Localitatea Răcăciuni este situată în stânga pârâului cu acelaşi nume, la confluenţa lui cu Siretul, la o distanţă de aproximativ 30 de km de Bacău. Deşi este atestată pentru prima dată la 15 octombrie 1481 printr-un document emis la curtea lui Ştefan cel Mare voievod, aşezarea este cu mult mai veche, fapt dovedit şi de primele cercetări arheologice întreprinse aici încă din 1950, continuate apoi în 1951, 1968... şi 1969. Cu această ocazie au fost dezvelite punctele "Cetăţuia" care s-a dovedit a fi "acropola" unei întinse aşezări a culturii Monteoru, "Dealul Vrăbiilor" unde s-a descoperit o aşezare neolitică aparţinând culturii Cucuteni, faza B şi dealul "Gheţinilor" - Cucuteni, faza A. În partea de est a localităţii, între şoseaua naţională şi calea ferată, cu ocazia săpăturilor pentru gropi de însilozare a porumbului, au fost descoperite mai multe vase din prima epocă a fierului (sec. V a.Chr.). Sondajele întreprinse în 1990, 1991 şi 1994 în apropiere de ferma zootehnică, în partea de est faţă de calea ferată, pe un loc mai ridicat faţă de lunca Siretului, pe un platou ce se întinde pe câteva ha, în punctul numit "Răstoaca" au avut darul să delimiteze urme de locuire umană începând cu sec. II p.Chr. şi până în plin ev mediu (sec. XVI-XVII). Cu ocazia sondajului întreprins în 1990 s-a recoltat material arheologic ce constă în special în ceramică fragmentară aparţinând celor trei categorii: fină, semifină şi grosieră provenind de la vase borcan, castroane, ceşti ş.a. Printre piesele mai importante din această campanie amintim un brăzdar de tip roman de sec. IV p.Chr. cu manşon de fixare, piesă ce are analogii la Dodeşti-Viişoara (jud. Vaslui), Dealul Morii (jud. Bacău) şi Dragosloveni-Dumbrăveni (jud. Vrancea). Sondajul întreprins în 1991 a avut ca scop delimitarea aşezării practicându-se şase secţiuni însumând 300 m.p. şi care ne-au permis să marcăm siturile după cum urmează: a) În partea de N-V a terasei Siretului în punctul numit "Răstoaca" se află o întinsă aşezare carpică. Materialele ceramice încadrează aşezarea între sec. II-III p.Chr. cu analogii la Măgura, Bărboasa, Onceşti, Butnăreşti şi Poiana Dulceşti (jud. Neamţ). b) Întreaga zonă a platoului de zeci de ha are în partea de S-E urme de locuinţe, gropi menajere, materiale ceramice specifice culturii Sântana de Mureş (de la fragmente de vase specifice pastei ciment la fragmente de oale, străchini şi vase mari de provizii decorate cu linii vălurite incizate). În anul 1994 au fost reluate săpăturile, practicându-se două secţiuni ce surprind urmele unei aşezări carpice bogate în fragmente ceramice, urme de chirpic, podoabe. Ca piesă mai deosebită amintim o fibulă de argint de tip carpic. Întinderea aşezării, grosimea stratului de cultură, precum şi diversitatea materialelor arheologice sunt argumente ce demonstrează necesitatea continuării cercetărilor şi în viitor, cu atât mai mult cu cât aceste situri dovedesc o continuitate de locuire în centrul Moldovei.