.
Saschiz | Judeţ: Mureş | Punct: Biserica Evanghelică | Anul: 1999
Anul:
1999
Epoca:
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Categorie:
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Biserică
Județ:
Mureş
Localitate:
Saschiz
Comuna:
Saschiz
Punct:
Biserica Evanghelică
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Marcu-Istrate Daniela Veronica
Cod RAN:
Raport:

Sondajele arheologice la Biserica evanghelică din Saschiz au fost efectuate în perioada 10 mai-1 iunie 1999, la solicitarea proiectantului general (SC Atelier M SRL Sfântu Gheorghe); scopul acestor sondaje a fost acela de a furniza informaţiile necesare pentru întocmirea expertizei de rezistenţă şi a proiectului de restaurare. Lucrările au fost finanţate de Direcţia Monumentelor Istorice. Biserica actuală (nav...a, corul şi sacristia) a fost construită într-o singură etapă: în toate punctele investigate fundaţiile sunt ţesute. Nava şi corul au fost prevăzute din construcţie cu contraforturi. Sondajele arheologice nu au furnizat elemente certe pentru datarea acestei etape, dar în orice caz ea trebuie să fi aparţinut sfârşitului secolului al XV-lea şi începutului veacului următor – conform informaţiilor documentare. Într-o etapă ulterioară au fost adăugate porticurile de vest, sud şi nord, toate construite în prelungirea unor contraforturi. Pe latura de nord sacristia a fost prelungită spre vest cu o clădire având lăţimea de 2,60/2,70 m În apropierea bisericii au fost identificate urmele mai multor locuinţe de tip semi-îngropat, cu vetre deschise; materialul ceramic recoltat din interiorul acestora permite o datare în secolul al XIII-lea. Deşi nu am avut posibilitatea să cercetăm integral nici unul dintre aceste complexe, iar inventarul este destul de modest, în stadiul actual al cercetărilor se poate afirma că acestea aparţin coloniştilor saşi, fiind foarte probabil primele locuinţe construite după instalarea acestora la Saschiz. În perimetrul extrem de restrâns al săpăturilor executate nu au apărut urme ale unui lăcaş de cult anterior; identificarea acestuia, în cazul în care a funcţionat pe acelaşi amplasament, rămâne o sarcină a cercetărilor viitoare, ca dealtfel şi identificarea traseului incintei fortificate care se presupune că exista în jurul bisericii. În spaţiul din interiorul incintei actuale s-a dezvoltat un cimitir destul de dens, din care au fost cercetate 26 morminte. Nu sunt morminte tăiate de fundaţiile bisericii. Fundaţiile bisericii sunt realizate din bolovani de piatră de dimensiuni mari şi medii, înecaţi într-un mortar nisipos extrem de friabil; foarte rar apar şi fragmente de cărămidă. Terenul de fundare este pe cea mai mare parte a suprafeţei un lut galben aparent foarte dur, în care toate şanţurile se adâncesc oblic, drept care profilul fundaţiilor este neregulat. În momentul construirii bisericii înclinaţia terenului trebuie să fi fost destul de apropiată de cea actuală, creşterea medie a nivelului de călcare fiind până în prezent de 0,15-0,20 m, uniform repartizată pe suprafaţă. Şanţul de fundare s-a adâncit faţă de acest nivel cu 1,30/1,40 m, limita sa inferioară urmând însă linia pantei, de unde rezultă o fundaţie cu adâncimi variabile. Turnul aflat pe partea de nord a bisericii a fost cercetat prin două casete; zidăria este regulată, din piatră plată legată cu mortar de var destul de dur. Talpa fundaţiei se află la – 3,95 m (- 2,70 m faţă de nivelul contemporan de călcare), adâncită aproximativ 1,70 m în solul viu; nu a fost stabilit nivelul de construcţie, dar presupunem că acesta se afla puţin mai sus decât terenul actual. În apropierea intrării actuale, pe partea de est a acesteia, a fost descoperită o zidărie superficială, în parte demolată; aceasta este adosată turnului, iar din punct de vedere al funcţiunii trebuie pusă în legătură cu o amenajare ce deservea accesul.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO