Necesităţile proiectului de restaurare şi de punere în valoare a cetăţii au impus redecopertarea sau uneori cercetarea de nou a incintei exterioare cu turnurile aferente. Cu această ocazie au fost precizate mai în detaliu contururile turnurilor şi contraforţilor, precum şi modalităţile de acces către acestea dinspre interiorul incintei. Fundaţiile turnului 1 exterior, foarte prost conservate, se reduc la una , ...cel mult două asize de piatră, fundate direct pe stâncă. Constructorii cetăţii au dovedit abilitate în specularea celor mai mici denivelări sau asperităţi ale terenului, utilizându-le în scopul consolidării masivelor de zidărie. Faţă de planul ridicat în 1966, fundaţiile decopertate înfăţişează un traseu sensibil diferit, ele constituind un patrulater cu laturile de vest de 6,20 m, cea de est de 5,60 m, cea de nord de 5 m, în vreme ce porţiunea zidului de incintă care constituie latura sudică este de 5,30 m. Lăţimea fundaţiilor păstrate variază între 0,50 m şi 1,90 m. De mare interes este deschiderea de 0,90 m practicată în zidul curtinei imediat la est de turn prevăzută cu un prag (care nu străbate până la stâncă zidul curtinei, aşa cum figura în planurile anterioare). Curtina adiacentă este compusă din blocuri mari de piatră, cu parament destul de regulat şi din emplecton înecat în mortar. Grosimea ei variază între 1,60 m şi 1,80 m. Aspectul mai îngrijit, prezenţa pragului foarte atent lucrat, precum şi situaţia terenului, indică existenţa aici a unei posibile porţi de intrare. Turnul 1 al incintei exterioare şi curtina aferentă au prilejuit descoperirea unui complex de locuinţe din chirpici şi lemn, probabil cu temelii de piatră, dată fiind cantitatea masivă de bolovani de mici dimensiuni, cu un material arheologic aparţinând aceleiaşi etape de funcţionare a cetăţii (sec. XIV- începutul sec.XV). În porţiunea dinspre extremitatea sud-estică a incintei exterioare grosimea zidului se situează în jur de 1 m. Tehnica de construcţie este aceea obişnuită la întreaga fortificaţie, cu paramentul din piatră având măcar faţa exterioară lucrată şi emplectonul din pietre înecate în mortar. Dezvelirea în continuare a incintei exterioare a pus în lumină succesiunea de curtine şi turnuri (unele pline), armonice /simetrice celor ale castelului. Trebuie subliniat faptul că faţă de contrafortul trapezoidal de la castel simetricul său este un turn, probabil plin, pe plan triunghiular măcar în fundaţii. Lângă ultimul turn păstrat spre nord-vest al incintei exterioare s-a descoperit o poternă asemănătoare celei din preajma turnului 1. Evidenţierea a două poterne în zidul păstrat al incintei exterioare face plauzibilă existenţa unor accese similare în curtinele corespunzătoare ale castelului. Din ansamblul materialului arheologic descoperit, care după prelucrarea generală va face obiectul unei publicaţii speciale, un rol deosebit în stabilirea fazelor de existenţă/construcţie a fortificaţiei se detaşează ceramica. În cadrul descoperirilor ceramice de la Ienisala, în rândul ceramicii smălţuite, o deosebită valoare pentru interpretările istorice o are ceramica smălţuită cu monograme. După descoperirile de până acum ele apar numai în căuşul interior al cupelor sau bolurilor de mici dimensiuni. Monogramele cele mai frecvente sunt ????????????şi ? a căror semnificaţie este lesnicios de stabilit. Descoperiri de boluri similare cu monograma K s-au făcut în săpăturile de la Cetatea Albă (Grigore Avachian, 1926) şi cu ?, ???, ??? în acelea de la Caliacra şi în investigaţiile submarine efectuate în jurul promontoriului aceleiaşi cetăţi.