrus de spolierile de piatră de la începutul sec. XX, ne rămân doar urmele stratigrafice surprinse în colțul de NE al suprafeței și structurile zidite de pe marginea ei de S. În orice caz, am reușit să stabilim dimensiunile întregii clădiri, în faza principală de piatră: 33 x 28 m (măsurată de la exteriorul zidului de incintă). Revenind, pe o suprafață redusă, de max. 4 m2, a fost surprinsă, nederanjată, urma unei podele de opus signinum, conservată in situ, care a primit nr. de context 223, dar care este foarte probabil echivalentă cu Cx4, identificat de noi ca podeaua fazei principale de piatră pe laturile de E și S ale clădirii. Este suprapusă foarte firav, înspre colțul secțiunii, de două straturi de amenajări ulterioare – 221 și 222, și stă pe umplutura de acum bine-cunoscută 112’/2020. În al doilea rând, foarte aproape de marginea de S a secțiunii au fost relevate, imediat după îndepărtarea umpluturii moderne, câteva structuri zidite care alcătuiau o încăpere de dimensiuni relativ mici, cu un nivel de călcare inferior celui din faza de piatră, ba mai mult, echivalent cu cel din faza I de lemn – Z22, Z23 și Z24. Zidurile sunt construite în tehnica opus incertum, din piatră de carieră legată cu mortar, colțul dintre Z23 (E-V) și Z24 (N-S) fiind vizibil, iar cel dintre Z23 și Z22 (N-S) fiind ori distrus de spolierea modernă, ori lipsind, permițând astfel accesul în încăpere, deși printr-un spațiu foarte îngust. A fost surprinsă de asemenea și podeaua acestei încăperi – 224, alcătuită dintr-un strat masiv de mortar așezat peste un pat discontinuu de țigle, distrusă înspre profilul de S, probabil tot de spolierea modernă, dacă nu de o secțiune E-V a lui N. Gudea, surprinsă de noi în cercetările din anii trecuți. Întreaga încăpere pare a fi fost implantată sub forma unui subsol, după cum se relevă din șanțul de implantare a lui Z23, numit de noi contextul 246. Tot referitor la cercetările trecute, mai precis din 2018, aceste ziduri pot, alături de Z19 și Z20 (ambele 2018), să alcătuiască o încăpere, dar acest lucru urmează a fi stabilit. Faza târzie A fost surprinsă foarte firav, singurele urme fiind cele modeste ale contextelor 221 și 222, din colțul de NE, suprapunând podeaua 223, și care pot fi echivalate cu contexte mai vechi surprinse de noi de-a lungul cercetărilor - 1’/2012 și podeaua post-praetorium - 1’’/2013-14. Concluzii După rezultatele campaniei din 2021, mai ales după evoluția stratigrafiei pe direcția N-S a jumătății de V a pretoriului, putem spune că faza principală de piatră este distrusă în cvasi-totalitate de spolierea modernă. Oricât de puternică ar fi această distrugere, fazele de lemn par a fi vizibile, ceea ce ne oferă o perspectivă asupra trecutului clădirii praetorium. În orice caz, după alăturarea planurilor tuturor cercetărilor efectuate de-a lungul ultimului deceniu, am ajuns la concluzia că rămân suprafețe mici nedezvelite din clădire, ilustrate în planul topografic atașat în hașură neagră (Fig. 2). În privința lor, mai rămâne de explorat o zonă infimă de pe latura de V, între suprafețele din 2018 și 2021, precum și de re-dezvelit cele două abside de pe latura de S a clădirii, pentru clarificarea relațiilor stratigrafice. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Abstract [EN]:
The campaign of 2021 had the main purpose the precise identification and reseach of the entire praetorium occupied surface, by finalising its Western edge. The generous research surface (150 sqm) confirmed our previous expectations, that the stone phases are destroyed. Nevertheless, two timber phases, beautifully coserved, were exhausively researched, partially overlapped, but well differentiated stratigraphically as well as one intermediary phase.
Note:
1.
Colectivul de cercetare dorește să mulțumească SC Mobile Distribution SRL, care, prin intermediul Asociației MVSEVM TRANSILVANIAE, a contribuit material la desfășurarea cercetărilor în cursul campaniei 2021.