Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Buzea | Dan Lucian | ||
Dumitroaia | Gheorghe | ||
Kavruk | Valerii | ||
Rotea | Mihai | ||
Székely | Zsolt |
Situl este cunoscut în primul rând ca aşezare eponimă a culturii Ciomortan. Cercetările întreprinse aici în anii ’50 şi ’60 de Z.Székely au prilejuit descoperirea unor aşezări suprapuse, din eneolitic (cultura Cucuteni-Ariuşd) şi epoca bronzului (culturile Ciomortan si Wietenberg). Aşezarea se află pe o popină de formă ovală (45 x 70m) şi este fortificată. Sistemul de fortificaţie include două şanţuri, care t...aie o şa îngustă de legatură dintre aşezarea şi platoul de alături, precum şi un val cu şanţ în formă de potcoavă care înconjoară incinta aşezării. În prezent inălţimea maximă a valului este de 2,6 m. Accentuată de înălţimea naturală a popinei şi de adâncimea şanţului, diferenţa maximă de nivel în prezent este de cca 7,2 m. Din partea de sud cetatea este aparătă de o pantă accentuată a unei văi adânci de cca 100 m. Săpăturile din anul 1999 au urmărit încadrarea cronologică a sistemului de fortificaţie şi stabilirea raportului stratigrafic dintre vestigiile de tip Ciomortan şi Wietenberg. În acest scop au fost practicate o secţiune (S1) şi 7 casete (4 x 4 m). S1 a urmat traseul practicată anterior de Z.Székely. În anul 1999 a fost golită şi adâncită umplutura în jumătatea sa de sud. S-a constat că Z.Székely a confundat una dintre depunerile inferioare ale valului, formată de un lut galben aparent nederanjat, cu stratul steril. De fapt sub această depunere se mai află încă o depunere a valului, iar mai jos – un strat consistent (gros de cca 80 cm) aparţinând culturii Cucuteni-Ariuşd. Stratul eneolitic prezintă două niveluri de locuire marcate de o platforma de locuinţă distrusă şi de o vatră intactă situată cu cca 50 cm deasupra locuinţei. Sub platforma locuinţei a fost identificat un "pat" format din lut galben, care a servit la amenajarea (nivelarea) terenului. Acest "pat" a fost perforat de gropi de stâlpi aflate spre exteriorul aşezării. Panta popinei a fost tăiată în trepte. Materialul ceramic bogat (specia barbotinată, neagră şi galbenă canelată, pictată mono- şi tricrom) permite încadrarea stratului eneolitic în Cucuteni A. Perioadei eneolitice mai aparţin numeroase piese litice, de os şi de lut ars, printre care menţionăm un fragment de figurină antropomorfă ( Fig.1/1) şi un "picior" bogat ornamentat prin incizii (Fig.1/2 ) În umplutura valului au fost descoperite, în poziţie secundară, numeroase fragmente ceramice de tip Ariuşd, un fragment susceptibil de a fi aparţinând culturii Bodrogkeresztur, un număr redus de fragmente ceramice ale culturii Coţofeni I, şi 2 fragmente de ceramică dacică (cenuşie, facută la roată), 1 fragment de toartă de amforă (din pastă cu nisip cu bobul mare). Un fragment de ceramică dacică a fost descoperit sub val. Prin urmare (sub rezerva că nu s-a comis o greşeală de încadrare stratigrafică a acestui fragment) trebuie admisă posibilitatea că valul a fost ridicat in perioada dacică sau chiar ulterior acesteia. Menţionăm totuşi faptul că nici sub val nici în umplutara acestuia nu s-a descoperit nici un fragment ceramic aparţinând culturilor Ciomortan şi Wietenberg. În malul S1 la cca 4 m de val a fost descoperită o depunere din două urne ale culturii Wietenberg. În interiorul unuia dintre vase se afla o rotiţă de car votiv. Săpăturile efectuate în perimetrele casetelor au furnizat o cantitate impresionantă de material arheologic, care în cea mai mare parte se afla în poziţie secundară, circumstanţă datorată probabil alunecării solului dinspre val. Din această cauză nu s-a reuşit precizarea raportului stratigrafic dintre materialele de tip Ciomortan şi Wietenberg. Epocii bronzului îi aparţin două construcţii. Una era de formă ovală 3 x 4 m, urmele ei au fost formate dintr-o groapă de pilon central (probabil de susţinerea acoperişului conic) şi mai multe gropi dispuse circular in jurul gropii centrale. În perimetrul construcţiei a fost descoperită ceramică de tip Ciomortan şi Wietenberg. Altă construcţie reprezntă o concentrare de fragmente ceramice de tip Ciomortan şi Wietenberg pe o suprafaţa de cca 2 x 2,5 m, circumscrisă unui dreptunghi format din mai multe gropi de stâlpi. În baza materialului descoperit se poate defini mai exact fizionomia tipologică a vestigiilor din epoca bronzului. Astfel s-a constatat prezenţa masivă a ceramicii grosiere si, mai rar, semifine cu exteriorul, iar uneori şi interiorul, striat. Cea mai parte din această ceramică aparţine grupului Ciomortan (specia neagră cu pasta conţinând ca degresant cioburi pisate), iar un numar mai mic – culturii Wietenberg (specia gălbuie cu pasta cu mult nisip). S-a mai observat că în unele cazuri rostul striaţilor era de a spori priza între corpul recipientului şi slipul şi nu cel de decor. Ornamentaţia ceramicii de tip Ciomortan (Fig.2), pe lângă tehnicile şi motivele bine cunoscute din bibliografie, este mai variată: menţionăm prezenţa tehnicii de împunsături succesive, precum şi dispunerea triunghilor haşurate sau umplute cu impunsături in registre verticale. Menţionăm că, contrar afirmaţiilor anterioare privind ceramica de la Ciomortan, printre mii de fragmente ceramice descoperite nu am identificat nici un fragment susceptibil de a aparţine culturii Monteoru. Ceramica culturii Wietenberg (Fig.3) prezintă caracteristici specifice sfârşitului fazei 1-a sau începutului fazei a 2-a a acestei culturi. Predomină fragmente ornamentate cu canelură oblică lată, împunsături şi incizii. Un număr redus de fragmente au ca ornament spirala formată din registre orizontale de S culcate, realizate din bandă umplută cu puncte. Unele fragmente ceramice par să combine caracteristicile culturilor Ciomortan şi Wietenberg: uneori ornamentaţia specifică culturii Ciomortan este aplicată pe ceramică din pastă cu mult nisip şi cu suprafaţa aspră (aidoma ceramicii Wietenberg).