Biserica cu hramul Sf. Ioan Botezatorul Înaintemergatorul a fost ridicata de Lupu Buliga din Ciovîrnişani, de Stanca, soţia sa şi de fiul lor, Curuia, în anul 1646. Cercetările arheologice au fost începute în luna septembrie a anului 1999. Au fost trasate următoarele secţiuni. S.I, 6 x 1,50 m, chiar în punctul de joncţiune dintre naos şi pronaos, cu scopul declarat de a verifica ceea ce se observa şi pe para...ment, în urma decapărilor, şi anume două etape de construcţie. Astfel au putut fi studiate cele două tipuri de fundaţii, pe care le-am notat convenţional F.1, fundaţia naosului, şi F.2, fundaţia pronaosului. De la început, facem observaţia că cele două fundaţii sunt de factură diferită, plasate la adâncimi diferite.F.1 - fundaţia naosului este construită din pietre nefasonate, legate cu mortar având în compoziţie mult nisip şi pietriş, de culoare gri deschis. Fundaţia este plasată la o adâncime de -0,80 m. Plasarea la adâncime diferită a fundaţiei naosului îşi găseşte explicaţia în terenul în pantă accentuată pe care a fost construită biserica, constructorii simţind nevoia să orizontalizeze terenul prin fundaţii în trepte.F.2- Fundaţia pronaosului este construită din bolovani mari de râu, prinse cu un mortar de mai slabă calitate, având în compoziţie mult var, de culoare alb-gălbui, plasate la o adâncime de -0,80 m. În S.I au fost interceptate şi cercetate parţial trei morminte, deranjate, două dintre ele fiind probabil reînhumări. Chiar lângă fundaţia pronaosului a fost interceptat, M.1, la o adâncime de 0,65 m., al cărui schelet a fost găsit în conexiune anatomică, mai puţin femurul stâng, deranjat de o reînhumare.-M2. Ca piesă de inventar a fost recuperat un fragment semicircular dintr-o plăcuţă de argint. În caro 2, la -0,80 m., a fost cercetat parţial cel de al treilea mormînt, M. 3 ale cărui femure interceptează profilul vestic. Merită făcută observaţia că pentru a plasa groapa la o adâncime mai mare s-a săpat chiar în terenul stâncos care corespundea strerilului din punct de vedere arheologic. Din cuprinsul secţiunii 1 a fost recuperat un fragment de cărămidă care are inscripţionată litera A, ce a aparţinut unuia dintre călugării înmormântaţi in incinta schitului, ritual de înmormântare care se menţine până în zilele noastre. Au fost recoltate mai multe fragmente ceramice, cele mai multe dintre ele nesmălţuite, de uz comun, fragmente de ulcior, străchini care se încadrează în secolul al XVII lea, mai precis în a doua lui jumătate. S. II cu dimensiunile 10x1,50 m a fost trasată chiar pe direcţia altarului, de la zidul de incintă până la centura de beton turnată împrejurul bisericii . În dreptul # 2-4 ale S.II au fost deschise casetele S.II A şi S II B, cu dimensiunile 3,20x2,50 m. pentru a stabili limitele construcţiei interceptate în S. II. În S.II şi în casetele acesteia a putut fi cercetată o construcţie cu temelii din bolovani şi pietre de râu, bucăţi de cărămidă, legaţi cu mortar destul de friabil. Construcţia ale cărei dimensiuni sunt de 4x3 m, situată pe latura nordică a ansamblului a fost pavată cu cărămizi cu dimensiunile de 26x14x4,5 cm. Construcţia care urmăreşte traseul zidului de incintă, mergînd pe o linie paralelă cu acesta, presupunem că a fost o chilie, care a jucat poate şi rolul unei mici bucătării judecând după numărul relativ mare de fragmente ceramice recoltate. Astfel au fost recoltate multe fragmente ceramice nesmălţuite, vase de bucătărie, ulcioare, vase-borcan, precum şi câteva fragmente de farfurii smălţuite şi pictate care se încadrează cronologic la sfârşitul secolului al XVII lea şi începutul celui următor. Spre limita vestică a construcţiei mai sus aminitite, aproape de zidul de incintă au fost observate în profil şi parţial în grund două gropi de var, gr.1, gr. 2, care pe fund au fost tapetate cu nisip, iar ulterior acestora o groapa menajeră notată de noi gr. 3, umplută în două etape succesive, prezentând urme de arsură puternică. Groapa este de formă aproximativ rotundă, cu diametrul maxim de 0,70-0,80 m.apare la -1,05-1,10 m. şi se termină la -1,65 m. Pe fundul acesteia au fost aşezate pietre, şi au fost recoltate câteva fragmente ceramice de la oale borcan nesmălţuite. S.III, cu dimensiunile de 5x2 m. a fost trasată la 2 m.în faţa bisericii, paralelă cu aceasta pentru a se verifica existenţa pridvorului ale carui urme se mai vedeau înca la jumatatea secolului nostru.. Fundaţiile pridvorului erau foarte sus, apărând chiar la primul strat -0,10-0,20 m., pridvor la care s-a renunţat destul de repede, poate şi datorită fundaţiei superficiale dar şi din economie de spaţiu, având în vedere că zidul de incintă era la o distanţă de 3 m. Dimensiunile pridvorului sunt de 6,95x3,50 m, zidurile sunt de aceeaşi factură, lucrate din bolovani şi piatră nefasonată, legaţi cu mortar de culoare cenuşiu albicios, având în compoziţie pietriş, nisip precum şi insule de var nestins. Zidurile au o grosime de 0,80 m, uşor rotunjite la colţuri, iar în faţă se închidea în linie dreaptă. Chiar deasupra zidului a fost recoltată o monedă austriacă de Ag, datata 1701-1800, iar pe la -0,30 m, o para turcească de Ag datata 1820-1821, Mahmud al II lea, Misir. Probabil ca pridvorul a fost adaugat mai târziu, dupa ce biserica a fost pictata de Curuia. La limita sudică a secţiunii III, în profilul vestic al secţiunii a fost cercetat un craniu M.4, al cărui schelet intră sub actuală bordură a bisericii. La limita nordică a secţiunii se găseşte o lespede ale cărei limite nu au putut fi cercetate deoarece intră sub bordura bisericii actuale, şi nu ne-a fost permisă cercetarea. În urma cercetărilor arheologice efectuate la schitul Topolniţa, jud. Mehedinţi putem concluziona următoarele În primul rând, etapa Lupu Buliga a însemnat adăugarea pronaosului vechii bisericuţe care era alcătuită din altar şi naos. Din păcate date referitoare la biserica atribuită prin tradiţie lui Nicodim nu putem oferi datorită situaţiei mai sus menţionate, care a compromis orice analiză stratigrafică. Pridvorul ridicat mai târziu decat pictarea biserici, a fost aşezat în mod neinspirat la o distanţă deranjantă de zidul de incintă astfel încât a fost repede abandonat, chiar cînd pe latura vestică a u fost adăugate noi chilii. Pe latura nordică a ansamblului, urmărind traseul zidului de incintă a fost cercetată o construcţie pe care noi am numit-o convenţional chilie, de dimensiuni reduse 4x3 m, pavată cu cărămidă, pe care o datăm după materialul recoltat la sfârşitul secolului al XVII lea şi începutul celui următor. Numai în această zonă, în nordul altarului am putut depista un presupus nivel de călcare, care apare la -0,10 -0,15 cm. faţă de actualul nivel de călcare şi care este compus din bucăţi de cărămidă.*vezi profilul vestic al S.II. În partea sudică a ansamblului a fost sondată necropola aferentă ansamblului şi mai târziu satului Schitul Topolniţei, a cărei stratigrafie este perturbată datorită intervenţiilor ulterioare pecum şi nivelărilor întreprinse. Cercetarea exhaustivă a pridvorului precum şi a interiorului bisericii, împreună cu cercetări extinse la clădirile din incintă pentru stabilirea fazelor de construcţie şi amplasarea elementelor ansamblului monastic se impun ca priorităţi la schitul Topolniţa.