Moigrad | Comuna: Mirşid | Judeţ: Sălaj | Punct: Oraşul roman | Anul: 1999
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Cercetările arheologice de la Porolissum - sectorul LM; clădirea LM 1-S (sanctuarul lui IOMD).
Raport ID:
904
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Sanctuar;
Cod RAN:
| 142159.01 |
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
Mirşid
Localitate:
Moigrad
Punct:
Oraşul roman
Sector:
sectorul LM; clădirea LM 1-S (sanctuarul lui IOMD)
Toponim:
Porolissum
Localizare:
| 142159.01 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cosma | Călin | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Gudea | Nicolae | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Tamba | Dan | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Trif | Călin | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
În vara anului 1999, între 12 iulie şi 25 august au continuat săpăturile arheologice la clădirea LM 1-S din sectorul LM al oraşului roman (municipium) septimium porolissensium . Fig. 1. Săpăturile arheologice din acest an constituie cea de a treia etapă în procesul de cercetare al clădirii .
Templul lui IOMD se află în aşezarea civilă a castrului mare de pe dealul Pomet, aşezare devenită municipium la începutul secolului III p.Chr. (Gudea 1989, p. 115-147). Este vorba de partea situată la nord-est de castru, numită de noi sectorul LM. Din punct de vedere topografic se află situată între dealul Ciucioaiei şi Groapa Pipaşului. În aşezarea civilă templul este aşezat în spatele cârciumei (taberna = clădirea LM 1), cu care a fost construită împreună şi în acelaşi timp. Locul se află în hotarul satului Moigrad (com. Merşid, jud. Sălaj). Fig. 2.
Au fost executate următoarele lucrări. Fostele casete din anul 1998, respectiv C1 şi C3 au fost lărgite şi prelungite spre nord-est, martorul lateral desfiinţat şi transformate în caseta K1 (6,0 x 15,00 m); fostele casete C2 şi C4 au fost lărgite, prelungite spre nord-est, martorul lateral desfiinţat şi transformate în caseta K2 (6,00 x 15,00 m). În caseta K1 s-a lucrat numai pe porţiunea 0,00-5,35 (respectiv până la zidul intermediar, unde s-a coborât până la adâncimea de 1,30 m. Fig. 3. În caseta K2 s-a lucrat pe toată lungimea coborându-se în porţiunea 0,00-7,40 până la adâncimea de 1,80 m (la zidul intermediar), iar în porţiunea de la acesta din urmă până la zidul exterior de nord-est până la adâncimea de 1,25 m. Înălţimile au fost luate de la martorul central (încă nedesfiinţat).
Clădirea LM 1-S nu a fost identificată în întregime. Latura ei de sud-est precum şi o parte din cea de nord-est cu colţul de est au ieşit din cadrul cercetat. În timp ce secţiunile şi casetele au urmat o direcţie determinată de laturile clădirii LM 1, clădirea a doua (LM 1-S) este deviată, zidurile au luat direcţii diferite de starea lor iniţială. Această situaţie a determinat şi prelungirea duratei cercetării.
Clădirea LM 1-S are plan patrulater. Zidurile însă nu sunt rectilinii. Zidul de sud-vest (comun cu al clădirii LM 1) este singurul rectiliniu. Zidul de nord-est (opus celui amintit mai sus) are aspect de rectiliniu, dar nu este paralel cu primul. Zidurile de nord-vest, respectiv de sud-est sunt fie şerpuinde, fie chiar frânte (cel de sud-est). Dimensiunile clădirii nu pot fi precizate: 14.40/ ... x 10, 40/ ... m. Grosimea zidurilor este în medie de 0,85 m, dar ea nu este uniformă. În anumite porţiuni zidul se îngroaşă, în altele se subţiază. Zidul exterior al clădirii a fost construit într-o bucată cu zidul clădirii LM 1. Temelia nu se distinge de zidul propriu zis, grosimea ambelor părţi fiind aceeaşi. Nu este un zid de prea bună calitate.
Săpăturile din acest an ne-au permis să apreciem că templul a avut două faze de construcţie, identificate numai la organizarea interiorului său. Cadrul exterior a rămas (probabil) acelaşi.
Într-o primă fază construcţia a funcţionat ca o hală. În interiorul cadrului format de zid au fost identificate două şiruri de stâlpi de lemn (respectiv urmele lor în pământ). La 0,35-0,50 m de zidul de nord-vest am găsit un şir de patru stâlpi plasaţi astfel (dinspre LM 1): 3,30 - 0,45 - 3,30 - 0,35 - 1,20 - 0,75 - 0,60 - 2,18; la 6,25 m spre sud-est, respectiv la 1,50 m de zidul de sud-est au fost identificate alte patru urme de stâlpi, aşezate în şir (dinspre zidul de nord-est): 1,25 - 0,70 - 2,40 - 0,80 - 1,75 - 1,00 - 6,30.
Aceste urme de stâlp prezintă un aranjament de două şiruri paralele şi credem că constituiau coloanele care susţineau acoperişul templului în această primă fază. Distanţa între zidurile laterale pare prea mare pentru susţinerea unui acoperiş din ţigle şi olane pe structură de lemn. La sfârşitul acestei faze, stâlpii au fost tăiaţi de la bază. Resturile lor în pământ au ars, atunci când templul a fost incendiat (la sfârşitul existenţei sale), lăsând nişte urme interesante.
În faza a doua, stâlpii de lemn au fost - aşa cum am zis - îndepărtaţi. Hala a fost împărţită în două construindu-se un zid intermediar. Acest zid nu mai este paralel cu zidul de sud-vest al clădirii; el apare oblic, fiind însă paralel cu zidul exterior de nord-est. Zidul intermediar sre află la 5,35 m de zidul de sud-vest pe latura de nord-vest şi la 7,40 m de acelaşi zid pe latura de sud-est. Planul încăperii formate astfel era trapezoidal. Dimensiunile sunt: 8,70 (sud-vest) x 7,40 (sud-est) x 9,70 (nord-est) x 5,35 (nord-vest). Calitatea zidului acesta intermediar este şi mai slabă decât a zidurilor exterioare. Grosimea lui este de 0,60 m.
Încăperea a doua (la nord-est de zidul intermediar) nu a fost determinată în întregime (vezi mai sus). Dar planul ei este de paralelogram. Laturile cunoscute măsoară 7,20 (sud-vest) x 9,00 (nord-vest); probabil că cele care nu sunt determinate au aceleaşi dimensiuni.
Martorii spre clădirea LM 1 (capetele fostelor casete 7 umplute şi fosta secţiune 2 umplută) au rămas în picioare. Ei vor fi înlăturaţi atunci când interiorul clădirii LM 1-S va fi golit în întregime.
În încăperea A al cărei nivel de călcare a fost amenajat mai sus decât nivelul din încăperea B (cam cu 0,70 m), prin umpluturi de epocă, am găsit numeroase straturi de nivelare înţesate cu material arheologic. Pe nivelul inferior de lut a apărut un aureus de la Domitianus.
În încăperea B situaţia s-a prezentat altfel. Secţiunea S2 (Gudea-Tamba 1996) a identificat un strat de ţigle (cărămizi) care au alcătuit probabil o podea. Acest strat s-a păstrat pe o porţiune mică. În centrul încăperii (pe această podea) a fost găsită în anul 1996 inscripţia închinată lui IOMD, căzută cu faţa în sus. Ea "zăcea între dărâmăturile de piatră, ţiglele şi olanele acoperişului şi un strat cenuşos". În fosta casetă C4, actuala jumătate de nord-est a casetei K2 a fost identificată o situaţie interesantă. În timp ce în dosta casetă c# lutul neumblat a apărut la adâncimea de 1,35 m sub un strat foarte gros de dărâmături, în jumătatea de est a încăperii (fost caseta C4) situaţia se prezenta diferit. Începând de la fosta secţiune S2 terenul coboară în pantă, iar spaţiul acesta până la zidul de sud-est al clădirii a fost umplut cu pietre şi pământ, în care au fost găsite şi fragmente arheologice mărunte (fragmente de vase, oase menajere etc.). Se pare că avem de a face cu o porţiune din vechiul şanţ de apărare al aşezării, peste care a fost ridicat templul. Construcţia a necesitat o acţiune de umplere şi nivelare.
În caseta K2, porţiunea dintre zidul de nord-est şi marginea de nord-est a casetei, între m 1,00-3,00 (deci aproximativ vis a vis de locul unde în 1996 au fost găsite monumentele dolicheniene şi un tezaur monetar (Gudea-Tamba 1996) au fost găsite numeroase fragmente din monumente dolicheniene de marmoră (statuete reprezentând pe IOMD, statuetă a lui IOMD cu vulturul, statuetă fragmentară reprezentând un taur, capete de statuetă reprezentând pe IOMD etc.). Modul cum au ajuns aceste piese în afara clădirii sub şi între dărâmături este dificil de explicat. De altfel, acest loc nici nu prezintă importanţă prea mare, pentru că oricum au fost mişcate de la locul lor.
Menţionam mai sus că atât zidul de nord-vest al clădirii, cât şi zidurile de sud-est şi nord-est sunt deviate de la linia dreaptă şi încovoiate. Încovoierea urmează o direcţie bine definită, spre nord-est. Zidul intermediar a fost găsit puternic aplecat spre încăperea B. Această aplecare a fost vizibilă atât în casete cât şi în profilul secţiunii S2. Iniţial am crezut că aplecarea zidului s-a putut datora diferenţei de înălţime între cele două încăperi. Ulterior, asociind datele de ansamblu ale săpăturii (Gudea-Tamba 1996; Gudea-Tamba 1998) am putut intui că aplecarea şi încovoierea se datorează faptului că întreaga clădire a fost construită peste vechiul şanţ de apărare al aşezării, care a fost dezafectat (Gudea 1989, p. 107-115). În faza în care s-a construit clădirea aceasta, dar şi alte clădiri situate mai jos pe terasa cu sanctuare (inf. Al. Matei) valul şi şanţul de apărare vechi nu mai erau funcţionale. Apărarea aşezării era deja mutată spre exterior la zidul care duce de la clădirea vămii la D. Ursoaiei-d. Goronişte şi la Citeră (Gudea 1989, p. 108).
Este foarte interesantă structura materialului arheologic recoltat (pentru descoperirile mai vechi vezi Gudea-Tamba 1996; Gudea-Tamba 1998). Nici nu vom lua în considerare decât materialul recoltat în acest an, pentru că un studiu de ansamblu va urma asupra întregului material recoltat în templu. Cunoaşterea structurii materialului arheologic este foarte importantă pentru că ea permite apoi să se presupună activităţile care se petreceau într-un templu. Nu vom discuta aici nici diferenţele cantitative care au fost sesizate între anumite părţi ale clădirii.
Materialul arheologic prezentat cuprinde numai o parte din totalul găsit. Vom exclude materialele de construcţie din ceramică (cărămizi, ţigle, olane), din piatră (coloane, baze) etc. Observaţia principală este acum aceea că, din punct de vedere structural, acest material cuprinde aproape tot ceea ce se găseşte într-o locuinţă romană obişnuită (deci una în care se gătea şi se consuma).
Vasele ceramice obişnuite cuprind toate categoriile de forme: oale, străchini (înalte, mijlocii, joase), farfurii, căni, ulcioare, pahare, amfore, fructiere. Lor li se adaugă capacele, strecurătoarele etc.
Vasele ceramice din import cuprind: câteva fragmente din boluri de terra sigillata, amfore. Vasele ceramice locale de lux cuprind vase cu decor imprimat, vase cu decor lipit, vase glazurate.
Dintre piesele ceramice sunt de semnalat opaiţele (de obicei puţine şi foarte fragmentare), discurile pentru jocuri distractive, rotiţe de la cărucioare de cult.
Materialul din fier (din care am exclus piesele folosite la construcţii: piroane, scoabe, cuie etc.) cuprinde: arme (vârfuri de săgeţi, suliţe), unelte (cuţite), instrumente (de scris, medicale etc.), piese diferite (verigi, verigi de lanţ, chei etc.), obiecte de podoabă (fibule), clopoţei.
Materialul din bronz cuprinde: piese de podoabă (fibule, aplice, pandantive), instrumente (de scris, medicale), piese de uz casnic (chei).
Materialul din sticlă cuprinde: plăci pentru geamuri, majoritatea de culoare albă transparentă; fragmente din vase diferite (pahare, cupe, recipiente mici) din pastă de culoare verde, albăstrie, albă transparentă. Dintre vase se remarcă un fragment de fund (probabil de tipul vas patrulater mare) cu decor în formă de rozetă şi inscripţie în limba greacă (!?).
Materialul din piatră cuprinde (în afara celui folosit în construcţii): un fragment de râşniţă, cute pentru ascuţit unelte.
Materialul din os cuprinde mai ales ace de păr, un ac de cusut şi o linguriţă.
Seria monetară nu depăşeşte anul 251 p.Chr.
În concluzie, tot acest material (sau aproape tot) dă o primă imagine mai completă în legătură cu activităţile dintr-un templu. Colaţionarea întregului material (incluzând şi pe cel obţinut în campaniile anterioare: Tamba-Gudea 1996; Gudea-Tamba 1998) va permite pentru întâia oară în arheologia noastră precizări în legătură cu activităţile dintr-un templu de epocă romană.
b. Este acum sigur (Gudea-Tamba 1998) că ambele construcţii (taberna LM 1 şi templul LM 1-S) au fost construite în perioada cuprinsă între 241-244 şi probabil activităţile din cele două erau (aşa cum sugerează unele inscripţii din alte părţi ale Imperiului) într-o oarecare măsură complementare.
c. Datorită descoperirilor importante de monumente legate de activitatea de cult (reliefuri prezentând pe IOMD, statuete din marmoră întregi sau fragmentare, statuete din bronz reprezentând pe IOMD, statuetă din bronz reprezentând pe zeiţa Victoria, numeroasele fragmente mai greu determinabile din monumente de piatră) este acum sigur că avem de a face cu un templu al zeului IOMD, nu aşa cum presupuneam anterior cu o situaţie de "transfer de materiale".
d. Pe baza inscripţiei (Tamba-Gudea 1996), a stratigrafiei, a planului clădirii, a materialului arheologic (componenta numismatică constând din descoperiri izolate şi cele două tezaure) viaţa templului a fost scurtă. Templul a fost construit între 241-244 şi a fost distrus la 253-255. Lungimea "vieţii" lui este deci de cca 15 ani (maximum). Întreg materialul va trebui deci încadrat în această perioadă.
e. În această scurtă perioadă templul a "trecut" prin două faze de construcţie, ceea ce sugerează o activitate intensă, dacă nu chiar o dezvoltare a lui. Prima fază (planul cu stâlpi de lemn de tip hală) poate fi datată, desigur, în perioada imediat următoare anilor 241-244 p.Chr. Ultima fază (cele două încăperi cu stâlpi de piatră probabil) a fost distrusă, se pare, intenţionat imediat după anul 253, aşa cum au fost distruse intenţionat toate templele zeului din Imperiu.
f. Publicarea sistematică a materialului arheologic din toate trei campaniile arheologice (chiar după elaborarea unei prime părţi de monografie care va prezenta materialul din piatră, inscripţii, reliefuri, statui, statuete etc.) va permite în primul rând datarea mai "strânsă" a lui (241-255 p.Chr.) şi apoi departajarea pe categorii care vor explica destinaţia lor în templu. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin