Avântu | Comuna: Românești | Judeţ: Iași | Punct: Avântu – Prosia | Anul: 2023
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Avântu, com. Românești, jud. Iași, Punct: Avântu – Prosia
Raport ID:
7221
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt; Epoca post-romană; Medievală - Neprecizată;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 98756.01 |
Județ:
Iași
Unitate administrativă:
Românești
Localitate:
Avântu
Punct:
Avântu – Prosia
Localizare:
| 98756.01 |
Autorizare :
Autorizația pentru diagnostic arheologic
Lista Ilustrațiilor - 9
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Aparaschivei | Dan | responsabil | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Honcu | Ştefan | responsabil sector | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Lie | Marian Adrian | responsabil sector | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Boţan | Sever-Petru | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Cordoş | Elena Cristina | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Malaxa | Daniel | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
Raport:
În intervalul 2-6 octombrie, respectiv între 23-28 octombrie2023, un colectiv al Institutului de Arheologie din Iași, al Academiei Române-Filiala Iași, divizat în două echipe de cercetare, a efectuat un diagnostic arheologic în zona sitului arheologic din punctul Prosia, satul Avântu, comuna Românești, județul Iași (Fig. 1). Scopul acestui diagnostic a fost evaluarea inițială a potențialului arheologic într-un sit cu locuire atestată în mai multe epoci în care nu au mai fost efectuate cercetări arheologice până în prezent, în vederea demarării unui proiect de cercetare sistematică extinsă începând cu anul 2024. Au fost vizate zonele în care au fost identificate la suprafață, în urma perieghezelor efectuate, artefacte aparținând secolului al IV-lea p. Chr, dar și în arealul unor cenușare de Epoca Bronzului. După ce în luna iulie a anului 2023 am mers în teren pentru a face o evaluare teoretică și pentru a stabili zonele în care vom interveni intruziv, am decis efectuarea a trei sondaje arheologice, primele două în zona cu presupusele complexe de secolul al IV-lea, iar unul în zona cenușarelor de epoca bronzului. Sondajele 1 și 2 În primă fază, cu sprijinul colegului Andrei Asăndulesei, de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, au fost realizate prospecțiuni geo-magnetice pe o suprafață de circa un ha, în zona în care presupuneam că am putea găsi complexe aparținând culturii Sântana de Mureș - Cerneahov. În urma acestor prospecțiuni am identificat în teren mai multe complexe arheologice; cele mai vizibile și interesante sunt patru edificii rectangulare, de dimensiuni destul de mari, la care se adaugă numeroase gropi, fără a putea preciza deocamdată, în lipsa unor cercetări intruzive, destinația acestora sau alte detalii legate de tehnica de execuție, materialele utilizate în construirea lor, datarea precisă etc. Două dintre aceste complexe rectangulare, bănuite ca fiind edificii databile în perioada secolelor IV-V p. Chr, respectiv aparținând culturii Sântana de Mureș Cerneahov, au fost împărțite în carouri de 3x3 m, rezultând 18 carouri pentru structura nr. 2 și 15 carouri pentru structura 3. Ne-am concentrat cercetarea intruzivă prin sondarea a două carouri, câte unul din fiecare complex. Astfel, am avut sondajul 1, denumit St3C2 (structura 3, caroul C2) și sondajul 2, denumit St2A1 (structura 2, caroul A1) (Fig. 2). St3C2 este sondajul dinspre calea ferată, spre est, iar cercetarea a mers până la adâncimile de 0,80 m în colțul de NV, 0,70 m în colțul de NE, la 0,47 m în colțul de SE și 0,70 m în cel de SV (Fig. 3). Se constată, așadar, o ușoară denivelare spre NE. Au fost delimitate 3 unități stratigrafice: US001, care este vegetalul, US 002 este un strat de pământ negru închis și US 003 este nivelul de distrugere a complexului nr. 3. Prin săpătura efectuată în totalitate manual am putut identifica în US003 o zonă foarte întinsă de lut ars, de culoare roșiatică, cu fragmente de ceramică roșie și gri, arsă bine, destul de fină, dar și cu pastă grosieră. Remarcăm identificarea in situ a două vase întregibile. Primul, care trebuie încă prelucrat pentru a i se determina caracteristicile, pentru că este spart în cel puțin 14 fragmente, era amplasat la 1,45 m de profilul de N și la 1,15 m de profilul de V. La vest de acesta, la circa 0,55 m, este amplasat un urcior din pastă roșiatică din care se păstra mare parte in situ. Are gâtul alungit, dar îi lipsește buza, care este foarte posibil să fi fost în formă de pâlnie și treflată (oenochoe), vas specific mediului Sântana de Mureș Cerneahov (Fig. 5b). Lângă profilul de vest mai avem păstrată in situ și o greutate de țesut fragmentară, din ceramică cenușie, cu un orificiu de circa 1 cm, lungă de 9 cm și lățime maximă de 7 cm. În ceea ce privește fragmentele de perete identificate, putem constata că acestea se regăsesc pe o lățime de 1,90 m lângă profilul de vest, 2,20 m pe mijlocul casetei și 1,85 m pe profilul de est. Conform scanărilor efectuate înainte de a începe cercetarea intruzivă, știm că ne aflăm pe latura mare (de nord) a structurii nr. 3, orientată pe direcția E-V. În urma realizării acestui sondaj nu ne-am propus, însă, să demontăm acest nivel de dărâmătură arsă. Am dorit doar să documentăm cercetarea arheologică până la nivelul în care am identificat intervenție antropică, iar cercetările viitoare, de amploare mai mare și după realizarea unui proiect coerent, vor lămuri toate detaliile tehnice ale realizării structurilor identificate. Sondajul corespunde unui carou situat către colțul de NV al clădirii cu dimensiunile aproximative, apreciate de noi pe baza scanărilor, de circa 13 x 7 m. În afară de artefactele menționate mai sus, au fost recoltate și alte fragmente ceramice roșiatice și gri, cu pastă fină, dar și grunjoasă, provenind, foarte probabil, de la vase de bucătărie, dar și fragmente osoase animale. St2A1 este cea de-a doua casetă, corespunzătoare caroului A1 din structura nr. 2 identificată în urma scanărilor geomagnetice (Fig. 4). Dimensiunile sale au fost tot de 3 x 3 m și a fost trasată exact pe colțul de NE al edificiului care ar măsura circa 15 x 6,5 m. În urma intervenției în sol am constatat că aproape întreaga casetă este ocupată de nivelul de dărâmătură reprezentat de lutul ars până la roșu, din respectivul complex arheologic. Doar pe latura de sud există o zonă, aproape de profilul de V, care ar corespunde interiorului edificiului, dar nu am avansat cu săpătura dincolo de acest nivel. Ca artefacte din acest al doilea sondaj semnalăm o altă greutate de lut, păstrată în întregime și arsă puternic, inclusiv secundar (Fig. 5a). De asemenea, fragmentele ceramice din aceleași categorii semnalate și în caseta anterioară, dar și resturile osteologice animale nu lipsesc. Artefactele din sondajele 1 și 2 Artefactele descoperite în urmă efectuării celor două sondaje constau în ceramică lucrată la roată și câteva fragmente lucrate cu mâna greutăți pentru războaie de țesut și resturi osteologice animale. Ceramica a fost găsită în nivelul de distrugere a celor două locuințe aflate în curs de cercetare. Două dintre vase sunt întregibile. Din punct de vedere tipologic, predomină ceramica de băut identificată prin urcioare cu gură în formă de pâlnie și treflată. Tot în nivelul de distrugere al locuințelor au fost recuperate și cel puțin două greutăți piramidale folosite la războiul de țesut și o jumătate dintr-o astfel de piesă. Tipurile de vase consemnate, precum și pasta acestora indică o încadrare în cultura Sântana de Mureș-Cerneahov. De altfel, o altă categorie de vase, frecvent întâlnite în așezările și necropolele acestui orizont cultural, este cea a oalelor lucrate cu mâna, din pastă grosieră, cu pietricele și mica argintie în compoziție, prezente și între descoperirile de la Românești. În afară de piesele din sondaje, avem multe fragmente colectate în urma cercetării de suprafață efectuată în aria sitului (Fig. 5c). Cât privește analiza arheozoologică, au fost identificate în cele două sondaje doar opt fragmente scheletice de la mamifere. De la grupul oaie/capră (Ovis aries/Capra hircus) au provenit jumătate dintre resturi: un fragment de dinte M2 inferior, un fragment de vertebră lombară, un fragment de ilion ars calcinat și un fragment de diafiză de la o tibie. Bovinei domestice (Bos taurus) i-au fost atribuite un fragment de simfiză de la o mandibulă de pe partea stângă, un fragment de diafiză distală de la un humerus de pe partea dreaptă care a prezentat și urme de roadere și un fragment de diafiză de la un metacarp. Un singur fragment de os lung, care a prezentat și urme de calcinare nu a putut fi identificat până la nivel de specie. Majoritatea resturilor au provenit de la indivizi maturi din punct de vedere al vârstei scheletice. Caseta 1 (Zona cenușarelor de Epoca bronzului) Situl de Epoca Bronzului din punctul Prosia, satul Avântu (com. Românești, jud. Iași) este localizat la aproximativ 1 km sud de vatra satului (Fig. 6). Acesta este compus din cel puțin nouă cenușare ce se regăsesc la confluența pârâului Valea Ileana (afluent al râului Bahlui) și a unui alt curs de apă local ce străbate satul și sunt așezate pe panta dealului[1]. Aceste complexe arheologice denumite cenușare sunt caracteristice epocii Bronzului târziu și, cel mai adesea, sunt asociate culturii Noua în Podișul Moldovei, respectiv culturii Coslogeni în sud-estul României. Cenușarele sunt observate în teren ca pete de culoare gri deschis de formă rotundă ce contrastează cel mai adesea cu solul din jur. În literatura de specialitate acestea au fost interpretate, cel mai adesea, ca resturile uneia sau a mai multor locuințe[2] care aveau un caracter sezonier, ceea ce reflectă modul de viață al unei populații ce avea ca principală sursă de subzistență creșterea animalelor[3]. Au fost emise și alte ipoteze cu privire la funcționalitatea acestora: spații pentru depozitarea resturilor menajere și a cenușii[4] sau ca spații cu caracter cultic[5]. Cercetările din ultimii ani au arătat, totuși, că denumirea de cenușar este impropriu folosită, întrucât studiile geochimice pe probe de sediment arată o contribuție foarte mică a cenușii (și în general a resturilor survenite în urma arderii) în compoziție, dar indică, în schimb, un procent mare de carbonați de origine vegetală[6], fapt ce schimbă, în opinia noastră, interpretarea acestor complexe. Pentru a înțelege mai bine potențialul arheologic al sitului de epoca bronzului de pe cuprinsul comunei Românești am decis să deschidem o unitate de cercetare arheologică (denumit în continuare caseta 1) în unul din cenușarele menționate mai sus (Fig. 7). Încă de la suprafață, o cantitate considerabilă de fragmente osteologice și ceramice au putut fi identificate. Caseta 1, cu dimensiunile de 5 x 5 m, și orientată NNV-SSE, a fost amplasată aproximativ în centrul cenușarului, pentru a evita în această fază a cercetării marginile complexului arheologic care ar fi putut prezenta probleme legate de întinderea efectivă a acestuia, generate de împrăștierea sedimentului caracteristic dincolo de limitele efective ca urmare a lucrărilor agricole. După înlăturarea manuală a nivelului de arătură, cu o grosime de aproximativ 30-40 cm, au fost identificate în plan orizontal două tipuri de sediment ce se diferențiau între ele mai ales din perspectiva consistenței: spre limita sudică a sondajului un sediment prăfos, compact, de culoare gri deschis (nivelul 1), iar spre partea nordică un sediment de culoare gri care se desprindea în fragmente mari (nivelul 2). Ulterior, am putut observa că nivelul 1 suprapune nivelul 2 din punct vedere stratigrafic, iar după înlăturarea celui dintâi s-a putut constata că cel de-al doilea continua pe toată suprafața sondajului (Fig. 8). În acesta din urmă, pe lângă resturi osteologice (faunistice) și fragmente ceramice, au fost identificate și câteva mici fragmente de chirpici ars. Momentan nu putem spune cu certitudine dacă acestea pot fi asociate cu o structură. Sub cel de-al doilea nivel s-a putut observa încă un context arheologic major și anume un nivel de culoare gri-albicios cu desprinderi lamelare (nivelul 3). În matricea acestui sediment pot fi observate și fragmente mici de cărbune. Aspectul macroscopic și compoziția acestui sediment ne fac să credem că acest sediment este în principal format din resturi vegetale degradate, dar momentan acest aspect rămâne doar la nivelul unei ipoteze de lucru, o abordare interdisciplinară fiind deja întreprinsă. Sub acest din urmă nivel arheologic a fost identificat humusul antic, care a fost sondat doar într-un colț al casetei pentru a verifica secvența geologică. În jumătatea sudică a casetei a fost identificat un complex adâncit (aprox. 20-30 cm) care a fost săpat de la nivelul humusului antic. Acesta continuă dincolo de profilul sudic și estic și pare să prezinte o formă ovală. Umplutura nu se diferențiază de restul stratigrafiei, fiind compusă, în principal, din nivelurile 2 și 3. Ca interpretare preliminară credem că este posibil ca cenușarul sondat să prezinte două faze de folosire, prima formată din nivelul 1, iar cea de-a doua formată din nivelurile 2 și 3. Această ipoteză se bazează, în primul rând, pe faptul că este posibil ca nivelul 2, cu desprinderi de fragmente mari de sol, să reprezinte un eveniment de degradare și ieșire din folosire a unei structuri neincendiate (fragmente de chirpici nears). Nivelul 3 pare să sugereze o etapă efectivă de folosire a structurii în care o cantitate apreciabilă de vegetație (paie, fân) și alte resturi de activitate domestică au fost identificate. După ieșirea din uz a acestei structuri, fără o întrerupere cronologică, spațiul continuă să fie folosit, fapt dovedit de nivelul 1 și aspectul relației stratigrafice al acestuia cu sedimentele anterioare. Aceste interpretări rămân momentan valabile doar ca ipoteze de lucru, continuarea cercetărilor arheologice de teren în acest punct și eventualele cercetări geochimice vor confirma sau infirma acest lucru. În ceea ce privește datarea, dispunem, momentan, doar de date preliminare relative, rezultate din cercetarea parțială a inventarului ceramic. Formele și elementele de decor ceramic par să sugereze o încadrare Noua I. Elemente mai târzii nu au fost observate. Pentru datarea absolută vom dispune în curând și de date AMS. Pe lângă descoperirile osteologice și de fragmente ceramice a fost descoperit și un tipar bivalv din gresie, folosit pentru turnarea de aplici de bronz. Acestea aveau o formă circulară, fiind prevăzute cu o tijă ascuțită[7] (Fig. 9). Raport arheozoologic pentru Caseta 1 Materialul arheozoologic analizat preliminar constă din 81 de resturi scheletice, toate provenite de la mamifere. Dintre aceste resturi un număr de 37 de fragmente nu au fost identificate până la nivel de specie din cauza nivelului ridicat de fragmentare. Resturile neidentificabile specific provin de la exemplare de talie mare (10 fragmente) și mijlocie (27 fragmente). Bovina domestică (Bos taurus) este reprezentată de cel mai mare număr de fragmente – 21, urmată de grupul oaie/capră (Ovis aries/Capra hircus), cu 19 fragmente scheletice. Suinele acumulează 4 fragmente osteologice, un metatars și două coaste de la porcul domestic și o coastă de la porcul mistreț. Un fragment distal de humerus provenit de la o bovină domestică a prezentat urme de tranșare. Urme de dezarticulare au fost identificate pe o mandibulă de oaie/capră a cărui proces coronoid a fost dezarticulat. Resturile scheletice excavate sunt de origine menajeră, marea majoritate a fragmentelor identificate fiind utilizate în alimentație Fragmentele identificate au provenit în marea lor majoritate de la indivizi maturi din punct de vedere scheletic, dar au fost identificate și fragmente osteologice provenite de la indivizi imaturi. Pe baza unui dinte M3 superior de bovină domestică, cu un nivel de erodare medie, a fost estimată o vârstă de sacrificare de peste 4 ani. Cu ajutorul unui maxilar de oaie/capră, M3 având un început de erodare, a fost estimată o vârstă de 2-3 ani în momentul sacrificării specimenului. Concluzia generală care se desprinde din executarea acestui diagnostic arheologic este că situl Prosia, din satul Avântu, comuna Românești, județul Iași are un potențial științific semnificativ, cel puțin pentru două orizonturi culturale care au reprezentat obiectivul acestei cercetări preliminare, motiv pentru care este de dorit inițierea unei cercetări arheologice sistematice. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Note:
[1]. Momentan nu ne putem pronunța mai exact asupra numărului de cenușare deoarece nu avem o imagine satelitară sau aeriană care să surprindă întreaga zonă în care se concentrează acestea. Prezența culturilor agricole a îngreunat, de asemenea, identificarea acestora în teren.
[2]. Florescu, 1964, 143-216.
[3]. Morintz, 1980, 31-58.
[4]. Balaguri, 1968, 145‐154.
[5]. Leviţki et al., 2017, 1-18.
[6]. Facklam, 2011, 367–377.
[7]. O piesă similară de bronz a fost descoperită în mormântul nr. 17 de la Poiana, ce pare să fi fost folosită ca pană pentru un topor de luptă din diorit. (vezi E. Dunăreanu-Vulpe, La Nécropole de L’Âge du Bronze de Poiana, in Dacia, V-VI, 1935–1936, 151–167).
[2]. Florescu, 1964, 143-216.
[3]. Morintz, 1980, 31-58.
[4]. Balaguri, 1968, 145‐154.
[5]. Leviţki et al., 2017, 1-18.
[6]. Facklam, 2011, 367–377.
[7]. O piesă similară de bronz a fost descoperită în mormântul nr. 17 de la Poiana, ce pare să fi fost folosită ca pană pentru un topor de luptă din diorit. (vezi E. Dunăreanu-Vulpe, La Nécropole de L’Âge du Bronze de Poiana, in Dacia, V-VI, 1935–1936, 151–167).
Bibliografie:
1. Florescu, A. C. (1964). Contribuţii la cunoaşterea culturii Noua. Arheologia Moldovei, II-III, 143-216.
2. Morintz, S. (1978). Contribuţii arheologice la istoria tracilor timpurii. Bucureşti: Editura Academiei.
3. Dragomir, I. T. (1980). Contribuţii arheologice şi etnografice referitoare la procesul de formare a aşezărilor de tip cenuşar-„zolniki”. Danubius, 10, 31-58.
4. Balaguri, E. A. (1968). Poselennja kul’turi Noa bilja s. Ostrivec. Arheologija Kiev, 21, 145‐154.
5. Leviţki, O., Sava, E. (1993). Nouvelles recherches des établissements de la culture Noua dans la zone comprise entre Prout et le Nistre. Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos, X, 125-156.
6. Dietrich, L. (2013). Visible workshops for invisible commodities. Leatherworking in the Late Bronze Age Noua culture’s ‘ashmounds’. In S. Ailincăi, A. Țârlea, C. Micu (Eds.), Din Preistoria Dunării de Jos. 50 de ani de la începutul cercetărilor arheologice la Babadag (1962‐2012) (pp. 227-246).
7. Dietrich, L., Bălășescu, A., Dietrich, O. (2017). Deciphering Feasting in the Late Bronze Age Settlement of Rotbav, Transylvania. European Journal of Archaeology, 1-18.
8. Facklam, M. (2011). Bodenkundliche Untersuchungen. In E. Sava, E. Kaiser (Eds.), Die Siedlung mit „Aschehügeln“ beim Dorf Odaia-Miciurin, Republik Moldova. Archäologische und naturwissenschaftliche Untersuchungen. Biblioteca Tyragetia, 19, 367–377. Chișinău.
9. Dunăreanu-Vulpe, E. (1935–1936). La Nécropole de L’Âge du Bronze de Poiana. Dacia, V-VI, 151–167.
2. Morintz, S. (1978). Contribuţii arheologice la istoria tracilor timpurii. Bucureşti: Editura Academiei.
3. Dragomir, I. T. (1980). Contribuţii arheologice şi etnografice referitoare la procesul de formare a aşezărilor de tip cenuşar-„zolniki”. Danubius, 10, 31-58.
4. Balaguri, E. A. (1968). Poselennja kul’turi Noa bilja s. Ostrivec. Arheologija Kiev, 21, 145‐154.
5. Leviţki, O., Sava, E. (1993). Nouvelles recherches des établissements de la culture Noua dans la zone comprise entre Prout et le Nistre. Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos, X, 125-156.
6. Dietrich, L. (2013). Visible workshops for invisible commodities. Leatherworking in the Late Bronze Age Noua culture’s ‘ashmounds’. In S. Ailincăi, A. Țârlea, C. Micu (Eds.), Din Preistoria Dunării de Jos. 50 de ani de la începutul cercetărilor arheologice la Babadag (1962‐2012) (pp. 227-246).
7. Dietrich, L., Bălășescu, A., Dietrich, O. (2017). Deciphering Feasting in the Late Bronze Age Settlement of Rotbav, Transylvania. European Journal of Archaeology, 1-18.
8. Facklam, M. (2011). Bodenkundliche Untersuchungen. In E. Sava, E. Kaiser (Eds.), Die Siedlung mit „Aschehügeln“ beim Dorf Odaia-Miciurin, Republik Moldova. Archäologische und naturwissenschaftliche Untersuchungen. Biblioteca Tyragetia, 19, 367–377. Chișinău.
9. Dunăreanu-Vulpe, E. (1935–1936). La Nécropole de L’Âge du Bronze de Poiana. Dacia, V-VI, 151–167.