Dava de la Satu Nou cuprinde două platouri - de nord şi de sud - apărate fiecare de valuri cu şanţurile adiacente. În anul 1994, săpăturile au fost concentrate mai ales în zona fortificaţiei exterioare, în secţiunea începută în 1992 şi prin care se urmărea cercetarea valului şi a şanţului sudic al aşezării. În sectorul cercetat, valul de apărare are lăţimea de 13 m., iar înălţimea de 2,50 m. În sectorul mai bin...e conservat, dar nesecţionat, valul exterior atinge înălţimea de 4 m. Umplutura valului ne apare în profil sub forma unor lentile oblice de pământ galben-brun, brun-cenuşiu sau galben, dispuse succesiv pe măsură ce în vechime săpătura înainta în şanţul de apărare. La partea superoară, spre platou, valul exterior era consolidat cu pietre, dispuse ca o armătură. În val apar fragmente ceramice autohtone şi elenistice, între care şi unele de amfore. Sub manta, pe toată lăţimea valului apare foarte clar stratul vegetal antic, gros de circa 25 cm. Şi pe acesta au apărut fragmente ceramice, care constituie un terminus post-quem pentru momentul construirii valului. Se poate aprecia că realizarea fortificaţiei exterioare - formată din şanţ şi val - a avut loc în cursul sec. III a.Chr., fără a putea însă preciza când anume. Sub vegetalul antic apar frecvent şi fragmente ceramice de tip Babadag şi Coslogeni. În sectorul cercetat vegetalul antic acoperea mai multe gropi hallstattiene şi din epoca bronzului. A fost cercetată gr. nr. 15 din S II, cu material de tip Coslogeni. Este sigur că în epocile amintite, platoul a fost locuit în zona viitorului val şi şanţ de apărare, dar nu putem stabili intensitatea acesteia. În şanţul de apărare, cercetarea n-a fost încheiată, săpătura ajungând în zona centrală la adâncimea de 2,60 m. faţă de nivelul actual de călcare al şanţului. Colmatare lui s-a accentuat mai ales în deceniul opt al acestui secol, când zona, inclusiv valul, au fost terasate pentru a fi împădurite. După cum se constată în profil, şanţul de apărare are la partea superioară o lăţime de circa 14-16 m.; date mai precise vom avea la încheierea cercetărilor. În 1994 s-a dovedit că locuirea getică s-a extins şi la sud de şanţul dea părare, pe platoul exterior, descoperindu-se în prelungirea de aici a secţiunii S II, resturile unei podine şi material caracteristic sec. I a.Chr. Continuarea cercetărilor şi în campania viitoare va aduce, fără îndoială, elemente noi privind evoluţia importantei aşezări getice de la Satu Nou.