Baia | Judeţ: Tulcea | Anul: 2017


Descriere:

Raport ID:
6248
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană târzie;
Categorie:
Neatribuit; Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 159794.09 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Baia
Localitate:
Baia
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Lebouteiller Pascal participant Institut Français d’Etudes Anatoliennes, Istanbul
Lungu Vasilica responsabil Institutul de Studii Sud-Est Europene, Bucureşti
Alina Mușat Streinu responsabil sector Muzeul Municipiului Bucureşti
Iancu Liviu participant Muzeul Municipiului Bucureşti
Dupont Pierre participant UMR 5138, Maison de l’Orient Méditerrannéen, Lyon, France
Sternberg Myriam participant Université de Provence Aix Marseille I - CNRS MMSH-Centre Camille Jullian, France
Ciobotaru Alina participant Universitatea din București
Baralis Alexandre responsabil Musee du Louvre, Paris
Popova Tsvetana participant Academia de Științe din Sofia
Raport:
Cercetarea arheologică sistematică din anul 2017 a fost finanţată de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, pe baza Contractului de finanţare, nr. 27 din 25.08.2017, angajat cu Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române. Tip de cercetare: cercetare arheologică sistematică, conform Autorizaţiei pentru Cercetare Arheologică Sistematică, nr 47 din 25.04.2017, eliberată de Direcţia de Patrimoniu Cultural din cadrul Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale şi a Permisului pentru desfăşurarea activităţii, nr. 23 din 13.06.2017, eliberat de Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării din Tulcea. Prezentare sumară a sitului Situl de la Acic Suat (Cod RAN 159794.09) este amplasat la sud-est de dealul Caraburun (com. Baia, jud. Tulcea), pe un platou delimitat de apele lacului Goloviţa, pe laturile nord şi vest, şi de lacul Sinoe, la est. Săpăturile de diagnostic şi fotografiile aeriene sau din satelit oferă posibilitatea identificării pe platoul Acic Suat a unei arii intens locuite, învecinată spre sud şi vest cu o amplă zonă de necropole, parţial semnalate şi verificate în anul 2016. Rezultatele obţinute din cercetările anterioare demonstrează prezenţa a cel puţin două perioade importante de ocupare a zonei: prima perioadă se datează în epocă greacă (secolele VI-III î.Chr.) şi a doua perioadă în epoca romană timpurie (secolele II-III p. Chr.). Pentru ambele perioade, cercetările de suprafaţă şi de diagnostic efectuate anterior la Caraburun-Acic Suat au semnalat prezenţa mai multor edificii construite din piatră, a mai multor gropi reziduale şi a unor amenajări pietonale (drumuri, alei, pavaje). Scurtă prezentare a rezultatelor: Pe suprafaţa vizată pentru examinare au fost deschise mai multe secţiuni în două sectoare stabilite anterior: sectorul IV şi sectorul VI (fig. 1). In anul 2017, aici au fost înregistrate următoarele situaţii arheologice: Sector IV (fig. 1, 2). Acest sector a fost fixat anterior în partea central nordică a platoului, într-o zonă verificată prin metode magnetometrice în anul 2015. În anul 2017, unele dintre secţiunile săpate până în 2016 au fost recurăţate pentru a se degaja integral podeaua unei locuinţe arhaice, precum şi o locuinţă de epocă elenistică, cu încăperi mari, delimitate de ziduri de piatră. Au fost trasate două noi secţiuni, notate „Extensie sud”, de 17 x 5 m, şi „Extensie vest”, de 10 x 5 m. In prima secţiune, s-au curăţat primele straturi de dărâmătură pe laturile de sud şi de vest. Pe latura de sud, a fost identificată continuarea zidului nord-sud de la locuinţa elenistică identificată încă din 2011, precum şi un nou zid perpendicular pe acesta (lungimea = 2 m, lăţimea = 0.42). Zidurile cercetate sunt păstrate pe 2-3 asize, formate din blochete de piatră cu dimensiuni variabile. Acestea sunt legate cu pământ galben. In a doua secţiune, notată „Extensie vest”, a fost cercetată partea de vest a unei construcţii rectangulare, formată din două compartimente de dimensiuni inegale (de 4,75 x 4,36 m, respectiv 8.70x4.60m), cu pereţi realizaţi din din praf galben de stâncă în amestec cu bucăţi mai mari de stâncă. In colţul de nord-vest al compartimentului mai mare au fost curaţate resturi de la o amenajare din pământ ars, identificată provizoriu ca vatră. Din primele straturi (0.0-0.20/0.40) au fost colectate mai multe fragmente de vase din epoca greacă, în special, cupe ionice cu benzi, cupe atice cu figuri negre, fragmente de amfore de Lesbos, Clazomene şi Athena, toate datate în epoca arhaică, amfore de Thasos şi Sinope din sec. IV-III î. Chr.), precum şi fragmente de vase cu pereţi fini din perioada elenistică. Ceramica din primele perioade – archaică, clasică şi elenistică, este dominant de factură greacă, fiind formată din importuri din spaţiul egeean, micro-asiatic şi pontic (amfore din Lesbos, Clazomene, Samos, Thasos, Sinope, etc., ceramică pictată de factură corintică, atică şi greco-orientală; fig. 4), în timp ce vasele ceramice modelate cu mâna apar în cantităţi reduse. Dintre descoperirile metalice, menţionam trei vârfuri de săgeţi cu valoare premonetară (sec. VI î. Chr; fig. 6), toate din bronz. O figurină arhaică aproape completă şi trei figurine fragmentare din epoca elenistică se înscriu printre descoperirile excepţionale de pe acest sit. Astfel, cercetarea sistematică din anul 2017, planificată în Sectorul IV, a dus la acumularea unor noi şi importante informaţii referitoare la arhitectura antică, la distribuţia spaţială şi la funcţionalitatea unor construcţii din epoca grecă. Sector VI (fig. 1, 3). In acest sector, s-au trasat 10 casete noi de 5 x 5 dintre care au fost săpate parţial doar şase. De asemenea, s-au curăţat casetele anterioare şi s-au eliminat martorii trasaţi anul trecut pentru a obţine o imagine coherentă a zonei arheologice. Pe laturile de vest şi nord ale sectorului, s-a săpat sub nivelul unei dărâmături masive de piatră identificată imediat sub stratul vegetal, începând de la 0.25/0.30, până la 0,60/0,70 m. Aici au fost identificate segmente din zidurile de piatră cu lăţimea de 0,55 - 0,60 ale unor noi locuinţe, precum şi resturi de construcţii (chirpic, ţigle, olane) şi oase de animale. Din pământul degajat, au rezultat fragmente ceramice din epoca arhaică, elenistică şi romană. Au mai fost descoperite o serie importantă de vase de epoca romană timpurie, o monedă romană din a doua jumătate a sec. II d. Chr., identificată de către dr. Viorel Petac de la Cabinetul Numismatic al Academiei Române ca fiind din vremea lui Lucius Aurelius Commodus (161-192 e.n.; fig. 7a-b) şi un opaiţ roman într-una dintre încăperile construcţiei din perioada corespunzătoare acestuia (fig. 5). Alte activităţi în cadrul proiectului Planul topografic a fost completat de Pascal Lebouteiller. Fotografiile din dronă au fost făcute de Pascal Lebouteiller, Alexandre Baralis şi Monea Cristian. Materialul ceramic, din piatră sau metal a fost recoltat integral, spălat şi triat parţial; el urmează să fie triat integral, studiat şi adăugat în baza de date. Tabelele statistice, organizate pe categorii de materiale, sunt completate periodic de o echipă formata din Alina Muşat Streinu, Alina Ciubotaru şi Liviu Iancu, coordonată de Vasilica Lungu. Eşantioane pentru studiile de paleofaună şi paleobotanică au fost recoltate şi triate în timpul săpăturilor de către Miriam Steingerg şi Tsvetana Popova. Arhiva rezultată în urma cercetării arheologice se află la Institutul de Studii Sud-Est Europene; inventarul mobil este depozitat, prin amabilitate, la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti pentru o perioadă determinată de studiu, urmând să intre în patrimoniul Institutului de Cercetări Eco- Muzeale, Tulcea. Concluzii Prezenţa acestei aşezării semiurbane la mijlocul distanţei dintre Histria şi Orgame/Argamum este esenţială pentru înţelegerea fenomenului colonizării greco-romane în spaţiul lagunar de la nord de Istros. Vasele ceramice de import şi monedele identificate pe sit oferă indicii pentru fixarea cronologiei monumentelor cercetate. Ele pun în relaţie această aşezare, intrată recent în atenţia specialiştilor şi a publicului larg, cu centrele urbane şi aşezările rurale, contemporane, din zonă. În perspectivă, ne propunem continuarea programului de săpături sistematice, necesare pentru: 1. identificarea şi definirea modelelor de ocupare a acestui sit în diferite epoci (archaică, elenistică şi romană); 2. identificarea criteriilor de atribuire a unuia sau altuia dintre teritoriile cetăţilor Orgame şi/sau Istros; 3. conservarea, protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului mobil şi imobil. Conservare primară. La sfârşitul lucrărilor au fost luate măsuri urgente de consolidare primară şi protejare a monumentelor cu folie de plastic (fig. 8), fixată cu saci de pământ şi pietre, întreaga suprafaţă fiind îngradită cu sârmă ghimpată şi benzi metalice. Ţinând cont de importanţa deosebită a noului sit, identificat pe teritoriul comunei Baia (jud. Tulcea), recomandăm integrarea lui în lista monumentelor istorice, cu aplicarea prevederilor legale de protecţie. Menţionez aici implicarea primăriei locale, personal a domnului primar, ing. Mugurel-Laurenţiu Marsavela, căruia îi mulţumim pentru ajutorul acordat. Activităţi de educaţie şi promovare În perioada 1-7 septembrie, un grup de copii de vârste diferite, membrii ai cercului Boreal din Bucureşti, coordonaţi de doi îndrumători inimoşi, îndrăgostiţi de natură şi de istorie, Aniela şi Adrian Casetti, au participat cu entuziasm la activităţile rezervate lor în timpul cercetării arheologie. „...un grup de copii şi chiar părinţi, cu dorinţa de a scormoni ţărâna şi de a scoate la lumină noi vestigii istorice – gândul celor mari. Iar gândul celor mici: „voi descoperi o cetate într-o oră”, comori, „viaţa strămoşilor mei”, oase de dinozaur” -nota2. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Note:
[1]. 2 Din articolul intitulat O altfel de vacanţă, publicat în numărul 2
(493) – 2018 al revistei „România Pitorească”. Text şi fotografii: Aniela şi Adrian Casetti.

Bibliografie: