S-a continuat investigarea spaţiului acoperit de barăcile soldaţilor în praetentura sinistra şi - printr-o secţiune - s-a controlat situaţia din latus praetorii sinistrum, între zidul de incintă şi edificiul dezvelit în stânga clădirii comandamentului (principia). În acest din urmă loc, prezenţa unei dâre de arsură cu mult grâu carbonizat, marcând nivelul de călcare corespunzător construcţiei de zid, ne îngădui...e să considerăm respectiva construcţie drept un horreum. Între acest hambar şi incintă nu s-a mai ridicat nici o clădire de piatră, dar arsura puternică presupune o construcţie de lemn incendiată, care nu a mai putut fi urmărită în detaliu. După ce în anii trecuţi au fost identificat şi în parte dezvelite mai multe barăci din praetentura dextra, în acest an s-a cercetat una din barăcile aflate în praetentura sinistra. Între via principalis şi baracă s-a lăsat un spaţiu larg, fără construcţii, acoperit cu un strat de balast şi lespezi de piatră. Acesta acoperă nivelul corespunzător castrului mic de pământ, a cărui latură nordică a fost destul de precis fixată în cursul cercetărilor anterioare. Baraca a cunoscut trei faze în existenţa sa. Construită în timpul castrului mic de pământ, ea a avut o durată scurtă, care, după cum indică materialul arheologic, se limitează la perioada Traian-Hadrian. Urmează a doua fază, când baraca este refăcută pe un alt ax şi cu o adâncime mult mai mare, decât a primei construcţii. Dacă în faza iniţială baraca avea numai un şir de contubernia cu lărgimea de 3 m - în faţa cărora se afla un mic vestibul cu deschiderea de 1,35 m. - în faza a doua ea cuprindea două rânduri de contubernia, largi de 4,5 m., respectiv 3,8 m., în faţa lor găsindu-se un culoar de 1,7 m. lărgime. În interiorul barăcii nu s-au găsit amenajări deosebite, cu excepţia unor cuptoare de foc, făcute din bolovani de râu sau din cărămizi, identificate în câteva contubernia. De la instalaţiile de încălzire provine stratul de cenuşă, gros de 15-20 cm., care s-a descoperit în toate încăperile de pe latura din spate a clădirii. Acest nivel de locuire şi această fază a barăcii sfârşeşte printr-un puternic incendiu, marcat de stratul cu arsură intensă şi pământ ars până a cărămizificare. Baraca este refăcută pe acelaşi loc şi această a treia fază durează până la părăsirea castrului. În toate fazele, la fel ca în praetentura dextra, baraca era o construcţie din lemn, fără fundaţie de piatră. Traseul şanţurilor, în care se află temelia de bârne, arată foarte clar planul întregii construcţii. Materialul arheologic, fără a fi prea abundent, constă din ceramică, materiale de construcţie, piese de echipament militar, diverse ustensile, monede, fibule etc. În ceea ce priveşte ceramica, distingem ceramica romană de producţie locală şi ceramica dacică, modelată cu mâna (oale fără toartă, ceşti tipice), la care se adaugă ceramica fină de import. Tot în categoria produselor de import intră, fireşte, şi vasele de sticlă, ale căror fragmente din diferite exemplare s-au găsit în interiorul barăcii. Din inventarul metalic amintim mai multe vârfuri de hasta şi de pilum, pandantive, aplici, o toartă de caserolă şi numeroase piroane şi cuie de fier, folosite la construcţia barăcii. Inscripţii nu s-au descoperit. Monedele găsite în acest an - încă necurăţate şi nedeterminate piesă cu piesă - sunt în număr de 48 şi ele se eşalonează de la Traian până la Filip Arabul. Se confirmă din nou că seria emisiunilor monetare din acest castru nu depăşeşte anul 248-249, fapt care corespunde situaţiei constatate şi în alte castre de pe frontiere de nord a Daciei romane.