.
Râmnicu Sărat | Judeţ: Buzău | Anul: 1994
Anul:
1994
Epoca:
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Categorie:
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Mănăstire
Județ:
Buzău
Localitate:
Râmnicu Sărat
Comuna:
mun. Râmnicu Sărat
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Apostu Aurora-Emilia Muzeul Judeţean Buzău
Lupu Emil responsabil Muzeul Judeţean Buzău
Nicodei Aurel Muzeul Judeţean Buzău
Cod RAN:
Raport:

În cea de-a patra campanie, au fost efectuate alte 33 de secţiuni, suprafeţe şi casete, 11 dintre acestea în perimetrul casei domneşti de epocă brâncovenească şi 22 în actuala incintă. Scopul cercetării în acest an a fost realizarea profitului stratigrafic general, precizarea planimetriei şi etapelor de contrucţie ale incintei mănăstireşti şi descoperirea celor mai vechi niveluri arheologice. În sectorul "Casa... Domnească" au fost definitivate cercetările arheologice din anii anteriori, urmărindu-se investigarea exhaustivă şi evacuarea eventualelor complexe din perimetrul de restaurare. În sectorul "Incintă" a fost realizat racordul stratigrafic dintre secţiunea I/1977, practicată la nivelul foişorului casei domneşti şi latura estică a incintei mănăstirii. Stratigrafia incintei în perimetrul ocupat anterior de anfiladele sudice şi estice de chilii, a fost redusă la câteva straturi de depuneri de moloz, datorate intervenţiilor masive practicate aici în epoca modernă şi contemporană. În această campanie au fost descoperite sporadice urme aparţinând unei aşezări datând din neolitic (cultura Boian, aspectul Boian-Giuleşti). Din aşezarea aparţinând culturii Sântana de Mureş, au fost reperate materiale ceramice fragmentare. În nivelul de locuire feudală, datat în secolele XV-XVI, au fost descoperite gropi menajere şi de cereale, conţinând inventar ceramic. Din înmormântările ce au început în acest perimetru la mijlocul secolului al XVI-lea, au mai fost descoperite încă 48 de morminte de înhumaţie creştine, cu orientarea vest-est. Cimitirului datat la mijlocul secolului al XVI-lea, din care în această campanie au fost descoperite 3 morminte în faţa pridvorului bisericii actuale şi în corpul nordic al casei domneşti, i-ar putea corespunde o biserică parohială din lemn, cu hramul Sfântul Gheorghe. La sfârşitul secolului al XVI-lea s-a construit o nouă biserică, iar în jurul acesteia, actuala incintă de cărămidă, asupra căreia s-au realizat intervenţii ulterioare de întreţinere sau parţială demantelare, puse în evidenţă de cercetarea din 1994. Etapa a doua a ansamblului, pusă pregnant în evidenţă de cercetarea arheologică din incintă, a fost reprezentată de refacerea bisericii, construirea casei domneşti în incintă, fiind modificate compartimentările chiliilor din anfiladele sudice şi estice. Această etapă a fost atribuită stolnicului Mihai Cantacuzino şi nepotului său Constantin Brâncoveanu. La începutul secolului al XIX-lea (aproximativ 1812), la nivelul anfiladei estice s-a produs o importantă distrugere, peste fundaţiile din etapa I şi II fiind construite două canale de dejecţie. Cercetarea a determinat şi prezenţa unui important turn de poartă, cu paraclis la nivelul etajului, adosat la curtina nordică şi datând de la sfârşitul secolului al XVI-lea.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO