Baia | Comuna: Baia | Judeţ: Tulcea | Punct: „Golovița”/„Drumul Vacilor” | Anul: 2023
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Baia, com. Baia, jud. Tulcea, Punct: „Golovița”/„Drumul Vacilor”
Raport ID:
7064
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Perioada modernă;
Epoci:
Neolitic; Epoca bronzului; Epoca romană; Epoca modernă;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Necropolă tumulară;
Cod RAN:
| 159794.01 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Baia
Localitate:
Baia
Punct:
„Golovița”/„Drumul Vacilor”
Localizare:
| 159794.01 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Lista Ilustrațiilor - 12
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bălăşescu | Adrian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Kogălniceanu | Raluca | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Micu | Cristian | responsabil | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Ailincăi | Sorin Cristian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Mihail | Florian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Burens | Albane | participant | UMR 5602 Geographie de l’Environnement, Toulouse, France |
| Carozza | Laurent | participant | UMR 5602 Geographie de l’Environnement, Toulouse, France |
| Valette | Philippe | participant | UMR 5602 Geographie de l’Environnement, Toulouse, France |
| Manolakakis | Laurence | participant | CNRS, UMR 8215 Trajectoire, Paris |
| Carozza | Jean-Michel | participant | Université de La Rochelle |
| Provenzano | Noelle | participant | CNRS, UMR 5140, Lattes-Montpellier |
| Furestier | Robin | participant | CNRS, UMR 5140, Lattes-Montpellier |
Raport:
Introducere Situl arheologic de la Baia (cod RAN 159794.01, cod LMI TL-I-s-A-05737) este cunoscut din a doua jumătate a sec. XX, primele fragmente ceramice de pe suprafața sa fiind înregistrate de V. Canarache, în anul 1952[1]. Rezultatele cercetărilor arheologice coordonate de D. Berciu în anii 1953, 1954, 1960 și 1961, în cadrul Șantierului Histria[2], au fost valorificate într-un capitol al monografiei culturii Hamangia, în câteva rapoarte de săpătură și în articole cu rol important în definirea acestei noi culturi neolitice de pe teritoriul României și Bulgariei. Pornind de la constatarea că cercetările sale nu au fost încheiate, unele probleme „destul de complexe” nefiind „definitiv rezolvate”, autorul cercetărilor recomanda continuarea săpăturilor „într-un viitor cât mai apropiat”[3]. Precizăm că în această primă fază a cercetărilor din zona lacului Golovița, alături de locuirea neolitică, a cărei întindere, considerată „excepțional de mare”, nu era precizată, au fost înregistrate, complexuri arheologice sau doar materiale atribuite epocii bronzului și începutul epocii fierului, epocii romane și secolului al XIX-lea, la care se adaugă câteva complexe tumulare[4]. În anul 1974, realizarea unor lucrări de irigații în apropierea lacului Golovița a contribuit la distrugerea a doi tumuli aflați la 1,50-1,60 km de gara localității Baia. În acest context, Muzeul „Deltei Dunării” Tulcea a organizat o cercetare ce avea ca obiectiv salvarea materialului arheologic din complexul tumular a cărei suprafață distrusă de lucrări era mai mare[5]. Acesta se afla în apropierea punctului numit de localnici „Drumul vacilor”, în zona în care realizase cercetări și D. Berciu. În raportul publicat ulterior[6] a fost consemnată următoarea situație arheologică: un strat cultural cu două niveluri atribuit fazei a III-a a culturii Hamangia; un complex funerar atribuit perioadei de tranziție de la neolitic la bronz, pentru care a fost amenajată de altfel movila; o mică necropolă de epocă romană (sec. III-IV p.Chr.) ale cărei morminte au fost amenajate „în stratul de pământ care formează mantaua movilei”. Nu excludem posibilitatea ca în acest context să fi fost schițate limitele așezării Hamangia pe una din hărțile topografice aflate în prezent în arhiva Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea. Cea mai recentă etapă a cercetărilor corespunde diagnosticului arheologic realizat în cadrul programului Misiunii Arheologice „Delta du Danube”, în perioada 2021-2023. Acest demers este în directă legătură cu două subiecte de interes ale acestui program – identificarea modalităților de neolitizare a zonei Dunării de Jos și implicarea comunităților din acest spațiu geografic în apariția societăților calcolitice din imediata apropiere a litoralului Mării Negre. În acest context, a fost realizat un studiu amănunțit al colecțiilor constituite în urma cercetărilor conduse de D. Berciu în sectorul Baia Hamangia, aflate în depozitul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” București. Întregul material ceramic și litic a fost desenat. Au fost identificate și incluse într o bază de date toate caietele de săpătură, reprezentările grafice disponibile și arhiva foto a șantierului arheologic. Inițierea unui program de datări radiocarbon a permis obținerea unor informații interesante din perspectiva cronologiei absolute a culturii Hamangia. Rezultatele acestei activități au fost valorificate în câteva lucrări de specialitate[7]. Faza de teren a diagnosticului arheologic a inclus realizarea unor prospecțiuni geofizice pe o suprafață de aproximativ 5 ha și a unor carotaje în imediata apropiere a lacului Golovița. Obiectivele campaniei 2023 Obiectivele cercetării arheologice sistematice din anul 2023 au fost stabilite în funcție de rezultatele analizei informațiilor și a materialului arheologic aflat la dispoziție. Situl arheologic de la Baia este definit ca o asociere eterogenă de locuiri și complexuri cu caracter funerar atribuite unor epoci diferite (Neolitic, Epoca Bronzului, Epocă romană, Epocă modernă), dispuse pe o suprafață destul de mare. Caracterul limitat al cercetărilor realizate de-a lungul timpului a permis doar o localizare aproximativă a acestora și înregistrarea unei informații ce limitează studiul la nivelul său preliminar. În prima fază a noului proiect s-a stabilit continuarea diagnosticului început în anul 2021. În acest context, s-a considerat destul de importantă identificarea în teren a principalelor componente ale sitului și a reperelor topografice, precum și evaluarea potențialului lor din perspectiva unei cercetări pe termen mediu și lung. O atenție deosebită a fost acordată locuirii neolitice din imediata apropiere a lacului Golovița cunoscută pentru rolul său important în definirea culturii Hamangia. Pentru o mai bună organizare a activităților avute în vedere, cercetarea a fost organizată pe două mari perimetre ale sitului arheologic de la Baia, denumite convențional Zona 1 și Zona 2, separate de drumul de exploatare amenajat între zona gării CFR Baia și stația de pompare de pe malul lacului Golovița, care ar putea constitui un punct de plecare în identificarea vechiului „Drum al Vacilor”, reper important pentru cercetările realizate de D. Berciu și E. Lăzurcă amintite anterior. În fiecare dintre acestea au fost trasate și cercetate mai multe unități de cercetare. Prezentarea rezultatelor imediate ale cercetării Zona 1 Reprezintă suprafața de teren aflată la nord de de drumul de exploatare amenajat între zona gării CFR Baia și stația de pompare de pe malul lacului Golovița (Pl. I). În acest perimetru au fost realizate în anii 2021-2023 prospecțiuni geofizice pe cinci suprafețe-test. În urma procesării datelor din teren s-a stabilit că distribuția anomaliilor cu valențe arheologice este către limita de nord a Zonei 1, în imediata apropiere a stației radar din cadrul UMF-01803F Baia și a carierei de piatră a localității. Nu excludem posibilitatea ca acest punct să corespundă cu cel în care D. Berciu localiza „fragmente ceramice caracteristice culturilor din epoca târzie a epocii bronzului și de la începutul epocii fierului”[8]. În consecință, s-a decis realizarea a 10 sondaje de verificare pe suprafața indicată (Pl. II), într-o zonă în care înclinația generală a pantei este de aproximativ 4%. Orientarea generală a unităților de cercetare corespunde celei a parcelei în care au fost trasate: ENE – VSV. Son 1 Dimensiuni: 10 x 2,40 m. Cercetarea s-a realizat până la o adâncime de 60 cm. A fost observată următoarea succesiune stratigrafică: - US 1000: reprezintă suprafața solului; - US 1001: reprezintă stratul vegetal actual, cu grosime de 30 cm; - US 1002: sol eterogen, compact, brun-deschis, în care au fost observate granule de calcar, cu o grosime maximă 18 cm. A fost afectat de galerii de animale; - US 1003: strat de loess asociat cu granule de calcar. A fost la rândul său afectat de galerii de animale. Son 2 Dimensiuni: 12 x 2 m. Cercetarea s-a realizat până la o adâncime de 80 cm. A fost observată următoarea succesiune stratigrafică: - US 1000: reprezintă suprafața solului; - US 1001: reprezintă stratul vegetal actual, cu o grosime maximă de 35 cm; - US 1002: sol eterogen, compact, brun-deschis, cu o grosime maximă de 18 cm, în care au fost observate granule de calcar; - US 1003: strat de loess. Son 3 Dimensiuni: 7 x 2 m. Cercetarea s-a realizat până la o adâncime de 70 cm. A fost înregistrată următoarea succesiune stratigrafică: - US 1000: reprezintă suprafața solului; - US 1001: reprezintă stratul vegetal actual, cu o grosime maximă de 38 cm; - US 1002: sol eterogen, compact, brun-deschis, cu o grosime maximă de 16 cm, în care au fost observate granule de calcar. Spre marginea de est a sondajului grosimea depunerii se reduce la 5 cm; - US 1003: strat de loess. Son 4 Dimensiuni: 10 x 2 m. Cercetarea s-a realizat până la o adâncime de 70 cm. A fost înregistrată următoarea succesiune stratigrafică: - US 1000: reprezintă suprafața solului. În zona sondajului au fost descoperite câteva fragmente ceramice atribuite sfârșitului epocii bronzului; - US 1001: reprezintă stratul vegetal actual, cu o grosime maximă de 40 cm; - US 1002: sol eterogen, compact, brun-deschis, cu o grosime maximă de 24 cm, în care au fost descoperite trei fragmente ceramice atribuite sfârșitului epocii bronzului și un fragment de rocă; - US 1003: strat de loess. Son 5 Dimensiuni: 12 x 2 m. Cercetarea s-a realizat până la o adâncime de 65 cm. A fost înregistrată următoarea succesiune stratigrafică: - US 1000: reprezintă suprafața solului. În zona sondajului au fost descoperite câteva fragmente ceramice atribuite sfârșitului epocii bronzului; - US 1001: reprezintă stratul vegetal actual, cu o grosime de 40 cm, în care au fost descoperite patru fragmente ceramice atribuite sfârșitului epocii bronzului (cultura Noua) și, foarte rar, fragmente de rocă; - US 1002: sol eterogen, compact, brun-deschis, cu o grosime maximă de 20 cm. La baza sa au fost observate câteva fragmente de rocă; - US 1003: strat de loess. Son 6 Dimensiuni: 9 x 2 m. Cercetarea s-a realizat până la o adâncime de 85 cm. A fost înregistrată următoarea succesiune stratigrafică: - US 1000: reprezintă suprafața solului. În zona sondajului au fost descoperite mai multe fragmente de rocă de mici dimensiuni (calcar). De altfel, în zona acestui sondaj se observă o creștere a cantității de rocă în raport cu zonele mai sus menționate; - US 1001: reprezintă stratul vegetal actual, cu o grosime maximă de 30 cm, în care au fost descoperite fragmente de rocă de mici dimensiuni; - US 1002: sol eterogen, compact, brun-deschis, cu o grosime maximă de 30 cm, în care au fost observate câteva fragmente de rocă de mici dimensiuni; - US 1003: strat de loess. Son 7 Dimensiuni: 12 x 2 m Cercetarea s-a realizat până la o adâncime de 90 cm. A fost înregistrată următoarea succesiune stratigrafică: - US 1000: reprezintă suprafața solului. În zona sondajului au fost descoperite mai multe fragmente de rocă de mici dimensiuni (calcar); - US 1001: reprezintă stratul vegetal actual, cu o grosime maximă de 40 cm, în care au fost descoperite câteva fragmente de rocă de mici dimensiuni; - US 1002: sol eterogen, granulos, brun-deschis, cu o grosime maximă de 24 cm, în care au fost observate câteva fragmente de rocă de mici dimensiuni. Structura sa a fost afectată de galerii de animale; - US 1003: strat de loess. Son 8 Dimensiuni: 9 x 2,50 m. Cercetarea s-a realizat până la o adâncime de 85 cm. A fost înregistrată următoarea succesiune stratigrafică: - US 1000: reprezintă suprafața solului. În zona sondajului au fost descoperite fragmente de rocă de mici dimensiuni (calcar) și un fragment ceramic atribuit sfârșitului epocii bronzului; - US 1001: reprezintă stratul vegetal actual, cu o grosime maximă de 35 cm, în care au fost descoperite câteva fragmente de rocă de mici dimensiuni; - US 1002: sol eterogen, granulos, brun-deschis, cu o grosime maximă de 30 cm, în care au fost observate câteva fragmente de rocă de mici dimensiuni. Structura sa a fost afectată de galerii de animale; - US 1003: strat de loess. Son 9 Dimensiuni: 10 x 2,20 m. Cercetarea s-a realizat până la o adâncime de 70 cm. A fost înregistrată următoarea succesiune stratigrafică: - US 1000: reprezintă suprafața solului; - US 1001: reprezintă stratul vegetal actual, cu o grosime maximă de 26 cm, la baza căruia au fost descoperite câteva fragmente de rocă de mici dimensiuni; - US 1002: sol eterogen, granulos, în mare parte brun-deschis, în care apar rar și sedimente găbui, cu o grosime maximă de 30 cm, în care au fost observate granule de calcar. Structura sa a fost afectată de galerii de animale. Son 9 este unitatea de cercetare din Zona 1 în care au fost înregistrate cele mai multe fragmente ceramice. Acestea au fost atribuite sfârșitului epocii bronzului (cultura Noua); - US 1004: amplasată spre limita de vest a unității de cercetare, ar putea reprezenta o structură (groapă) afectată în mare parte de intervențiile antropice ulterioare. Se individualizează în raport cu US 1002 prin sedimentul său brun mai închis, asociat cu un fragment ceramic atribuit sfârșitului epocii bronzului (cultura Noua); - US 1003: strat de loess. Son 10 Dimensiuni: 9 x 2,20 m. Cercetarea s-a realizat până la o adâncime de 85 cm. A fost înregistrată următoarea succesiune stratigrafică: - US 1000: reprezintă suprafața solului; - US 1001: reprezintă stratul vegetal actual, cu o grosime maximă de 30 cm; - US 1002: sol eterogen, granulos, brun-deschis, cu o grosime maximă de 20 cm, afectat de galeriile de animale; - US 1003: strat de loess. Zona 2 Reprezintă suprafața de teren aflată la sud de drumul de exploatare amenajat între zona gării CFR Baia și stația de pompare de pe malul lacului Golovița. În acest perimetru, pe suprafața solului a fost înregistrată cea mai importantă concentrare de material arheologic atribuit culturii Hamangia. De asemenea, trebuie amintită prezența unor complexe tumulare, dispuse pe o axă aproximativă NV – SE, și a unor rare fragmente ceramice atribuite epocii moderne. În campania 2023 doar două parcele au fost libere de culturi agricole. Prin urmare, pe suprafața lor au fost trasate și cercetate 22 unități de cercetare. Orientarea generală a corespunde celei a parcelelor în care acestea au fost trasate: ENE – VSV. Primele două sondaje au fost realizate pe o parcelă din imediata apropiere a unității militare UMF-01803F Baia (Pl. III-IV), pe a cărei suprafață au fost identificate materiale atribuite epocii neolitice (cultura Hamangia) și epocii romane. Son 11 Amplasat la baza unui complex tumular (Pl. IVI/1) amenajat nu departe de complexul de același tip cercetat de E. Lăzurcă în anul 1974 (Pl. V). Pe suprafața movilei au fost descoperite fragmente ceramice și piese din silex atribuite culturii Hamangia, la care se adaugă câteva blocuri de rocă (calcar) afectate de lucrările agricole. Dimensiuni: 18 x 1,20 m. Cercetarea s-a realizat într-o zonă fără o înclinație evidentă a pantei, până la o adâncime de 70 cm. A fost observată următoarea succesiune stratigrafică: - US 2000: reprezintă suprafața solului; - US 2001: reprezintă stratul vegetal actual; - US 2002: sol eterogen, cu structură granuloasă, cenușiu, în care au fost observate rare fragmente de rocă de mici dimensiuni. Linia sa de contact cu stratul de loess are un caracter neregulat. Suprafața a fost afectată de numeroase galerii de animale; - US 2003: strat de loess. Son 12 Este amplasat în imediata apropiere a Son 11. Dimensiuni: 13,50 x 1,20 m Cercetarea s-a realizat într-o zonă fără o înclinație evidentă a pantei, până la o adâncime de 75 cm. A fost observată următoarea succesiune stratigrafică: - US 2000: reprezintă suprafața solului. Au fost observate resturi menajere din perioada contemporană; - US 2001: reprezintă stratul vegetal actual; - US 2002: limon galben-brun. Linia sa de contact cu stratul de loess are un caracter neregulat. Suprafața a fost afectată de numeroase galerii de animale; - US 2003: strat de loess. A fost la rândul său afectat de galerii de animale. Următoarele unități de cercetare au fost trasate pe o parcelă aflată la aproximativ 250 m SV de unitatea militară (Pl. VI-VII). Son 13 Dimensiuni: inițial a fost realizat un sondaj de 20 x 1,20 m. Ulterior, pornind de la limita de sud a Son 13, a fost trasată și cercetată o suprafață de 6 x 2,50 m. Cercetarea s-a realizat într-o zonă cu o pantă de 0,3%, până la o adâncime de 75 cm. A fost observată următoarea succesiune stratigrafică: - US 2000: reprezintă suprafața solului. Au fost observate rare fragmente ceramice, de mici dimensiuni, atribuite culturii Hamangia; - US 2001: reprezintă stratul vegetal actual; - US 2002: sol eterogen, cu structură granuloasă, brun-deschis, în care au fost înregistrate fragmente ceramice atribuite culturii Hamangia (Fig. VIII/1), un mic gratoar din silex și un mic fragment de rocă. Suprafața a fost afectată de galerii de animale. Reprezintă un nivel de locuire a cărei cercetare, pe suprafața acestei unități de cercetare, nu a fost finalizată. Son 14 Dimensiuni: 17 x 1,20 m. Cercetarea s-a realizat într-o zonă cu o pantă similară celei menționate în cazul Son 13, până la o adâncime de 80 cm. A fost observată următoarea succesiune stratigrafică: - US 2000: reprezintă suprafața solului. Au fost observate rare fragmente ceramice, de mici dimensiuni, atribuite culturii Hamangia; - US 2001: reprezintă stratul vegetal actual. În jumătatea de est a unității de cercetare, pe linia de contact cu următorul nivel, a fost observat un mic fragment de rocă; - US 2002: sol eterogen, cu structură granuloasă, brun-deschis, a cărui grosime este între 12 și 45 cm. În zona centrală a unității de cercetare a fost observată o concentrare de fragmente ceramice atribuite culturii Hamangia și resturi de faună. Suprafața sa a fost afectată de numeroase de galerii de animale. Linia de contact cu stratul de loess are un caracter neregulat. Reprezintă un nivel de locuire. - US 2003: strat de loess. A fost la rândul său afectat de galerii de animale. Son 15 Dimensiuni: 16 x 1,20 m. Cercetarea s-a realizat într-o zonă cu o pantă redusă, până la o adâncime de 80 cm. A fost observată următoarea succesiune stratigrafică: - US 2000: reprezintă suprafața solului. Au fost înregistrate rare fragmente ceramice, de mici dimensiuni, atribuite culturii Hamangia; - US 2001: reprezintă stratul vegetal actual. Spre limita de vest a unității de cercetare, pe linia de contact cu nivelul următor, au fost descoperite mici fragmente ceramice; - US 2002: sol eterogen, cu structură granuloasă, brun-deschis, a cărui grosime este între 12 și 35 cm, în care se regăsesc fragmente ceramice atribuite culturii Hamangia și utilaj litic. Suprafața sa a fost afectată de numeroase galerii de animale, în special spre limita inferioară. Linia de contact cu stratul de loess are un caracter neregulat. Reprezintă un nivel de locuire. - În zona centrală a unității de cercetare s-a conturat destul de clar în stratul de loess o groapă de formă aproximativ circulară (D: 1,30 x 1,20 m), cu profil regulat, tronconic, denumită convențional F 2004 (Pl. VIII/2). Adâncimea maximă a complexului este de 55 cm. Umplutura gropii este reprezentată de un sediment granulos, brun mediu, asociat cu 5 fragmente ceramice atribuite culturii Hamangia, un fragment ceramic postneolitic și foarte rare resturi de faună ce ar aparține mai degrabă unei perioade recente. A fost prelevat un eșantion de 20 l de sediment destinat sitării sub jet de apă, datorită prezenței unui rest carbonizat nedeterminat. Considerăm că nu avem la dispoziție suficiente elemente pentru o atribuire sigură a F2004; - US 2003: strat de loess. A fost la rândul său afectat de galerii de animale. Son 16 Dimensiuni: 13 x 1,20 m. Cercetarea s-a realizat într-o zonă cu o pantă redusă, până la o adâncime de 40 cm. A fost observată următoarea succesiune stratigrafică: - US 2000: reprezintă suprafața solului; - US 2001: reprezintă stratul vegetal actual; - sub stratul vegetal actual, spre limita de vest a unității de cercetare, s-a conturat o suprafață a cărei lățime este de 2,70-2,90 m, ce se individualizează prin sedimentul său eterogen, puțin compact, brun-mediu, asociat cu fragmente de material tegular probabil modern (sec. al XIX-lea), fragmente de ceramică smălțuită și fragmente de rocă. Această depunere, ce corespunde probabil perioadei moderne, nu a fost cercetată în campania 2023. Son 17 Dimensiuni: inițial, a fost realizat un sondaj de 13 x 1,20 m. Ulterior, în marginea de vest a acestei unități de cercetare, unde a fost descoperit un complex neolitic, a fost trasată și cercetată o suprafață de 4,50 x 3,50 m. Cercetarea s-a realizat într-o zonă cu o pantă redusă. A fost observată următoarea succesiune stratigrafică: - US 2000: reprezintă suprafața solului; - US 2001: reprezintă stratul vegetal actual; - F 2005: reprezintă probabil o groapă, al cărui diametru pe profilul de nord al Son 17 este de 3,70 m, cu un profil regulat, tronconic. În umplutura sa au fost descoperite material tegular și fragmente ceramice atribuite perioadei moderne (sec. al XIX-lea), fragmente de faună, cenușă, chirpici. Adâncimea gropii în zona cercetată este de 75 cm; - F 2009: a fost cercetat pe o mică suprafață, în care au fost descoperite un fragment de perete din chirpici și resturile unui cuptor (Pl. IX/1). Reprezintă colțul unei locuințe ce a aparținut probabil perioadei moderne (sec. al XIX-lea); - US 2002: sol eterogen, cu structură granuloasă, brun-deschis, a cărui grosime nu depășește 30 cm, în care se regăsesc fragmente ceramice atribuite culturii Hamangia. Reprezintă un nivel de locuire; - F 2006: groapă cu formă aproximativ circulară (D: 2,60 m), profil neregulat, cercetată pe o adâncime de 40 cm (Pl. IX/2). Limita sa sudică a fost afectată de amenajarea F 2009. Umplutura gropii este reprezentată de un sediment granulos, eterogen, brun-gălbui, asociat cu fragmente ceramice atribuite culturii Hamangia, resturi de faună și 9 piese de silex. - US 2003: stratul de loess. Son 18 Dimensiuni: 12 x 1,20 m. Cercetarea s-a realizat într-o zonă cu o pantă redusă, până la o adâncime de 80 cm. A fost observată următoarea succesiune stratigrafică: - US 2000: reprezintă suprafața solului; - US 2001: reprezintă stratul vegetal actual. În zona centrală a sondajului, pe linia de contact cu nivelul următor, a fost descoperit un fragment de rocă; - US 2002: sol eterogen, cu structură granuloasă, brun-deschis, a cărui grosime este între 12 și 35 cm. Linia de contact cu stratul de loess are un caracter neregulat. Reprezintă un nivel de locuire; - US 2003: strat de loess. Son 19 Dimensiuni: 7 x 1,20 m. Cercetarea s-a realizat într-o zonă cu o pantă redusă, până la o adâncime de 70 cm. A fost observată următoarea succesiune stratigrafică: - US 2000: reprezintă suprafața solului, pe care au fost înregistrate mici fragmente de rocă; - US 2001: reprezintă stratul vegetal actual; - US 2002: sol eterogen, cu structură granuloasă, brun-deschis, a cărui grosime este între 12 și 30 cm. Linia de contact cu stratul de loess are un caracter neregulat. Reprezintă un nivel de locuire; - US 2003: strat de loess. Son 20 Dimensiuni 11,50 x 1,20 m. Cercetarea s-a realizat într-o zonă cu o pantă redusă, până la o adâncime de 70 cm. A fost observată următoarea succesiune stratigrafică: - US 2000: reprezintă suprafața solului, pe care au fost înregistrate mai multe fragmente de rocă; - US 2001: reprezintă stratul vegetal actual, în care au fost observate fragmente de rocă de mici dimensiuni; - US 2002: sol eterogen, cu structură granuloasă, brun-deschis, a cărui grosime maximă este de 36 cm. Linia de contact cu stratul de loess are un caracter neregulat. Reprezintă un nivel de locuire; - US 2003: strat de loess. Son 21 Dimensiuni: 11,50 x 1,20 m. Cercetarea s-a realizat într-o zonă cu o pantă redusă, până la o adâncime de 80 cm. A fost observată următoarea succesiune stratigrafică: - US 2000: reprezintă suprafața solului, pe care au fost înregistrate mai multe fragmente de rocă, foarte rar fragmente ceramice; - US 2001: reprezintă stratul vegetal actual, în care au fost observate fragmente de rocă de mici dimensiuni; - US 2002: sol eterogen, cu structură granuloasă, brun-deschis, cu o grosime maximă de 40 cm, în care au apărut, rar, mici fragmente de rocă. Linia de contact cu stratul de loess are un caracter neregulat. Reprezintă un nivel de locuire; - US 2003: strat de loess. Son 22 Dimensiuni: 18 x 1,20 m. Cercetarea s-a realizat într-o zonă cu o pantă redusă, până la o adâncime de 80 cm. A fost observată următoarea succesiune stratigrafică: - US 2000: reprezintă suprafața solului, pe care au fost înregistrate câteva fragmente de rocă, foarte rar fragmente ceramice; - US 2001: reprezintă stratul vegetal actual, în care au fost observate fragmente de rocă de mici dimensiuni; - US 2002: sol eterogen, cu structură granuloasă, brun-deschis, cu o grosime maximă de 40 cm. Linia de contact cu stratul de loess are un caracter neregulat. Reprezintă un nivel de locuire; - US 2003: strat de loess. Son 23 Dimensiuni: 10,70 x 1,20 m. Cercetarea s-a realizat într-o zonă cu o pantă redusă, până la o adâncime de 80 cm. A fost observată următoarea succesiune stratigrafică: - US 2000: reprezintă suprafața solului, pe care au fost înregistrate fragmente de rocă, foarte rar fragmente ceramice; - US 2001: reprezintă stratul vegetal actual, în care au fost observate fragmente de rocă, mai ales în zona de est a unității de cercetare. Uneori acestea se regăsesc pe linia de contact cu nivelul următor; - US 2002: sol eterogen, cu structură granuloasă, brun-deschis, cu o grosime maximă de 38 cm, în care au apărut câteva fragmente ceramice atribuite culturii Hamangia. Suprafața sa a fost afectată de galerii de animale. Linia de contact cu stratul de loess are un caracter neregulat. Reprezintă un nivel de locuire; - US 2003: strat de loess. Son 24 Dimensiuni: 15 x 1,20 m Cercetarea s-a realizat într-o zonă aproximativ plană, până la o adâncime de 75 cm. A fost observată următoarea succesiune stratigrafică: - US 2000: reprezintă suprafața solului, pe care au fost înregistrate fragmente de rocă; - US 2001: reprezintă stratul vegetal actual, în care au fost observate, rar, fragmente de rocă; - US 2002: sol eterogen, cu structură granuloasă, brun-deschis, cu o grosime maximă de 35 cm, afectat în câteva puncte de galerii de animale. Linia de contact cu stratul de loess are un caracter neregulat. Reprezintă un nivel de locuire; - US 2003: strat de loess. A fost la rândul său afectat de galerii de animale. Son 25 Dimensiuni: 15,50 x 1,20 m. Cercetarea s-a realizat într-o zonă aproximativ plană, până la o adâncime de maxim 75 cm. A fost observată următoarea succesiune stratigrafică: - US 2000: reprezintă suprafața solului, pe care au fost înregistrate, rar, fragmente ceramice atribuite culturii Hamangia; - US 2001: reprezintă stratul vegetal actual; - US 2002: sol eterogen, cu structură granuloasă, brun-deschis, cu o grosime maximă de 35 cm, afectat în câteva puncte de galerii de animale. Linia de contact cu stratul de loess are un caracter neregulat. Reprezintă un nivel de locuire; - US 2003: strat de loess. A fost la rândul său afectat de galerii de animale. Son 26 Dimensiuni: 17 x 1,20 m. Cercetarea s-a realizat într-o zonă aproximativ plană, până la o adâncime de maxim 70 cm. A fost observată următoarea succesiune stratigrafică: - US 2000: reprezintă suprafața solului, pe care au fost înregistrate, rar, fragmente ceramice atribuite culturii Hamangia; - US 2001: reprezintă stratul vegetal actual; - US 2002: sol eterogen, cu structură granuloasă, brun-deschis, cu o grosime maximă 35 cm (fără diferențe semnificative pe întreaga suprafața sondajului), afectat în câteva puncte de galerii de animale. Linia de contact cu stratul de loess are un caracter neregulat. Reprezintă un nivel de locuire; - US 2003: strat de loess. A fost la rândul său afectat de galerii de animale. Son 27 Dimensiuni: Inițial a fost cercetată o suprafață de 19,50 x 1,20 m. Ulterior aceasta a fost extinsă spre nord și sud, cercetarea fiind concentrată pe o zonă de maxim 12 x 5,80 m. Cercetarea s-a realizat într-o zonă aproximativ plană, până la o adâncime de 70 cm. A fost observată următoarea succesiune stratigrafică: - US 2000: reprezintă suprafața solului, pe care au fost înregistrate, rar, fragmente ceramice atribuite culturii Hamangia; - US 2001: reprezintă stratul vegetal actual; - US 2002: sol eterogen, cu structură granuloasă, brun-deschis, cu o grosime maximă 35 cm (fără diferențe semnificative pe întreaga suprafață a sondajului), afectat în câteva puncte de galerii de animale. Linia de contact cu stratul de loess are un caracter neregulat. Pe întreaga suprafață au fost descoperite numeroase fragmente ceramice atribuite culturii Hamangia, resturi de faună (resturile de faună acvatică au apărut extrem de rar). Reprezintă un nivel de locuire; - F 2007 – groapă cu formă ovală (D – 2 x 1,50 m), profil neregulat, adâncime maximă de 30 cm (Pl. X-XI). În umplutura sa a fost identificat un sediment eterogen, compact, cu structură fină, galben, asociat cu mici granule de calcar, fragmente ceramice atribuite culturii Hamangia, patru piese de silex, un fragment de rocă și resturi de faună. Complexul, afectat de galerii de animale, s-a individualizat destul de greu în raport cu stratul de loess; - F 2008 – groapă cu formă aproximativ circulară (D – 1,70 m), profil aproximativ tronconic, adâncime maximă de 60 cm (Pl. XII). În umplutura sa au fost individualizate, în funcție de caracteristicile sedimentului și materialul arheologic asociat, 16 etape de acumulare. Din inventarul gropii fac parte fragmente ceramice atribuite culturii Hamangia (mai multe în partea de nord a gropii), resturi de faună (în cea mai mare parte mamifere, foarte rar fragmente de faună acvatică), 15 piese din silex (mai multe în jumătatea de sud a gropii) și piatră șlefuită, rare fragmente de chirpici. Remarcăm creșterea numărului de resturi de faună spre fundul gropii. Din această parte a F 2008 a fost de altfel prelevat un eșantion de 12 l sediment destinat sitării sub jet de apă. Complexul, afectat de numeroase galerii de animale, s-a individualizat la rândul său destul de greu în raport cu stratul de loess; - US 2003: strat de loess. A fost la rândul său afectat de galerii de animale. Son 28 Dimensiuni: 22 x 1,20 m. Cercetarea s-a realizat într-o zonă fără o înclinație evidentă a pantei, până la o adâncime de 1 m. A fost observată următoarea succesiune stratigrafică: - US 2000: reprezintă suprafața solului. Au fost înregistrate câteva fragmente ceramice de mici dimensiuni atribuite culturii Hamangia; - US 2001: reprezintă stratul vegetal actual. Au fost observate câteva mici fragmente de rocă; - US 2002: sol eterogen, cu structură granuloasă, brun-deschis, cu o grosime de maxim 35 cm, în care au fost descoperite rare fragmente ceramice de mici dimensiuni atribuite culturii Hamangia și câteva resturi de faună (mamifere). Suprafața a fost afectată de numeroase galerii de animale. Reprezintă un nivel de locuire; - US 2010: sol eterogen, compact, cenușiu-deschis, asociat cu fragmente ceramice atribuite culturii Hamangia, resturi de faună (mamifere) și mici fragmente de rocă. În stadiul actual al cercetării este dificil să oferim o interpretare a acestei unități stratigrafice; - US 2003: strat de loess, afectat la rândul său de galerii de animale. Son 29 Dimensiuni: 17 x 1,20 m. Cercetarea s-a realizat într-o zonă fără o înclinație evidentă a pantei, până la o adâncime de 1 m. A fost observată următoarea succesiune stratigrafică: - US 2000: reprezintă suprafața solului. Au fost înregistrate câteva pietre cu dimensiuni mici și medii, rare fragmente ceramice de mici dimensiuni atribuite culturii Hamangia; - US 2001: reprezintă stratul vegetal actual; - US 2002: sol eterogen, cu structură granuloasă, brun-deschis, în care au fost descoperite rare fragmente ceramice de mici dimensiuni atribuite culturii Hamangia și trei piese de silex. Suprafața sa a fost afectată de numeroase galerii de animale. Reprezintă un nivel de locuire; - US 2011: sol eterogen, compact, cenușiu-deschis, asociat cu fragmente ceramice atribuite culturii Hamangia, resturi de faună (mamifere, foarte rar faună acvatică), 8 piese din silex, unelte din piatră șlefuită și mici fragmente de rocă, aflat pe o mare parte din suprafața cercetată. În stadiul actual al cercetării este dificil să oferim o interpretare a acestei unități stratigrafice; - US 2003: strat de loess. Son 30 Dimensiuni: 12 x 1,20 m Cercetarea s-a realizat într-o zonă aproximativ plană, până la o adâncime de 83 cm. A fost observată următoarea succesiune stratigrafică: - US 2000: reprezintă suprafața solului, pe care au fost înregistrate fragmente ceramice atribuite culturii Hamangia și fragmente de rocă de mici dimensiuni; - US 2001: reprezintă stratul vegetal actual; - US 2002: sol eterogen, cu structură granuloasă, brun-deschis, cu o grosime maximă 45 cm, în care au fost observate câteva mici fragmente de rocă, afectat în câteva puncte de galerii de animale. Linia de contact cu stratul de loess are un caracter neregulat. Reprezintă un nivel de locuire; - US 2003: strat de loess. A fost la rândul său afectat de galerii de animale. Son 31 Dimensiuni: 11 x 1,20 m. Cercetarea s-a realizat într-o zonă aproximativ plană, până la o adâncime de maxim 72 cm. A fost observată următoarea succesiune stratigrafică: - US 2000: reprezintă suprafața solului, pe care au fost înregistrate mai multe fragmente de rocă de diferite dimensiuni; - US 2001: reprezintă stratul vegetal actual, în care au fost descoperite mai multe fragmente de rocă; - US 2002: sol eterogen, cu structură granuloasă, brun-deschis, cu o grosime maximă 35 cm, în care au fost observate câteva fragmente de rocă, afectat în câteva puncte de galerii de animale. Linia de contact cu stratul de loess are un caracter neregulat. Reprezintă un nivel de locuire; - US 2003: strat de loess. A fost la rândul său afectat de galerii de animale. Son 32 Dimensiuni: 21 x 1,20 m Cercetarea s-a realizat într-o zonă aproximativ plană, până la o adâncime de 90 cm. A fost observată următoarea succesiune stratigrafică: - US 2000: reprezintă suprafața solului, pe care au fost înregistrate rare fragmente ceramice atribuite culturii Hamangia și câteva fragmente de rocă de mici dimensiuni; - US 2001: reprezintă stratul vegetal actual, în care au fost descoperite câteva fragmente de rocă; - US 2002: sol eterogen, cu structură granuloasă, brun-deschis, cu o grosime maximă 47 cm, în care au fost observate câteva fragmente ceramice atribuite culturii Hamangia, afectat în mai multe puncte de galerii de animale. Linia de contact cu stratul de loess are un caracter neregulat. Reprezintă un nivel de locuire; - US 2003: strat de loess. A fost la rândul său afectat de galerii de animale. Scurtă evaluare a potențialului noilor informații Cercetarea arheologică realizată în anul 2023 și-a atins pe deplin obiectivele. Prin rezultatele sale, oferă multiple direcții de cercetare în perioada următoare. Această afirmație este susținută de următoarele argumente: 1. în Zona 1 a Sitului arheologic de la Baia a fost mult mai bine localizată locuirea atribuită sfârșitului Epocii Bronzului, a fost stabilită o încadrare culturală sigură a acesteia și s-a formulat un punct de vedere clar asupra stării avansate de distrugere a stratului arheologic, determinat de eroziunea solului, amenajarea unor complexuri tumulare posterioare locuirii din epoca bronzului și lucrările agricole din perioada contemporană; 2. în Zona 2 a fost identificată cel puțin o suprafață cu potențial de cercetare a așezării atribuite culturii Hamangia, în cadrul unui program pe termen mediu și lung. În acest perimetru a fost individualizată o secvență de stratigrafică de aproximativ 80 cm și o importantă concentrare de complexuri și material arheologic; 3. a fost inițiat un program sistematic de înregistrare a siturilor reunite în ansamblul denumit oficial „Situl arheologic de la Baia” (cod LMI TL-I-s-A-05737), a cărui suprafață este estimată în prezent la cel puțin 20 ha. Materialul litic descoperit în situl arheologic Baia în campania 2023 Materialul litic șlefuit Micul grup descoperit în anul 2023 este compus din două exemplare. Prima piesă este reprezentată de un topor (L-96 mm; l-49 mm; gros.-42 mm). Acesta a fost realizat din șist verde. Prelucrarea se află în etapa finală, dar nu a fost încheiată. Toporul are formă dreptunghiulară. Fețele și marginile sunt rotunjite. Extremitatea proximală are aspect plat iar cea distală, convex. Pe talon și pe margini pot fi observate urmele formate pe parcursul fasonării primare, executată prin intermediul tehnicii percuției. Zona ce corespunde părții active a fost finisată cu intensitate, pe acest segment prelucrarea fiind finalizată. Cea de-a două piesă constituie o teslă (L-89 mm; l1-47 mm; l2-29 mm; gros.-25 mm). Aceasta a fost realizat din calcar. Tesla are formă trapezoidală. Fețele și marginile sunt plate. Întreaga suprafață a fost finisată prin abraziune. Talonul este ușor convex. Partea activă are aspect convex și prezintă urme avansate de uzură, vizibile prin desprinderea unor așchii de mari dimensiuni. Materialul litic cioplit Acest grup este compus din 63 exemplare. Cea mai bună reprezentare este cea a așchiilor (28 exemplare) și a lamelor (26 exemplare.). Prin câte cinci, respectiv patru exemplare sunt prezente elementele de tip bloc și deșeu. Materia primă predominantă (52 exemplare) este silexul verzui pigmentat cu incluziuni de culoare albă, granulație fină, aspect translucid pe margini și lucios. Cele mai multe exemplare constituie obiecte finite (49 exemplare). Tipurile pentru care a fost înregistrată o majoritate covârșitoare sunt piesele cu retuș marginal/de utilizare și gratoarele. Acestea au pregătite în mod egal pe lame și așchii. Urmele de utilizare sunt vizibile sub forma lustrului și a tocirii. Studiu arheozoologic preliminar Studiul arheozoologic preliminar al faunei de la Baia indică o predominare a bovinelor și ovicaprinelor. În viitor ne propunem o analiză spațială a acestor date, coroborată de studiul vârstelor de sacrificare a animalelor, care ne-ar permite o mai bună înțelegere a rațiunilor pentru care aceste cornute erau crescute (produse secundare, carne etc.). Studiul va fi completat cu o analiză izotopică ce ar permite identificarea sezonului nașterilor și dieta animalelor. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
În campania din 2023, cercetările arheologice s-au desfășurat pe suprafețe denumite convențional Zona 1 și Zona 2. În prima dintre acestea, în punctele unde studiile geofizice au indicat prezența unor anomalii de interes arheologic, au fost investigate 10 secțiuni. În acest context, au fost descoperite fragmente ceramice atribuite sfârșitului epocii bronzului (cultura Noua). Cea de-a doua zonă, unde au fost investigate 22 de secțiuni, corespunde în mare parte așezării neolitice atribuite culturii Hamangia.
Abstract [EN]:
In the 2023 campaign, archaeological research was carried out on surfaces conventionally named Zona 1 and Zona 2. In the first of these, at the points where the geophysical surveys indicated the presence of anomalies of archaeological interest, 10 sections were investigated. In this context, ceramic fragments attributed to the end of the Bronze Age (Noua culture) were discovered.
The second area, where 22 sections were investigated, corresponds for the most part to the Neolithic settlement attributed to the Hamangia culture.
Note:
[1]. Berciu 1966, p. 232, nota 1.
[2]. Ștefan et al. 1954, p. 99-100; Berciu 1955; Berciu 1966.
[3]. Berciu 1966, p. 233.
[4]. Ștefan et al.1954, p. 99; Berciu 1966, p. 234-235.
[5]. Lăzurcă 1980.
[6]. Lăzurcă 1980.
[7]. Carozza et alii 2020; Carozza, Micu 2022.
[8]. Carozza et al. 2020; Carozza, Micu 2022.
[9]. Berciu 1966, p. 169.
[2]. Ștefan et al. 1954, p. 99-100; Berciu 1955; Berciu 1966.
[3]. Berciu 1966, p. 233.
[4]. Ștefan et al.1954, p. 99; Berciu 1966, p. 234-235.
[5]. Lăzurcă 1980.
[6]. Lăzurcă 1980.
[7]. Carozza et alii 2020; Carozza, Micu 2022.
[8]. Carozza et al. 2020; Carozza, Micu 2022.
[9]. Berciu 1966, p. 169.
Bibliografie:
1. Berciu, D. (1955). Cercetări în teritoriul rural al Histriei. 1. Așezarea neolitică de la Baia-Hamangia. SCIV, VI(3-4), 541-542.
2. Berciu, D. (1966). Cultura Hamangia. Noi contribuții, I. Editura Academiei Republicii Socialiste România.
3. Carozza, L., Micu, C., Bălășescu, A., Ailincăi, S.C., Burens, A., Gâza, O., & Mănăilescu, C. (2020). Pour une relecture des collections archéologiques néolithiques et chalcolithiques dans la zone de Hamangia-Baia: nouvelles données chronologiques relatives aux recherches conduites par Dumitru Berciu. Cercetări Arheologice, XXVII, 141-161.
4. Carozza, L., & Micu, C. (eds.). (2022). Au-delà de la nature, le bas Danube et son delta durant les huit derniers millénaires. Biblioteca Istro-Pontica, Seria Arheologie 19, Editura Mega, Cluj-Napoca.
5. Lăzurcă, E. (1980). Raport asupra noilor cercetări arheologice de la Baia (Hamangia), județul Tulcea. Peuce, VIII, 7-36.
6. Ștefan, Gh., Florescu, Gr., Canarache, V., Alexandrescu, P., Berciu, D., Casan, I., Dae, M., Eftimie, V., Pippidi, D., Popescu, E., Preda, Fl., Preda, C., Russu, I., Stoian, I., Stoianovici, L., Vulpe, Ec., Vulpe, R., Cizec, E., Coja, M., Florescu, R., Niculescu, V., Petre, A., Simeanu, Gh., Vulpe, A., Dan, C., & Doicescu, A. (1954). Șantierul arheologic Histria (r. Histria, reg. Constanța). SCIV, V(1-2), 69-122.
2. Berciu, D. (1966). Cultura Hamangia. Noi contribuții, I. Editura Academiei Republicii Socialiste România.
3. Carozza, L., Micu, C., Bălășescu, A., Ailincăi, S.C., Burens, A., Gâza, O., & Mănăilescu, C. (2020). Pour une relecture des collections archéologiques néolithiques et chalcolithiques dans la zone de Hamangia-Baia: nouvelles données chronologiques relatives aux recherches conduites par Dumitru Berciu. Cercetări Arheologice, XXVII, 141-161.
4. Carozza, L., & Micu, C. (eds.). (2022). Au-delà de la nature, le bas Danube et son delta durant les huit derniers millénaires. Biblioteca Istro-Pontica, Seria Arheologie 19, Editura Mega, Cluj-Napoca.
5. Lăzurcă, E. (1980). Raport asupra noilor cercetări arheologice de la Baia (Hamangia), județul Tulcea. Peuce, VIII, 7-36.
6. Ștefan, Gh., Florescu, Gr., Canarache, V., Alexandrescu, P., Berciu, D., Casan, I., Dae, M., Eftimie, V., Pippidi, D., Popescu, E., Preda, Fl., Preda, C., Russu, I., Stoian, I., Stoianovici, L., Vulpe, Ec., Vulpe, R., Cizec, E., Coja, M., Florescu, R., Niculescu, V., Petre, A., Simeanu, Gh., Vulpe, A., Dan, C., & Doicescu, A. (1954). Șantierul arheologic Histria (r. Histria, reg. Constanța). SCIV, V(1-2), 69-122.