Adamclisi | Comuna: Adamclisi | Judeţ: Constanța | Punct: Sector C (cartier de S) | Anul: 2023
Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani], Punct: Sector C (cartier de S)
Raport ID:
7059
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca romano-bizantină;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Aşezare fortificată; Aşezare urbană; Cetate;
Cod RAN:
| 60892.08 |
Județ:
Constanța
Unitate administrativă:
Adamclisi
Localitate:
Adamclisi
Punct:
Sector C (Cartier De S)
Localizare:
| 60892.08 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Fără Ilustrații

Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Talmaţchi | Gabriel | responsabil sector | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Şova | Constantin | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Talmaţchi | Cristina | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Cealera | Cristian | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Raport:
Finanţarea săpăturilor arheologice în acest sector a aparţinut în exclusivitate Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. Scopurile avute în vedere cuprind identificarea de noi date privind planimetria acestui cartier şi reliefarea unor noi detalii constructive şi arhitecturale ale clădirii de tip domus descoperită la jumătatea primului deceniu al acestui secol. De asemenea, s-a urmărit cunoașterea situației urbanistice existente între latura de sud a basilicii forensis și cea de nord a edificiului amintit. O parte din activități au fost dedicate finalizări cercetării unor complexe descoperite anterior, a continuării cercetării unei secțiuni deschise într-o campanie anterioară (S 31) și a deschiderii a două noi secțiuni paralele și orientate est-vest, aflate la nord de edificiul de tip domus (S 29 și S 30). Secțiunea S 31, cu dimensiunile de 15 x 3 m, a fost cercetată în anul 2021 doar până la o adâncime uniformă de - 0,10/15 m. Continuarea cercetărilor ne-au relevat noi complexe de interes arheologic. În capătul de est a apărut colțul unei posibile camere din cadrul unui edificiu, orientat nord-sud, care ar trebui să prezinte deschideri către cardo. Zidul acesteia are o lățime de 0,70 m și este surprins pe o lungime de 1,80 m, pe latura de vest (cu patru asize), și 0,94 m pe latura de nord (cu trei asize), care se termină pentru moment în profil. Ca mod de construcție, latura de vest prezintă și cărămizi folosite aleatoriu în structura sa, pe lângă bucăți de piatră medii și mic regulate, ceea ce ne-ar indica prezența tehnicii opus mixtum. În umplutura cu pământ ca liant a acestor ziduri, corespunzătoare camerei indicate, au fost descoperite două monede specifice secolelor III-IV p.Chr. În zona caroului 10 a fost identificat un nou complex, sub forma unui zid orientat nord-sud, cu lungimea de 1,80 m și lățimea de 0,70/0,80 m. Acest zid pare a fi fost realizat, din punct de vedere constructiv, ulterior celor identificate în capătul de est al secțiunii. Pietrele componente sunt legate cu pământ în mod dezordonat și sunt de diferite dimensiuni, cu margini neregulate, fiind păstrate doar două asize. Partea sa dinspre sud pare a fi fost demantelată sau posibil întreruptă pentru a face loc unei ipotetice intrări, în acest moment greu de identificat. Din nefericire, aproape toată latura de vest a secțiunii, dinspre acest zid până în profilul de vest, a fost puternic afectată, întrucât a „beneficiat” de intervenția unei masive gropi, care poate fi surprinsă inclusiv de-a lungul profilului de sud. Aceasta pare să ocupe toată suprafața cuprinsă între profilul de vest al secțiunii și zidul târziu neregulat (aproximativ 3,5 x 3 m2). Pentru moment, până la continuarea extinderii săpăturilor mai ales spre sud și mai puțin spre vest, nu putem oferi alte detalii despre acesta groapă, inclusiv dimensiunile finale ale acesteia. Singura observație preliminară ar fi că, mai ales pe baza materialelor ceramice descoperite, există posibilitatea ca aceasta să fi aparținut evului mediu, străpungând inclusiv nivelurile specifice epocii romane târzii și a celor bizantine timpurii. Stratigrafic situația se prezintă astfel: după un nivel vegetal de aproximativ 0,10/0,15 m, urmează un amplu strat de dărâmătură (gros de 0,30 m), compus din pietre de diferite mărimi și numeroase fragmente de chirpici, urmat de un nivel de arsură cu cenușă, de culoare rozalie și pelicule cenușii între cele două ziduri orientate nord-sud (pe care ne-am oprit pentru moment). Aceeași culoare a solului o întâlnim și în zona gropii, doar că cea rozalie este însoțită și de nuanțe gri cu reflexe albăstrui. În capătul de vest al secțiunii, în profil, a apărut și fațada de est a unui alt zid, din care s-au mai păstrat aleatoriu două sau trei asize, orientat tot nord-sud. În structura sa, pe lângă bucăți de pietre mijlocii, se regăsesc și țigle sau cărămizi, ceea ce îl apropie constructiv și cronologic de zidul identificat în capătul de est ale secțiunii S 31, în zona camerei amintite. Adâncimea maximă la care s-a ajuns în această secțiune, în colțul de nord-vest este de 0,80 m, iar în colțul de nord-est de 0,70 m. Cercetarea nu este finalizată și urmează să fie continuată în campania anului 2024. Ca descoperiri de obiecte mărunte menționăm o fibulă din secolele IV-V p.Chr., șase monede de bronz din secolele III-VI p.Chr., fragmente de vase de sticlă din secolele IV-VI p.Chr., două brățări de sticlă specifice evului mediu timpuriu și fragmente ceramice corespunzătoare secolelor VI și X-XI p.Chr. Printre alte activități desfășurate în cadrul campaniei arheologice au fost și cele de finalizare a unor săpături punctuale aflate în aria clădirii de tip domus. Cu acest prilej, în contextul desființării martorului aflat între S 27 și S 28, au apărut două noi complexe arheologice. Pe de o parte menționăm descoperirea unui noi zid care împarte în două un fost perimetru mai larg al unei camere aflate spre jumătatea de nord a clădirii. Acest zid, orientat est-vest, are o lățime de 0,75 m, o lungime de 6,60 m și o înălțime de 1,30 m de la actualul nivel al săpăturii. Ca urmare se remarcă păstrarea a șapte sau alternativ a opt asize, fiind unul dintre cele mai bine păstrate ziduri descoperite în întreg sectorul actual al cartierului de sud de la Tropaeum Traiani, după latura de sud a clădirii de tip domus. Cu excepția unei singure țigle folosite în structura sa, putem constata, având în vedere lungimea și înălțimea zidului, lipsa marcantă a întrebuințării unui sistem constructiv de tip opus mixtum, ceea ce contribuie la o datare ulterioară secolului IV p.Chr. Oricum, partea de nord a clădirii pare a fi fost realizată, în general, într-o etapă ulterioară și nu primară din evoluția edificiului de tip domus. Ca urmare, aproape toată jumătatea sa nordică a fost adăugată în etape față de momentul zero al construcției incipiente originale. În zona asizelor patru și cinci, de jos în sus, se poate constata existența a două rânduri de pietre dispuse ordonat și liniar, bucățile de pietre având dimensiuni medii spre mari, realizat ca un brâu de soliditate necesar, probabil pentru a întări o zonă pe care ar fi apăsat ceva foarte greu. În camera care este delimitată pe nord de zidul menționat ne-am adâncit (aproximativ 0,20 m), până la nivelul unei podele de lut galben întărit, ceea ce reprezintă și nivelul de călcare antic superior din interior, podeaua fiind surprinsă pe o lungime de 6,80 m și pe o lățime de 1,50 m. Aceasta nu este și cea originala specifică secolului al IV-lea atunci când era acoperită cu dale regulate. Pe partea dreaptă a zidului, spre sud, a fost lucrată o groapă identificată încă din campania în care a fost cercetată arheologic S 27. Doar că cea mai mare parte a acesteia s-a păstrat în martorul amintit, fiind orientată vest-est, afectând prin spargere efectivă, de sus în jos, unul din chiupurile descoperite în această cameră, aflată în jumătatea nordică a edificiului. Această groapă a fost surprinsă de la nivelul actual de călcare de pe martor, pe o lungime de 4,40 m, având o adâncime în punctul maxim de - 1,25 m, în zona chiupului amintit. Forma acesteia nu este de clopot, ci de „triunghi” aproximativ ascuțit spre bază. Din groapa menționată provin numeroase fragmente ceramice bizantine timpurii și târzii din secolele VI și X-XI p.Chr, mai multe piese metalice fragmentare și întregi din epocile romană și bizantină (fibule, aplici, clopoței, inele, medalioane), monede romane din secolele II-IV p.Chr., monede din secolele X-XI p.Chr., bile de praștie din piatră, fragmente de vase de sticlă romane și brățări de sticlă medievale, o gresie, alte fragmente metalice neidentificabile în acest stadiu al cercetărilor etc. Două au fost secțiunile deschise în cursul campaniei arheologice din anul 2023, și anume S 29 și S 30. Ambele se găsesc la nord de edificiul de tip domus și au fost gândite pe baza interesului nostru privind înțelegerea modului în care se prezintă situația urbanistică și arheologică în spațiul cuprins între clădirea amintită și basilica forensis. Secțiunea 29 are dimensiunile de 20 x 3 m și este orientată vest-est. Ea a intersectat două sondaje mai vechi alăturate, făcute perpendicular pe direcția basilicii forensis dinspre sud (cu dimensiunile de aproximativ 1,50 x 6 m). Aceasta ne-a relevat existența unei noi clădiri sau a unei posibile anexe a basilicii amintite (deși basilica forensis are latura sa de sud complet închisă astăzi, prin restaurarea efectuată în cursul anilor 70 ai secolului trecut). Astfel, au fost identificate două intrări relativ monumentale orientate către două largi spații interioare, despărțite de un zid îngust, lat de 0,30 m, surprins pe o lungime de 0,50 m, orientat nord-sud, până în profilul de nord al secțiunii. Apoi, zidul descoperit pe latura de sud a acestei clădiri are o lățime de 1,35 m, fiind păstrate, în general, trei sau patru asize. Latura de vest surprinsă de noi până în prezent este orientată ușor nord-vest, fapt care se continuă, după cum vom vedea, în aceeași direcție și orientare și în S 30. Aceasta are o lățime de 1,25 m și păstrează 3 asize. Zidul formează un unghi ascuțit (mai mic de 90 0) și cotește spre est, în linie dreaptă, până în profilului de est al secțiunii și este construit pe o bază continuă de piatră, dispusă vest-est, realizată sub forma unor dale lipite unele de altele pe lungime, mai largi decât zidul amintit și care ajunge la o lățime de aproximativ 2,50 m. Revenind la zidul amintit, această latură de sud ajunge în interiorul construcției să dețină opt asize. Cele două intrări, lungi de aproximativ 1,50 m, sunt prevăzute cu mai multe trepte de intrare, dispuse în coborâre spre interiorul clădirii. Au putut fi identificate, în acest stadiu incipient al cercetărilor, în poziții secundare, un rest de bază de coloană din calcar și un jgheab de piatră folosit pentru acumularea apei pluviale (spre capătul de vest al secțiunii, în interiorul camerei de vest). Adâncimea maximă la care s-a ajuns în colțul de nord-vest al secțiunii este de 0,57 m, iar în cel de nord-est de 0,85 m. În capătul dinspre vest al camerei, aproape de îmbinarea celor două părți ale laturii clădirii, a fost descoperită doar urma unui stâlp de lemn, cu diametrul de 0,25 m. Acesta intersecta, în acest colț, o podea dură de culoare galbenă, care era complet spartă în diametrul stâlpului, fiind identificată doar „groapa” acestuia, lângă zid, pe o adâncime de aproximativ 0,30 m. De asemenea, în zona bazei stâlpului, pe fundul său, au apărut fragmente mici de piatră și resturile unor țigle concentrate în mod intenționat, probabil ca o soluție în plus la asigurarea unei solidități mai mari pentru presiunea acoperișului susținut de stâlp. În zona de mijloc a zidului de vest (din ceea ce s-a păstrat astăzi), a fost identificată o adâncitură formată din pământ prăfos și afânat, care cobora oblic „prin” zid (în locul respectiv lipseau două pietre alăturate din fațada interioară a acestuia), pe o zonă relativ circulară cu diametrul de 0,10 m, până la o adâncime de aproximat 0,15 m. În această „pungă” de pământ, unde sigur a fost creat un locaș special, săpat oblic în consistența zidului și în spatele propriu-zis al stâlpului de lemn, a fost descoperit un mic tezaur monetar compus din follesi și diviziuni ale acestora din secolul VI, pe care o considerăm ca sumă de piață, de folosință curentă, care ar putea să se termine cu emisiuni de la împăratul Mauriciu Tiberiu (tezaurul se află la curățare, conservare și restaurare în cadrul Laboratorului de specialitate al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța; întrucât sunt și fragmente metalice reduse în diametru, strânse din aceeași gropiță, care ar putea sau nu să fie toate monede divizionare, ne vom exprima asupra numărului total de exemplare după finalizarea activităților de la laborator, cu o ocazie ulterioară). Nu au fost descoperite fie un vas ceramic sau dintr-un alt material, fie alte fragmente ceramice (nici nu avea unde să încapă), piesele monetare fiind descoperite cu precădere spre baza „pungii” amintite. În afara laturii de vest și sud a clădirii, spre sud, până în profilul de vest al secțiunii, a fost descoperită o stradelă cu un pământ foarte dur, foarte tasat, care este de culoare galben-gri și are în compoziție mici fragmente ceramice și de piatră pisată (sub forma pietrișului de dimensiuni foarte reduse). Printre materialele descoperite în această secțiune amintim fragmente ceramice specifice secolului VI p.Chr., un belciug de ușă, o cataramă de tip Sucidava, un inel fără piatră prețioasă probabil de epocă romană, o mărgică, mai multe fragmente de vase de sticlă (cele mai multe provenind de la picioare de pahare din epocă bizantină timpurie), 12 monede din secolele IV-VI p.Chr. etc. S 30 are o lungime de 15 x 3 m și este orientată vest-est. La fel ca și S 29, și această secțiune a intersectat cele două sondaje vechi amintite. Am putut identifica, pe de o parte, continuarea către nord, ușor oblic pe direcția nord-vest, a laturii de vest a clădirii descoperite în S 29, fiind păstrate de data aceasta patru asize. Aceasta apare pe toată lățimea de 3 m a secțiunii, și, pare să continue apoi, pe baza unor observații de teren, până în apropierea laturii de sud a basilicii forensis, mai precis a pragului de piatră care delimitează basilica de ceea ce se întâmplă spre sudul cetății. Înălțimea zidului față de nivelul de călcare de pe stradela menționată anterior este de 0,30 m. Lucrările în noua secțiune au fost de scurtă durată, ajungând în colțul de sud-vest la o adâncime de 0,50 m, iar în colțul de nord-vest la 0,30 m. Totuși, chiar și așa, s-au putut descoperi numeroase fragmente ceramice specifice secolului VI p.Chr., partea superioară a unui chiup (cu un posibil diametru maxim la exterior de 0,90 m, al buzei la exterior de 0,65 m, iar la interior de 0,40 m), o amforetă de mici dimensiuni, mai multe fragmente de vase de sticlă (cele mai multe provenind de la picioare de pahare din epocă bizantină timpurie), 10 monede din secolele IV-V p.Chr., diferite alte fragmente metalice etc. Cercetările arheologice din secțiunile S 29, S 30 și S 31 vor continuă și în cursul campaniei din anul 2024. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
Cercetările arheologice din campania 2023 s-au desfășurat în două puncte din Sectorul A: în zona străzilor ABV IV, AV 2’ şi AV 3 (Mihai Severus Ionescu) și la nord de Basilica A (Adriana Panaite) și în Sectorul C (Gabriel Talmațchi).
Abstract [EN]:
The funding for archaeological excavations in the southern sector (Southern District) was solely provided by the National Museum of History and Archaeology in Constanța. The objectives included identifying new data regarding the layout of this district, highlighting new construction and architectural details of a domus-type building, and gaining knowledge about the urban situation between the southern side of the basilica forensis and the northern side of the mentioned building. Specifically, some of the activities were dedicated to completing the research of complexes discovered in previous campaigns and a section opened in 2021 (S 31), while the rest involved the initiation of research in two new sections located north of the domus-type building (S 29 and S 30). Additionally, the witness between sections 27 and 28 was removed, revealing two new archaeological complexes. On one hand, a new wall appeared, which redivided a part of the building on the northern side. On the other hand, most of a pit was exposed, starting from the current ground level in the witness, visible from the south, with a maximum depth of -1.25 m and a length of 4.40 m. This pit contained numerous Roman and Byzantine ceramic fragments from the 6th century and early medieval pieces from the 10th-11th centuries AD. It also had several fragmented and whole metal objects from the Roman and Byzantine eras etc.
Section S 31 was delineated in 2021 and initially only involved the removal of the vegetal layer, which was approximately 0.1-0.15 m thick (at south of domus). The new excavations identified residential complexes and interventions in the form of a pit with materials dating to the 6th century and 10th-11th centuries AD. Sections 29 and 30, both oriented from west to east, were opened north of the domus-type building. Section 29 revealed the existence of a new building or a possible annex to the basilica forensis. Thus, two monumental entrances were identified, each about 1.50 m long and equipped with several entrance steps leading to the interior of the building. The two interior spaces corresponding to the two entrances are separated by a narrow wall-oriented north-south. In the southwest corner of the room facing west, behind a former wooden column, a coin hoard was discovered, consisting of several dozen folles and coin divisions from the 6th century. It is possible that this hoard can be closed with pieces minted for Maurice Tiberius. The hoard represents a market sum, very likely containing all the values known within the early Byzantine monetary system for bronze coins. Furthermore, we also note the discovery of a Sucidava-type buckle. Section 30 revealed the continuation towards the north, slightly oblique in the northwest direction, of the west side of the building discovered in section 29, with four rows still preserved. It spans the entire width of the 3-meter section and seems to continue further, based on field observations, towards the vicinity of the south side of the basilica forensis. Archaeological research in sections 29, 30 and 31 will continue during the 2024 campaign. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin