Bistriţa | Judeţ: Bistriţa-Năsăud | Punct: Dealul Târgului | Anul: 2016
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Marinescu | George | participant | Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud |
Gogâltan | Florin | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
Raport:
În toamna târzie a anului 2014 într-o zonă împădurită de pe Dealul Târgului, loc situat în stânga drumului naţional Bistriţa-Năsăud, au fost descoperite cu ajutorul unui detector de metale un vas de electrum şi două obiecte din bronz (un topor de tip Hajdúsámson şi o daltă cu toc de înmănuşare). La solicitarea Inspectoratului de Poliţie Cluj, Serviciul de investigaţii criminale, în vara anului 2015 a fost efectuată o expertiză prin care s-a confirmat originalitatea pieselor şi atribuirea lor perioadei mijlocii a epocii bronzului.
Potrivit informaţiilor oferite de descoperitor, obiectele s-ar fi găsit la o adâncime mică (10-20 cm) în două puncte diferite aflate la circa 7 m unul de altul. După efectuarea ridicării topografice a zonei, pentru verificarea condiţiilor de descoperire, în perioada 29-30.05.2016, la locul indicat de inculpat în momentul reconstituirii faptei comise, au fost deschise două suprafeţe. Tot perimetrul a fost investigat temeinic cu detectorul de metale, singurul obiect identificat fiind un glonţ modern. În prima casetă (6x3 m), deschisă în zona în care s-ar fi găsit vasul de electrum, după humusul de pădure, brun-negru, cu o grosime de 3-5 cm urmează un nivel galben-maroniu cu multă piatră locală, steril din punct de vedere arheologic. Pe parcursul cercetării nu au fost observate urme arheologice (Fig. 1/2). În zona indicată de descoperitor, ca fiind locul unde au ieşit la iveală cele două obiecte de bronz, în caseta deschisă (2x2 m) am constatat că la adâncimea de doar 5-10 cm există o rădăcină masivă, care a aparţinut unui arbore de mari dimensiuni, în prezent dispărut (Fig. 1/3). În măsura posibilităţilor această rădăcină a fost secţionată, dar nici aici nu au fost identificate urme arheologice. De asemenea nu am primit nici un semnal din partea detectorului de metale. Este posibil ca această rădăcină să fi adus spre suprafaţă, pe măsură ce s-a dezvoltat, piesele respective dar nu excludem nici ipoteza că nu acesta a fost locul exact al descoperiri bronzurilor. În tocul dălţii se mai păstrează însă urme de pământ galben-maroniu la fel ca cel din perimetrul cercetat.
Înainte de efectuarea acestui sondaj, un alt „detectorist” ne-a semnalat descoperirea unui ac de bronz cu capul rulat, într-o zonă aflată la cca. 700 m sud-vest de locul investigat de noi, care poate fi atribuit epocii bronzului. Cercetarea de teren de la sfârşitul lunii mai, de altfel foarte dificilă într-o zonă împădurită, a dus totuşi la identificarea câtorva fragmente ceramice preistorice şi a altora lucrate cu roata. Locul se prezintă sub forma unui platou prelung aproximativ pe direcţia est-vest, cu o înălţime maximă de 651.71 m, având margini abrupte pe toate laturile, accesul mai facil fiind dinspre vest (Fig. 1/1). Pe partea nordică şi estică a platoului am observat existenţa mai multor terase pe care le-am bănuit ca fiind antropice (Fig. 1/5). Pentru a verifica dacă există vreo legătură între această aşezare şi piesele de metal amintite mai sus, în condiţiile în care acesta este cel mai apropiat punct cunoscut în care au fost descoperite urme preistorice, am deschis mai multe casete (C1 - 2,50x1,50 m, C2 – 2,50x1 m, C3 – 6,5x4 m, C4 – 2x1 m, C5 – 2,50x1,50 m, C6 – 8x4 m, C7 – 2x1, C8- 2,5x1,50 m) şi secţiunea S1/2016 (15x1 m). Întreaga suprafaţă cercetată în vara anului 2016 este de 90,75 m2 (Fig. 1/1). În paralel cu investigaţiile arheologice s-a efectuat şi ridicarea topografică. În toate unităţile de cercetare au fost identificate urme de locuire.
Cele mai importante rezultate au fost obţinute în C3, C6 şi S1. În C3/2016, primii 15-20 cm sunt reprezentaţi de humusul actual de pădure care este urmat de un nivel brun-cenuşiu de consistenţă tare ce coboară în general până la 0,50–0,60 m în care au fost descoperite atât fragmente ceramice dacice cât şi altele aparţinând epocii bronzului. Această bulversare de materiale se datorează în primul rând numeroaselor rădăcini de copaci care au deranjat nivelurile. Sub acest nivel am identificat un altul de culoare neagră cu urme de arsură şi fragmente ceramice din epoca bronzului care coboară până la maxim 0,90-1,00 m. Sterilul din punct de vedere arheologic este reprezentat de piatră locală care apare la adâncimi de -80/90 cm între m 2,50 şi 6,50 şi la adâncimi maxime de -1/1,10 m între m 0,75 şi 2,50, acolo unde au fost identificate urmele unei locuinţe de suprafaţă din epoca bronzului. Printre materialele arheologice descoperite se remarcă fragmentele ceramice din Epoca Latène, aparţinând civilizaţiei dacice (fragmente ceramice de vase borcan decorate cu incizii în val, brâuri alveolate, butoni alveolaţi, perete de vas ornamentat cu incizii în formă de brăduţ, fragmente de buze de fructiere unele lucrate cu mâna sau la roată, picior de fructieră, castroane cu buza evazată, fragment de râşniţă de tip dacic), la care se mai adaugă două monede de argint, denari romani republicani (C. Sulpicius C.f. Galba 106 a.Chr. şi L. Procilius 80 a.Chr.).Toate acestea confirmă existenţa pe Dealul Târgului a unei locuiri din faza clasică a civilizaţiei dacice (sec. I a.Chr – I p.Chr.). Nivelul de epoca bronzului este şi el bine reprezentat mai ales prin fragmente ceramice tipice stilului ceramic Wietenberg, fragmente de râşniţe dintr-o singură bucată concavă, obiecte din lut ars (fusaiole şi „capete de băţ”).
În C6/2016 (Fig. 1/4), din punct de vedere stratigrafic, situaţia este asemănătoare cu cea din C3, diferenţele de adâncime datorându-se faptului că C6 este plasată puţin mai jos, mai pe pantă, acolo unde s-a observat anterior că nivelul arheologic este mai consistent. Humusul are o grosime cuprinsă între 15-25 cm şi este urmat de un nivel cenuşiu de consistenţă tare care se adânceşte până la 0,50-0,60 m. Şi aici au fost identificate fragmente ceramice dacice amestecate cu cele din epoca bronzului. Din următorul nivel de culoare cenuşiu-negricios se adâncesc complexe dacice, cum este o groapă identificată la m 2,30 şi care coboară până la 1,15 m. Sub acest nivel am surprins un altul de culoare negru cu o grosime ce variază de la 25 la 40 cm, în care au fost identificate urmele unor complexe din epoca bronzului. Sterilul arheologic reprezentat de stânca locală apare la adâncimi diferite la -0,80 m la 0 m, -1 m la m 4 sau la -1,10 la m 8. Din punct de vedere al descoperirilor arheologice C6 a adus noi date, fiind găsite fragmente ceramice dacice tipice lucrate cu mâna şi la roată, piese din lut ars (un „căţel de vatră” fragmentar, o fusaiolă şi un jeton plat de lut), un umbo fragmentar din fier, un vârf de săgeată de fier de tipul celor cu trei muchii şi peduncul, un cuţitaş şi lame de cuţit din fier etc. Din nivelul de epoca bronzului se remarcă ceramică Wietenberg frumos decorată, râşniţe întregi şi fragmentare, un topor neperforat din piatră, obiecte din lut ars (fusaiole decorate, „capete de băţ”, lustruitoare). În poziţie secundară au apărut şi câteva fragmente ceramice decorate cu incizii caracteristice unei etape timpurii a stilului ceramic Coţofeni.
Amplasarea excelentă a platoului, apărarea sa naturală pe trei părţi, prezenţa locuirii dacice ne-a determinat să verificăm şi zona ceva mai vulnerabilă (cea estică), care părea la suprafaţă că a fost fortificată cu un val de pământ (care prin erodare putea să se fi scurs pe pantă) şi un şanţ (care s-a dovedit în realitate a fi o terasă). Pentru aceasta am trasat S1/2016. Nu am identificat însă nici un element defensiv astfel încât se poate afirma cu certitudine că aşezarea din epoca bronzului dar şi cea dacică erau de tipul celor deschise, nefortificate cu val, zid sau şanţ. Din punct de vedere stratigrafic se remarcă aproximativ aceeaşi situaţie ca în cazul casetelor: humusul cu o grosime maximă de 0,20 m şi mai subţire pe pantă; nivel cenuşiu de consistenţă tare care coboară diferenţiat în funcţie de pantă până la -35/50 cm cu materiale arheologice amestecate dacice şi din epoca bronzului; nivel brun-negricios care coboară până la -70/80 cm, mai subţire acolo unde panta este mai accentuată Din nivelul de epoca bronzului, între m 5,70 – 7,20, se adânceşte o groapă până la 1,60 m. Sterilul este reprezentat de aceeaşi stâncă locală care apare diferenţiat pe parcursul secţiunii la m 1 la -50 cm, la m 4 la -70 cm, la m 8 la -80 cm, la m 12 la -70 cm. Dacă secţiunea nu a confirmat existenţa unei fortificaţii, a demonstrat în schimb că în epoca bronzului şi în această parte a platoului a fost amenajată o terasă de locuit.
Pe baza cercetărilor din 2016 putem afirma că în acest punct de pe Dealul Târgului, în etapa mijlocie a epocii bronzului, o comunitate Wietenberg (faza a II-a şi începutul fazei a III-a după cronologia lui N. Chidioşan) a locuit atât platoul dar mai ales terasele care au fost amenajate prin ample lucrări antropice (Fig. 1/5).
Existenţa acestor terase dovedeşte interesul comunităţi de a locui o zonă înaltă cu o bună vizibilitate a tuturor împrejurimilor, aflată probabil la confluenţa unor drumuri. Anterior zona a fost vizitată şi de către comunităţile Coţofeni. Locul i-a atras şi pe daci, care la mai bine de 1500 de ani au reutilizat aceste terase, cu siguranţă încă vizibile în epocă. Trebuie spus că toporul de tip Hajdúsámson şi dalta cu toc de înmănuşare descoperite cu detectorul de metale la cca. 700 m nord-est, undeva mai spre baza dealului, sunt contemporane cu această aşezare. De asemenea vasul de electrum găsit tot în această zonă prezintă ornamente identice cu cele de pe fragmentele ceramice scoase la iveală pe Dealul Târgului, fapt ce îi asigură datarea certă undeva între 1900-1700 BC.
Finanţarea cercetărilor şi a ridicărilor topografice a fost făcută de către Muzeul Judeţean Bistriţa-Năsăud, iar cheltuielile de deplasare ale lui Florin Gogâltan şi o probă pentru datare AMS trimisă laboratorului din Debrecen prin grantul PN-II-ID-PCE-2012-4/ID-0020. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin