Cercetările arheologice de la Pocreaca, punctul "Cetăţuia" s-au desfăşurat pe parcursul a patru campanii începând din anul 1991 şi până în 1994 inclusiv. Între anii 1991 şi 1992 săpăturile s-au desfăşurat în exclusivitate în incinta cetăţii fortificate cu valuri şi şanţuri de pământ. Cu acest prilej s-a constatat existenţa unei staţiuni neolitice ce aparţine sfârşitului etapei A a culturii Cucuteni şi a unei fa...ze de locuire a grupului hallstattian de tip Cozia. Menţionăm în mod special că nu au fost descoperite, pe parcursul a celor patru campanii de săpături şi alte vestigii care să aparţină unor culturi din alte epoci. Ca atare, încă din 1992, am formulat ca interpretare preliminară, posibilitatea ca valurile şi şanţurile de pământ să aparţină numai etapei de locuire a grupului Cozia. Pe baza observaţiilor făcute în teren, s-a constatat existenţa unor fortificaţii alcătuite din valuri şi şanţuri după cum urmează: Cetatea a fost amplasată pe un promontoriu lung de 200 m şi lat de 70-100 m. La capătul de sud-sud-est al platoului se mai păstrează destul de bine două valuri mari de pământ şi un al treilea numai parţial, toate trei paralele între ele. Din şanţurile de apărare, unul se conservă foarte bine, al doilea este aproape colmatat, iar cel de al treilea a fost antrenat de alunecările de teren. Pe latura de est-nord-est se păstrează un mic val de pământ care spre capătul de nord-nord-vest al cetăţii prezintă o arcuire spre interiorul incintei. Pe latura de vest-sud-vest se conservă parţial o porţiune dintr-un alt val mic de pământ ce se arcuieşte către interiorul incintei astfel încât împreună cu valul mic de pe latura opusă alcătuiesc spre capătul de nord-nord-vest o poartă de intrare lată de 15 m. Săpăturile din campaniile anilor 1993 şi 1994 au avut ca obiect cercetarea valurilor şi şanţurilor. S-a putut constata că, în partea cea mai adâncă a umpluturii şanţului de apărare nr. 33 din capătul de sud-sud-est, se găsesc fragmente ceramice de tip Cozia, cu decor imprimat. Dar în acelaşi timp, în valul mare nr. 1, de pe aceeaşi latură, până la adâncimea măsurată de pe coama valului, se găsesc fragmente rare de tip Cozia. În valul mic, de pe latura de est-nord-est apar de asemenea, rare fragmente de tip Cozia. În urma acestor cercetări s-a putut stabili că fortificaţia hallstattiană a avut două faze de construcţie: prima, în care au fost construite valurile şi şanţurile mari de pe latura de sud-sud-est, şi a doua când, valurile mari au fost supraînălţate şi au fost adăugate valurile mici prin decaparea pământului din incintă, cu care prilej au fost introduse şi fragmente ceramice de tip Cozia din prima fază de existenţă a cetăţii hallstattiene. Menţionăm că în cursul celor patru campanii nu au fost descoperite resturi de bordeie sau locuinţe de suprafaţă, ci numai gropi menajere şi resturi ceramice în strat. Acest fapt dovedeşte caracterul de cetate amenajată în principal, numai pentru refugiu, în caz de primejdie. Atât, în urma săpăturilor din 1965, cât şi a cercetărilor de suprafaţă mai vechi şi mai noi, s-a putut stabili că, pe dealul Nemţoaica, aflat în continuarea platoului Cetăţuii, şi pe dealul Burduganul, amplasat la est-nord-est de fortificaţie, se găsesc trei staţiuni deschise de tip Cozia, locuitorii acestora fiind cei care care au construit şi utilizat cetatea de pe dealul "Cetăţuia".