Gherghiţa | Judeţ: Prahova | Punct: Grădina lui Dumitrache Gheorghe | Anul: 1999
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Cercetările arheologice din aşezarea medievală de la Gherghiţa
Raport ID:
989
Anul cercetarii:
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Evul Mediu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Cod RAN:
| 133438.01 |
Județ:
Prahova
Unitate administrativă:
Gherghiţa
Localitate:
Gherghiţa
Punct:
Grădina lui Dumitrache Gheorghe
Localizare:
| 133438.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Grigore | Nina | participant | Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti |
| Olteanu | Ştefan | participant | Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti |
| Hoinărescu | Călin | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Raport:
Oraşul medieval Gherghiţa, judeţul Prahova, unul din cele mai importante aşezări urbane din Ţara Românească, secolele XV-XVII, atestat documentar în 20 ianuarie 1431 (centrul administrativ voievodal de unde s-au emis acte de cancelarie), a intrat în atenţia cercetării arheologice în toamna anului 1999 (septembrie-octombrie).
Lucrările arheologice cu caracter de sondaj din anul 1999 s-au concretizat în secţiunea nr. 1, cu o lungime de 42 m şi o lăţime de 1,5 m în grădina locuitorului Dumitrache Gheorghe.
Trebuie specificat faptul că zona în care s-au început lucrările se situează pe terasa superioară a râului Prahova, aproape de confluenţa acestuia cu Teleajenul, zonă aflată astăzi în afara perimetrului locuibil al satului Gherghiţa.
Un prim rezultat obţinut în suprafaţa cercetată se referă la cele dintâi vieţuiri din secolul al XIV-lea. Nici un fel de vestigii materiale dintr-o perioadă mai veche nu s-au descoperit până acum.
Potrivit situaţiei stratigrafice, a tipologiei fragmentelor ceramice, precum şi a componentelor de cultură materială, primele aşezări aparţin unei comunităţi de tip rural din secolul al XIV-lea, fără a putea preciza mai bine, până în prezent, în care secvenţă a secolului amintit se situează.
Este vorba de trei locuinţe adâncite până la circa 1 m, având amenajate în interior cuptoare de utilitate casnică. Fragmentele ceramice descoperite, potrivit tehnicii utilizate la elaborarea vaselor de lut, indică nivelul rural al locuinţelor.
Secolele XV-XVII reprezintă etapa matură a aşezării în evoluţia ei către stadiul urban. Cele şase locuinţe descoperite şi cercetate demonstrează un progres evident al aşezării faţă de primaetapă, progres dovedit prin ieşirea la suprafaţă, în general, a locuinţelor din secolele XV-XVII, printr-o amenajare superioară a interiorului acestora, fiind vorba acum de instalaţii de încălzire de tipul sobelor de cărămidă, prevăzute cu cahle (cu reprezentări umane şi zoo = leul) şi plăci ornamentale.
Totodată se remarcă modul de utilizare a unei ceramici total superioare celei din etapa anterioară din punctul de vedere tehnologic. Este vorba acum de o ceramică lucrată la roata rapidă, în parte smălţuită cu smalţ verde-oliv şi maroniu, multe dintre aceste vase funcţionând ca piese ornamentale în cadrul locuinţei.
Inventarul locuinţelor accentuează şi el caracterul cultural superior al locuitorilor aşezării prin folosirea unor piese precum cuţite, furculiţe, etc. lucrate din metal cu prăsele din os.
Potrivit documentelor scrise, în etapa ulterioară (sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului următor) reprezintă etapa de decădere urbană a Gherghiţei, care revine la sfârşitul secolului al XVIII-lea la stadiul de aşezare rurală.
Locuinţa cercetată din această perioadă nu mai prezintă fastul şi confortul din etapa anterioară. De altfel, se constată că suprafaţa locuibilă a aşezării se restrânge, rămânând în limitele actuale ale satului prezent.
Aceste sumare rezultate reclamă continuarea cercetării arheologice deoarece este posibil să se semonstreze naşterea unei aşezări urbane dintr-o aşezare sătească, ceea ce ar reprezenta o premieră în această privinţă. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin