În zona cimitirului tumular din perioada Bronzului timpuriu cercetat în perioada anilor 1978-1985, la cca. 200m spre sud de tumulul VII, au fost observaţi mai mulţi bolovani masivi de calcar, al căror vârf depăşea nivelul actual al solului cu câţiva centimetri, dispunerea lor semicirculară părând să indice existenţa unei structuri artificiale. Pentru precizarea caracterului şi destinaţiei acestei amenajări din ...apropierea cimitirului, în perioada 26 iulie–8 august 1999 s-au trasat trei secţiuni paralele, orientate E-V, cu dimensiunile de 11 x 2m. Ele au dus la dezvelirea parţială a unei incinte circulare cu diametrul de cca. 9m, construită din bolovani de calcar aşezaţi la distanţe variabile unul de celălalt. Cei mai mari bolovani au lungimea de până la 1m şi lăţimea de 0,50-0,60m, marea majoritate fiind dispuşi în poziţie înclinată, cu faţa mai plată spre interior. La unii poziţia înclinată a fost obţinută prin sprijinirea lor pe alţi doi bolovani amplasaţi în spate, în cazul altora partea inferioară a lespezilor a fost îngropată în sol. Zona centrală a incintei a fost acoperită cu un strat de bolovani de dimensiuni reduse, care nu ajungeau însă până la blocurile care marcau marginea ringului. După demontarea patului de bolovani, care era aşezat direct peste nivelul antic de călcare, au fost descoperite două zone în care fuseseră depuse oase umane dezmembrate, în prima zonă (M1) fiind vorba despre oase de la membrele inferioare, în cel de-al doilea caz (M2) de fragmente din craniu şi de oasele mâinilor. Plasate excentric, cele două depuneri nu par a reprezenta morminte obişnuite, ci mai degrabă depuneri rituale de oseminte, cu atât mai mult cu cât lângă M2 au fost găsite bucăţile unui topor de piatră spart în două şi o râşniţă. De pe nivelul de călcare au mai fost culese rare fragmente ceramice, unele de factură Coţofeni, altele aparţinând Bronzului timpuriu. De asemenea au fost observaţi pigmenţi de cărbune împrăştiaţi pe sol în anumite zone, uneori asociaţi cu suprafeţe de lut puternic arse, indicând probabil anumite practici de purificare prin foc. Destinaţia construcţiei de la Ampoiţa – "Peret" nu este deocamdată foarte clară, oricum ea nu reprezintă un tumul funerar, aşa cum au fost cei cercetaţi anterior în zonă, ci pare să reprezinte o construcţie sacră, destinată unor ceremonii care puteau fi legate de zona funerară din apropiere. Oricum, ea este cea mai veche formă de arhitectură sacră din piatră cunoscută până în prezent pe teritoriul Transilvaniei. Campania anului viitor va epuiza dezvelirea întregii incinte, inclusiv a părţii estice, încercându-se totodată o conservare "in situ" a acestui important monument preistoric.