Săpăturile de la Solotvino, din punctul "Cetate", se execută de un colectiv de cercetători româno-ucrainean, pe baza convenţiei încheiate între Institutul Român de Tracologie şi Universitatea de Stat din Ujgorod şi cu aprobarea forurilor tutelare din cele două ţări. Cercetările au început în 1996 şi au continuat în 1998 şi 1999. Prezentul raport se referă la rezultatele cercetărilor din 1999, care s-au concentr...at asupra nivelurilor arheologice din punctul "Cetate", dar şi asupra zonei învecinate aflată la nord, pe terasa înaltă de pe malul drept al râului Tisa. Campaniile anterioare desfăşurate pe "Cetate" au permis evidenţierea a patru nivele de locuire. Primul nivel aparţine unei aşezări încadrate în epoca bronzului (prima fază a culturii Suciu de Sus). Al doilea şi al treilea nivel de locuire se datează în cea de a doua vârstă a fierului, materialele arheologice descoperite fiind tipice civilizaţiei dacice, iar ultimul nivel aparţine unei aşezări slave din sec. XI-XII. În ceea ce priveşte fortificaţia (care constă dintr-un val de pământ prevăzut cu palisadă şi cu un şanţ în faţă), cele trei faze ale acesteia au putut fi corelate cu situaţia stratigrafică de pe platou. Astfel, primele două faze de utilizare corespund celor două nivele dacice, în timp ce ultima fază este contemporană cu nivelul feudal timpuriu.Prin săpăturile din 1999 s-a urmărit investigarea nivelelor arheologice din zona sudică a platoului (acolo unde, potrivit cercetărilor anterioare, ele erau mai bine conturate) şi identificarea unor materiale arheologice de natură să ofere informaţii pentru o datare cât mai exactă a diferitelor nivele şi complexe. De asemenea, s-a avut în vedere cercetarea în suprafaţă a unor complexe arheologice surprinse parţial în anul anterior. Pentru atingerea acestor obiective au fost practicate patru secţiuni dispuse la E şi la V de secţiunile şi casetele realizate în 1998. Secţiunea S 8 a fost trasată la vest de S 3 (a se vedea planul topografic), între m 3-27 (metrajul fiind stabilit, la fel ca în cazul secţiunilor anterioare, în raport cu secţiunea magistrală - S1). S 9 a fost practicată la vest de S8, între m 5-26. S 10 şi S 11 au fost săpate la est de S6, între m 5-28, respectiv m 5-22,5). Toate secţiunile au avut lăţimea de 2 m şi câte un martor de 0,5 m între ele.Din punct de vedere stratigrafic, au fost confirmate observaţiile din anul anterior, însă situaţia nu este uniformă pe întreaga suprafaţă cercetată. În secţiunile S 8 şi S 9 sub humusul vegetal se află ultimul nivel dacic, care suprapune stratul aparţinând epocii bronzului. Pe unele porţiuni au fost surprinse şi alveolări corespunzătoare nivelului feudal. Stratul arheologic măsoară cca. 0,5 m grosime. Situaţia se modifică în cealaltă extremitate a sectorului cercetat. Astfel în secţiunile S 10 şi S 11 au fost sesizate atât nivelul din epoca bronzului, cât şi nivelele aparţinând celei de a doua vârste a fierului. În aceste secţiuni stratul de cultură are o grosime cuprinsă între 0,75 şi 1 m.Complexele arheologice aparţinând aşezării din epoca bronzului sunt reprezentate de trei locuinţe de suprafaţă. Ele s-au conturat în S 10 şi S 11 sub forma unor podine arse, de formă cvasirectangulară, în unul din cazuri fiind surprinsă şi groapa unui stâlp de susţinere aflată la un colţ. Dimensiunile acestor construcţii sunt cuprinse între 2 X 3 m şi 3 X 4 m. Numărul locuinţelor de suprafaţă ar putea fi mai mare, având în vedere faptul că în unele zone s-au conturat o serie de gropi de stâlpi care par a fi izolate, dar care este posibil să fi aparţinut unor astfel de edificii din epoca bronzului. Este de menţionat şi o groapă de provizii care s-a conturat în S11. Diametrul gropii este de cca. 1,25 m şi se adâncea 0,40 m din nivelul de epoca bronzului. Ea a fost cercetată parţial, intrând în profilul estic al secţiunii S 11. Ceramica descoperită este specifică primei faze a culturii Suciu de Sus, analogiile fiind numeroase. Este vorba în special de oale cu marginea uşor răsfrântă în exterior, cu corpul mai mult sau mai puţin bombat, ornamentate pe buză cu brâu alveolar şi pe pereţi cu striuri sau motive incizate. Amintim, de asemenea, străchinile şi castroanele, ceştile cu torţi, strecurători etc. Din S 8 provine o greutate din lut, de formă tronconică, perforată transversal în jumătatea superioară şi ornamentată cu striuri verticale incizate. Printre materialele ceramice din nivelul de epoca bronzului se numără un fragment de vas specific fazei a treia a culturii Wietenberg, precum şi un vas aparţinând culturii Otomani. Repertoriul formelor ceramice, deşi nu foarte variat, va permite – după prelucrarea întregului material – precizarea unor aspecte noi privind prima fază a culturii Suciu de Sus.Primul nivel dacic Nivelul arheologic corespunzător primei aşezări dacice a fost surprins în acest an numai în secţiunile S 10 şi S 11. Au fost dezvelite parţial trei gropi de formă aproape cilindrică. Inventarul arheologic este format exclusiv din ceramică lucrată cu mâna. Majoritatea fragmentelor aparţin unor vase de tip sac şi borcan cu pereţii aproape drepţi. Pasta din care au fost realizate este grosieră, conţinând pietricele, iar culoarea variază de la brun-negricios la cărămiziu. Ornamentele întâlnite pe aceste vase constau în brâuri alveolare combinate cu butoni aplatizaţi, butoni semisferici, brâuri crestate, şiruri de alveole imprimate în pereţii vaselor. Ceramica de acest fel a cunoscut o largă răspândire în mediul tracic şi a fost utilizată o perioadă îndelungată. Dintre analogiile provenind din aşezări databile în intervalul sec. IV – II î.e.n. le menţionăm pe cele de la Ciumeşti, Moreşti, Huşi-Corni, Băiceni, Zimnicea etc. În cadrul acestei ceramicii sunt de amintit şi câteva fragmente provenind de la pereţii unor vase lucrate mai îngrijit, de culoare neagră (într-un caz, neagră la exterior şi roşie la interior), având suprafaţa lustruită. Ele sunt ornamentate cu brâuri simple în relief, cu nervuri ondulate şi, într-un caz, cu trei nervuri paralele. Astfel de ornamente se regăsesc pe ceramica din aşezările pomenite anterior şi au fost încadrate de E.Moscalu în tipul Ic al ceramicii traco-getice. Străchinile sunt reprezentate de exemplare cu buza invazată, având umărul unghiular sau rotunjit. Pasta este grosieră sau semifină, iar pereţii lustruiţi. Vasele de acest fel sunt frecvente în aşezările de la sfârşitul primei vârste a fierului şi în cele din fazele timpurii ale celei de a doua epoci a fierului. Ele se regăsesc atât în complexe Laténe din Transilvania, cât şi în zona extra-carpatică. Cănile sunt slab reprezentate. Menţionăm totuşi că s-au descoperit câteva torţi aparţinând unor vase realizate din pastă grosieră de culoare cărămizie. Ele provin, foarte probabil, de la căni având gura largă şi pereţii aproape drepţi, frecvente în aşezările daco-getice din sec. IV-II î.e.n. În sfârşit, cu prilejul campaniei din 1999 au fost găsite trei plăci circulare din lut ("tipsii"). Aceste obiecte, a căror funcţionalitate nu a fost încă precizată cu destulă exactitate (au fost considerate capace, obiecte utilizate în bucătărie, obiecte de cult !? etc.), sunt prezente, în special, în aşezări databile în sec. V-III î.e.n., sporadic ajungând până în sec. II î.e.n. Materialul arheologic descoperit în primul nivel dacic poate fi încadrat, potrivit analogiilor, într-o perioadă largă cuprinsă între a doua jumătate/sfârşitul sec. IV î.e.n. şi începutul sec. II î.e.n. Este de remarcat faptul că lipsesc fragmentele ceramice specifice celţilor, care se aflau la acea dată în zonele vestice limitrofe. De asemenea, asocierea unor tipuri de străchini cu borcane cu pereţii aproape drepţi (de tradiţie hallstattiană) este întâlnită, alături de vasele celtice, într-o serie de aşezări Laténe din bazinul Tisei superioare (cum este cazul la Ciumeşti şi Berea), însă ansamblul materialelor de la Solotvino -"Cetate" se regăseşte mult mai exact în aşezările civile sau fortificate din sec. IV-III î.e.n. de la răsărit de Carpaţi. Staţiunile de la Băiceni, Huşi-Corni sau Buneşti sunt doar câteva exemple. Precizări mai ample în această problemă vor fi făcute după prelucrarea întregului material arheologic. Al doilea nivel dacic Acest nivel este cel mai bine reprezentat, fiind întâlnit pe întreaga suprafaţă a platoului. În campania din 1999 au fost surprinse două locuinţe adâncite şi una de suprafaţă. Totodată s-a încheiat dezvelirea unei mari construcţii de suprafaţă cu absidă, identificată în anul anterior. Au mai fost găsite o vatră izolată şi 6 gropi de provizii. Materialul arheologic este mai bogat şi mai variat decât cel din primul nivel dacic. Ceramica este reprezentată în cea mai mare parte de vase lucrate cu mâna. Vasele de provizii sunt constituite de recipiente de dimensiuni mari, realizate din pastă grosieră (conţinând nisip şi pietricele), având de regulă o culoare brun-cărămăzie. Buza este evazată, corpul bombat şi fundul tăiat drept. În unele cazuri, mai rare, vasele de provizii sunt bitronconice şi au fundul sub formă de "umbo". Ornamentele constau din brâuri alveolare simple sau duble, dispuse sub buză şi pe gâtul vaselor. Au fost descoperite şi două fragmente de pithos lucrate cu roata, având buza lăţită orizontal şi corpul bombat. Analogiile fragmentelor de la Solotvino cu vase din aşezările Latene de la Dunărea mijlocie indică faptul că este vorba de importuri din lumea celtică şi nu din cea romană, ele putând fi datate în sec. I î.e.n. Borcanele realizate din pastă grosieră, având o culoare care variază de la brun-negricios la brun-cărămiziu, constituie cele mai numeroase vase din aşezare. Ele au forma şi ornamentele specifice recipientelor de acest fel din perioada sec. I î.e.n. – I e.n. Fructierele sunt reprezentate şi în acest an, în special, de exemplare având buza faţetată. Potrivit observaţiilor stratigrafice dintr-o serie de aşezări dacice, vasele care prezintă această caracteristică se datează cu precădere în sec. II – I î.e.n. Cănile au fost confecţionate în majoritatea cazurilor cu mâna, dar nu lipsesc nici câteva exemplare lucrate la roată. Este de remarcat prezenţa unor exemplare bitronconice, de felul celor descoperite în campaniile anterioare, datate, în general, pe parcursul sec. II-I î.e.n. Cu prilejul campaniei din 1999 au fost descoperite şi câteva fragmente ceramice pictate celtice. Ceştile-opaiţe realizate cu mâna din pastă grosieră sunt reprezentate din câteva fragmente de pereţi şi torţi având forma specifică acestor vase nelipsite din aşezările dacice. Inventarul metalic este deosebit de sărac. El se reduce la câteva cuie şi scoabe din fier folosite în construcţia locuinţelor. Lor li se adaugă un vârf de săgeată din fier descoperit în S 9 în nivelul dacic. Din punct de vedere cronologic materialele arheologice provenite din ultimul nivel dacic se încadrează cu precădere în a doua jumătate/sfârşitul sec. II î.e.n. şi pe parcursul sec. I î.e.n., unele vase ceramice putând fi utilizate şi la începutul sec. I e.n. Desigur, aşezarea dacică ar fi putut funcţiona şi mai târziu, însă absenţa unor materiale (ceramice sau metalice) specifice primului secol al erei noi care au fost documentate din abundenţă la Malaja Kopanija, aflată la câteva zeci de kilometrii în aval, indică mai degrabă faptul că aşezarea fortificată de la Solotvino – "Cetate" îşi încetează existenţa la începutul sec. I e.n. Această constatare ridică o serie de probleme de natură istorică. Asupra lor vom reveni pe larg cu ocazia publicării întregului material arheologic. * Unul din obiectivele campaniei din 1999 a fost cercetarea microzonei legată de exploatarea importantelor zăcăminte de sare de la Solotvino. S-a avut astfel în vedere sondarea terasei înalte a Tisei, la nord de punctul "Cetate". În acest scop, la vest de Uzina de Apă, în imediata apropiere a gardului de incintă a acesteia, au fost practicate două secţiuni perpendiculare una pe cealaltă. S 1 a avut dimensiunile de 20 X 2 m, iar S 2 de 14 X 2 m. La cca. 80 m nord de Uzina de Apă au fost executate alte două secţiuni: S 3 de 18 X 2 m şi S 4 de 10 X 2 m. În toate cele patru secţiuni s-a constatat faptul că sub humusul vegetal se află un strat de pământ nisipos de culoare galbenă, în care nu se observă existenţa unui strat arheologic propriu-zis. Totuşi, imediat sub humusul vegetal s-au recoltat o serie de fragmente ceramice (majoritatea provenind din S 2), evidenţiind existenţa unei locuiri sporadice. Puţinele materiale ceramice descoperite în cele patru secţiuni aparţin celei de a doua vârste a fierului, fiind specifice civilizaţiei dacice şi – totodată – contemporane cu cele din ultimul nivel dacic de pe "Cetate".