Lucrările de hidroamelioraţii executate în anul 2000 au afectat culoarul Crasnei în următoarele zone: în amonte, de la podul peste Crasna de la Giorocuta până la hotarul cu judeţul Sălaj, apoi în aval, până la Moara de la Acâş, respectiv podul peste Crasna la comuna Acâş. Potrivit planului de cercetare au fost efectuate sondaje arheologice la următoarele puncte: Acâş - Moară (km 39,7 - 38); Acâş - Râtul lui Ver...eş (km 38,2 - 38,4); Acâş - Râtul lui Maitiniu (km 38,7 - 39,9); Acâş - Podul Dobrei (km 39,6 - 40); Supurul de Sus (km 52,3 - 52,4). Vestigii arheologice au fost descoperite la Acâş - Râtul lui Vereş şi la Supuru de Sus. La Acâş - Râtul lui Vereş lucrările au fost conduse de Németi János, situl fiind sesizat deja între anii 1981 - 1984, prin lucrările de îndiguire din această perioadă. Între albia nouă a Crasnei şi digul de pe malul stâng au fost trasate trei secţiuni mai lungi, cu dimensiuni de 35 x 2 m, două secţiuni cu dimensiuni de 20 x 2 m, precum şi alte două cu dimensiuni de 10 x 2 m şi opt casete cu dimensiuni diferite pentru dezvelirea integrală a complexelor arheologice. În total au fost dezvelite două locuinţe, un cuptor de copt pâine, două vetre de foc şi 16 gropi menajere. Aceste obiective aparţin mai multor epoci preistorice, epocii migraţiilor sau Evului Mediu timpuriu. Primul nivel de locuire s-a format în epoca de trecere spre epoca bronzului, cultura Baden şi cultura Coţofeni (cca. 2800 - 2400 a. Chr.). Acest nivel de cultură este suprapus de un strat de cultură din epoca bronzului mijlociu (cultura Otomani şi cultura Wietenberg) şi de un altul, aparţinând epocii bronzului târziu, respectiv prima fază a culturii Pişcolţ - Cehăluţ - Hajdúbagos. Majoritatea gropilor menajere aparţin epocii bronzului, fiind descoperite şi trei ace de bronz şi alte fragmente de obiecte de bronz. Sporadic au apărut şi fragmente ceramice celtice din Latene C, fără un context sigur. S-a conturat şi un nivel de locuire slavă, din sec. VII, printr-o locuinţă cu cuptor scobit în lut, L. 2, cu un material arheologic foarte bogat. Ultimul nivel de locuire aparţine epocii medievale timpurii (sec. XI - XIII), reprezintă vatra veche a satului Acâş, aşezare contemporană cu biserica reformată, construită probabil în sec. XII-lea, prima fază. Acest sat, care se întindea pe malul înalt al Crasnei într-o zonă neinundabilă a fost ars, probabil odată cu năvălirea tătarilor din anul 1241. Au fost observate în mai multe locuri arsuri şi depuneri de cenuşă. Materialul arheologic recoltat se află în colecţia Muzeului Municipal Carei