.
Bacea | Comuna: Ilia | Judeţ: Hunedoara | Punct: Autostrada Lugoj–Deva, lot 4 - La Sărături (Sit 1, km 80+750–80+950) | Anul: 2014
Anul:
2014
Epoca:
Hallstatt;Epoca medievală timpurie (sec. VII-XIII)
Perioade:
Epoca medievală timpurie;
Hallstatt târziu
Categorie:
Domestic;
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire;
Aşezare deschisă;
Descoperire funerară;
Mormânt izolat
Localizare pe hartă:
Județ:
Hunedoara
Localitate:
Bacea
Comuna:
Ilia
Punct:
Autostrada Lugoj–Deva, lot 4 - La Sărături (Sit 1, km 80+750–80+950)
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Cristescu Cătălin Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Ene Daniel Lucian Muzeul Naţional de Istorie a României
Vasile Mihai responsabil Muzeul Naţional de Istorie a României
Cod RAN:
Raport:

Cercetarea arheologică preventivă a sitului 1 Bacea – La Sărături a fost realizată în contextul lucrărilor de construire a autostrăzii Lugoj–Deva, Lot 4, în perimetru în care diagnosticul arheologic efectuat de echipa MCDR şi MNIR, în perioada octombrie–noiembrie 2013, a identificat existenţa unor structuri arheologice corespunzătoare unei necropole de incineraţie, datate în perioada Hallstatt-ului târziu şi a ...unei aşezări deschise, din perioada evului mediu timpuriu.
Obiectivul principal a constat în cercetarea exhaustivă a tuturor vestigiilor identificate, situate în zona afectată direct de lucrările de construire a viitoarei autostrăzii. Campania de cercetare arheologică preventivă s-a derulat în intervalul lunilor martie–aprilie 2014.
Situl se află situat pe o terasă cu altitudine medie, la o distanţă de 550 m de limita actuală a localităţii Bacea, pe direcţia SE. De jur împrejur (cu excepţia porţiunii de N), terasa este înconjurată de un pârâu, fapt ce lasă impresia unui loc mlăştinos. Distanţele din partea centrală a sitului, faţă de principalele căi de acces, sunt de 220 m până în dreptul şoselei Sârbi – Ilia (Est) şi de 800 m până la marginea drumului judeţean 706A (Ilia – Băiţa), actualmente între km 80+750–80+950 ai viitoarei autostrăzi A1: Lugoj – Deva.
Cercetarea a fost efectuată în suprafaţă, pe întreaga zonă afectată de proiectul autostrzăii (7.918 m.p.), prin decapare mecanică în suprafaţă până la nivelul de identificare a complexelor arheologice. În cazul investigaţiei în suprafaţă am recurs la decopertarea cu mijloace mecanice până la o adâncime de cca 0,10–0,40 m, cote la care au fost identificate complexele arheologice, fiecare fiind investigat prin săpătură manuală.
Nu a fost s-a constatată o situaţie stratigrafică generală complexă, terenul fiind utilizat anterior pentru lucrări agricole intensive, acestea ducând la o contaminare a straturilor de depunere. Stratigrafia generală înregistrată pentru acest sit este următoarea:
1. Nivel de sedimente de culoare gri închis (negricios), afânat, conţine resturi vegetale, pigmenţi de chirpici ars şi rare fragmente ceramice antrenate, cu o grosime de 0,30–0,40 m, reprezentând stratul de arătură;
2. Nivel de sedimente de culoare neagră, lutos, cu material ceramic, litic şi chirpici în compoziţie, cu grosime variabilă 0,05–0,10 m, adeseori absent, fiind distrus de lucrările de arat;
3. Nivel de sedimente de culoare galben, lutos, fără urme de intervenţie antropică.
Descoperirile arheologice din cadrul sitului Bacea – La Sărături se încadrează în categoria aşezărilor deschise (nefortificate). Au putut fi stabilite trei secvenţe ocupaţionale. Astfel primul orizont de locuire, din punct de vedere cronologic, este reprezentat de un mormânt de incineraţie datând din perioada Hallstatt târziu (Cx 18); cel de-al doilea nivel este reprezentat de 51 complexe de habitat rural medieval timpuriu (23 locuinţe semi-adâncite: Cx 008, 021, 31, 039, 041, 042, 046, 047, 053, 057, 058, 060, 061, 063, 075, 076, 079, 081, 082, 089, 097, 100 şi 24 de gropi menajere: Cx 001, 003, 004, 005, 006, 007, 008, 009, 010, 011, 013, 014, 015 ,016, 017, 019, 023, 025, 026, 027, 028, 034, 035, 064); cel de-al treilea nivel este reprezentat de trei cuptoare deschise (Cx 002, 013, 015) şi un depozit de unelte agricole (Cx 087), datând din perioada medievală timpurie sec VIII–IX. Se adaugă o serie de amenajări agricole (gropi pentru susţinerea căpiţelor de fân) din perioada modern/contemporană.
În continuare, prezentăm selectiv o descriere preliminară a unor complexele cercetate în cadrul sitului, anume cele considerate a fi reprezentative pentru conturarea imaginii de ansamblu privind situaţia arheologică.

Hallstatt târziu
Cx 018: mormânt de incineraţie; ad. la conturare: 0,30 m. ad. finală 1,50 m. L: 3,20 m l: 2,10 m. Descriere: formă în plan ovală; umplutura: sol cenuşiu, lutos, cu pigment de cărbune, cu un nivel distinct de aceeaşi culoare dar mai nisipos, cu puternică pigmentare naturală (oxizi de fier). Se pare că groapa a fost săpată în trepte, partea inferioară având pereţii aproape drepţi. În colţul vestic se observă o dâră de cărbune, posibil unul dintre nivelurile de umplutură, fără a se identifica pe toată lăţimea complexului. Mai multe pietre, unele de mari dimensiuni, erau aruncate aproximativ în centrul gropii în treimea sa inferioară. Dimensiunile mari ale complexului pun sub semnul întrebării funcţionalitatea ca groapă menajeră, alături de inventarul sărac al acesteia. Este posibil să fie vorba de o intervenţie ulterioară unele pietre din umplutură având aspect similar celor din componenţa Cx 022. În partea nordică a complexului s-a identificat o strachină hallstattiană şi oase calcinate.
Este posibil aşadar ca în punctul La Sărături din apropierea localităţii Bacea, la nord de traseul viitoarei autostrăzi să fi existat la sfârşitul primei epoci a fierului (Ha D) o necropolă de incineraţie.

Complexele din perioada medievală timpurie sec. VIII–IX
Cx 008, locuinţă adâncită; ad. la conturare: 0,30 m, ad. finală: 0,90 m, dimensiuni: bordei – 3,30 × 3,40 m; cuptor – 0,70 × 0,70m; descriere: formă în plan dreptunghiulară cu colţuri rotunjite; umplutură: sol negricios, uşor afânat, cu mult pigment de cărbune şi chirpici; locuinţă adâncită cu cuptor plasat în colţul N, pe un pat de lut cruţat. În partea vestică, în apropierea cuptorului, locuinţa este mai adâncită, putându-se observa o 'treaptă' în colţul vestic (un posibil loc de dormit). Gura cuptorului este orientată spre SE. Au fost observate urme de chirpici şi cărbune pe traiectoria pereţilor; Inventar: ceramică lucrată la roată, ornamentată, vase întregibile, fragmente disparate, decor incizat, vatră portabilă; chirpici cu amprente, fragmente disparate; piatră - cute, râşniţă; fier - unelte - cuţit; oase de animal fragmente disparate.
Cx 002, cuptor; ad. la conturare: 0,40 m, ad. finală: 0,50 m; Descriere: formă în plan circulară; umplutura: pietre şi cărbune. Structură circulară de piatră, între blocurile de piatră a fost descoperită ceramică medievală timpurie şi fragmente de cărbune. Forma finală a cuptorului este cea de potcoavă (axa orientată spre S-E). În interior au fost surprinse două zone de pământ roşu din structura veche. Camera de ardere este de 45-50 cm, pereţii groşi de 35 cm; Inventar: ceramică lucrată la roată, fragmente disparate; lipitură de vatră; piatră cioplită – silex.
Cx 087 depozit de unelte agricole, ad. la conturare: 0,30 m, ad. finală: 0,40 m L: 4 m; Descriere: descoperire făcută la decapare, la îmbinarea nivelului vegetal cu cel galben. Depozit compus din zece piese, trei brăzdare de plug, un cuţit de plug, o săpăligă, un topor, două fragmente de cuţit, o şaibă şi o placă de fier
Cercetarea arheologică efectuată în perioada martie–aprilie 2014, pe traseul viitoarei autostrăzi A1: Lugoj–Deva, în raza actualului sat Bacea (comuna Ilia), a condus la investigarea completă a sitului arheologic, fiind descoperite 52 de complexe încadrate cronologic în perioadele: Hallstatt târziu (un mormânt) şi evul mediu timpuriu. Astfel a fost cercetată integral întreaga suprafaţă afectată de lucrările de construire a viitoarei autostrăzii.
În prezent materialul arheologic descoperit în cadrul sitului este în curs de prelucrare post-săpătură şi restaurare în laboratoarele de profil ale Muzeului Naţional de Istorie a României.

English Abstract:

The archaeological site from Bacea – La Sărături was uncovered prior to the construction works of the future motorway A1 Lugoj – Deva (km 80+750 – 80+950). The site is located on the right bank of Mureş river, about 550 m southeast of Bacea village, Ilia commune, Hunedoara county. The site was identified during the archaeological survey in late autumn 2013 and it was investigate during 4 weeks, in spring 2014. Throughout preventive archaeological excavations there has been excavated an area of 7.918 sq.M., where 52 archaeological complexes have been outlined. The vestiges of the early medieval period settlement comprised 23 dwellings, 24 refuse pits, 3 fire installations and one deposit of agricultural tools. All this archaeological vestiges belongs to the 7th–9th centuries. Also, was recorded a cremation grave belonging to late Hallstatt period. All these finds confirm the existence of a significant archaeological potential unknown prior to our excavations on the site, as well as enriches the repertory of late Hallstatt and early medieval vestiges along the Mureş valley.

Bibliografie:

A. Canache, F. Curta, Depozite de unelte şi arme medievale timpurii de pe teritoriul României, în Mousaios, IV, 1994, I, p. 179–221


C. Cosma, Cosideraţii privind aşezările rurale şi tipurile de locuinţe din Transilvania în secolele VIII – X, în Ephemeris Napocensis, VI/1996, p. 261–280
C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României în secolele VIII – X d. H., Cluj-Napoca, 2002
R. Harhoiu, Gh. Baltag, Sighişoara Dealul Viilor. Monografie arheologică. Bistriţa-Cluj-Napoca 2006
K. Horedt, Die Brandgräberfelder der Mediaşgruppe, Zeitschrift für Archaeologie 10, 1976, 35–57
K. Horedt, Moreşti. Grabungen in einer vor- und frühgeschichtlichen Siedlung Siebenbürgens, Bucureşti, 1979
Al. Vulpe, Istoria şi civilizaţia spaţiului carpato-dunărean între mijlocul secolului al VII-lea şi începutul secolului al III-lea a. Chr., în Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Alexandru Vulpe (coord.), Istoria românilor. Vol. I. Moştenirea timpurilor îndepărtate, ediţia a II-a, Bucureşti, 2010, p. 465–515

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO