Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Florea | Gelu | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca | |
Gheorghiu | Gabriela | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca | |
Glodariu | Ioan | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca | |
Iaroslavschi | Eugen | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
Cercetările întreprinse la Sarmizegetusa Regia în anul 1994 s-au desfăşurat în trei sectoare distincte: pe terasa a VII-a A din zona hambarelor şi atelierului de făurărie, pe terasa a XIV-a situată mai jos şi la est de zona sacră şi pe terasa a IV-a aflată în interiorul fortificaţiei. Săpăturile efectuate pe prima şi pe ultima dintre terasele menţionate le-au continuat pe acelea din anii precedenţi. Terasele ...VII A şi VII B au fost amenajate mai sus şi spre sud-vest de terasa a VIII-a, cunoscută graţie marelui atelier de făurărie. Cercetările recente au afectat numai terasa VII A. Coroborând rezultatele săpăturilor efectuate pe terasa amintită se poate conchide că toate construcţiile descoperite acolo se eşalonează în trei etape. Primele, care aparţin nivelului I, au fost demontate de daci, încât din ele nu s-a păstrat aproape nimic în pofida stratului distinct căruia îi aparţin. În faza a doua s-a procedat la o nivelare masivă a terasei soldată şi cu înălţarea ei. Pe acest nivel s-a construit marele hambar cu pereţii din lemn şi cu blocuri de calcar la bază. Inventarul lui, care consta cu precădere din vase de provizii, mei şi grâu carbonizate, se datează pe durata secolului I e.n. şi la începutul celui următor. Hambarul a fost distrus prin incendiere, foarte probabil la cucerirea Sarmizegetusei. Contemporană cu el este o construcţie adâncită în pământ (circa 0,40 m.), cu pietre de micaşist la bază şi cu pereţii din lemn, amenajată la vest de hambar. Ea a fost cercetată doar parţial, încât deocamdată se poate afirma că măsoară circa 8 m. în lungime şi că în partea de sud avea probabil un pridvor larg de 2 m. Altă construcţie abia sesizată în 1994 se află la sud de hambar şi, spre deosebire de precedentele, pe lângă obişnuita ceramică, conţinea un lingou de fier, patru topoare, o teslă mică şi un vârf de pilum. Parţial pe această construcţie şi în afara ei, spre vest şi sud s-a găsit o aglomerare de piatră de micaşist contemporană cu ultimul nivel (al treilea) existent şi cu cele două cuptoare cercetate în anul precedent. Constatările succinte expuse până acum impun extinderea săpăturilor pe întreaga suprafaţă a terasei. Pe terasa a XIV-a a început cercetarea unei locuinţe incendiate, cu pereţii din lemn şi cu câteva blocuri de calcar la bază. Stratigrafia terasei indică o amenajare de anvergură a terenului înainte de ridicarea locuinţei, iar materialele descoperite demonstrează că din ea au fost evacuate piesele de inventar de care proprietarii aveau nevoie înainte ca ea să fie distrusă prin incendiu. Până la săparea ei integrală este de adăugat doar că din dărâmături s-au recuperat fragmente de tencuială cu decor în relief, cu caneluri şi chiar vopsite. Ceramica aparţine sec. I e.n. Pe terasa a IV-a a continuat săparea cisternei amenajate în apropierea zidului de incintă al cetăţii dacice stabilindu-se dimensiunile sale: lungimea de circa 9 m., lăţimea de 7,20 m. şi înălţimea pereţilor căptuşiţi cu lemn de minimum 1,20 m. Podina cisternei cu placajul din lemn urmează să fie dezvelită integral în anul viitor. Cele două nivelări romane ale terasei au antrenat odată cu pământul provenit din interiorul cetăţii o mulţime de obiecte: ceramică dacică şi romană (inclusiv pictată, amfore fragmentare, opaiţe fragmentare), ţigle, olane, lupe de fier, fragmente de vase din sticlă, un altar fragmentar, foi de mică utilizate la ferestre ş.a.m.d. Capacitatea cisternei în condiţiile în care înălţimea pereţilor ei era minimum de 1,20 m. ajunge la circa 70 mc. Constructiv, ea se apropie de aceea de pe Valea Chişetoarei, iar amenajarea ei s-a făcut în perioada dintre cele două războaie cu Traian.