Bozânta Mică | Comuna: Recea | Judeţ: Maramureş | Punct: Grind | Anul: 2013
Descriere:
Raport ID:
5123
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Antichitate;
Epoci:
Epoca bronzului; Epoca romană timpurie;
Categorie:
Civil; Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 106425.01 |
Județ:
Maramureș
Unitate administrativă:
Recea
Localitate:
Bozânta Mică
Punct:
Grind
Localizare:
| 106425.01 |
Fără Ilustrații

Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Stanciu | Ioan | responsabil | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
Ardeleanu | Marius Vasile | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Baia Mare |
Bobână | Bogdan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Baia Mare |
Cardoş | Raul-Vasile | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Baia Mare |
Pop | Dan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Baia Mare |
Raport:
Localitatea Bozânta Mică este situată la 15 km vest de Baia Mare şi la 5 km nord-vest de drumul european E 58, între râurile Someş şi Lăpuş. Locul de hotar, numit de localnici „Grind” sau “Grindul Alb”, se găseşte în partea nord-vestică a localităţii, spre Arieşu de Câmp, la circa 150 m vest de malul stâng a Lăpuşului şi la 1,2 km sud-est de confluenţa acestuia cu râul Someş. În acest punct, cu prilejul mai multor cercetări de suprafaţă, prima dintre ele efectuată de dr. Ioan Stanciu în anul 1992, au fost descoperite numeroase fragmente ceramice datând din epoca bronzului, epoca romană şi medieval timpurie (2).
Proiectul de cercetare arheologică a sitului de la Bozânta Mică “Grind” a fost iniţiat, în anul 2008, de Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş în colaborare cu Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca şi are ca principale obiective cercetarea integrală a sitului, salvarea, protejarea, conservarea, restaurarea şi valorificarea complexă a rezultatelor toate acestea urmând să contribuie la mai buna cunoaştere a epociai bronzului, epocii romane şi perioadei medieval timpurii din bazinul inferior a Lăpuşului. Primele cercetări arheologice sistematice au fost desfăşurate în anul 2009 (3), urmată de apoi, an de an, de alte campanii de cercetare (2010-2012).
În anul 2013 a fost trasată şi cercetată o singură suprafaţă, denumită - S I/2013, orientată pe direcţia nord-sud, cu dimensiunile de 17 m x 10 m, a fost împărţită în două sectoare – A şi B, fiecare sector având câte 5 metri lăţime pe axa est-vest şi 17 m lungime pe axa nord-sud. Pe lângă împărţirea în cele două sectoare, s-a realizat şi un caroiaj din 2 în 2 m pe axa nord-sud, excepţie ultima porţiune care avea 3 m (între metri 14 şi 17). Pentru cercetarea integrală a complexului 119, a fost trasată caseta A/2013, situată la sud de SI/2013, între metri 1,30 şi 3,80, cu un martor stratigrafic de 20 cm, cu dimensiunile de 2,50 m X 1 m. Săpătura a fost efectuată manual, cu ajutorul muncitorilor angajaţi, pe întreaga durată a săpăturilor nu a fost folosit nici un fel de utilaj mecanizat. Metoda de săpătură folosită a fost cea bazată pe straturi şi răzuiri succesive, fiecare strat săpat având o „pană de hârleţ” (cca. 15 cm), iar complexele identificate au fost secţionate, desenate şi fotografiate. Suprafaţa totală cercetată a însumat 172,50 m2.
Stratigrafia se prezintă în felul următor: sub un strat vegetal de câţiva centimetri (3-5), urmează stratul arabil, de culoare cafeniu- nisipos (grosime medie 20-25 cm). De la 25-30 cm adâncime urmează un strat de pământ de culoare neagră cu chirpic şi cioburi, după care, de la 50-60 cm adâncime urmează un strat de pământ nisipos cu pietriş. Stratul de steril arheologic constă într-un nisip fin de culoare gălbuie, la fel ca şi în cazul celorlalte secţiuni săpate la Bozânta Mică „Grind”. Cu excepţia zonelor unde au fost surprinse complexe arheologice, nu s-a identificat un strat de cultură corespunzător celor trei epoci cunoscute din cercetările efectuate în anii anteriori.
În cursul cercetărilor au fost identificate şi cercetate 24 de complexe arheologice. Dintre acestea, şase complexe aparţin epocii romane - Barbaricum (sec. II-IV p.Chr.), cu puţin material arheologic, marea majoritate a ceramicii fiind recoltată din strat. Se remarcă câteva fragmente de la vase de tip chiupuri, decorate cu linii drepte şi în val, castroane lucrate la roată, din pastă fină, culoare cenuşie, dar şi câteva fragmente de la vase lucrate cu mâna, de la oale, din pastă grosieră, cu pietricele în pastă, culoare cărămizie, cu urme de ardere secundară. Opt complexe arheologice descoperite aparţin epocii medievale timpurii (secolul VIII p. Chr.), majoritatea fiind gropi de stâlpi de la o construcţie de suprafaţă ce adăpostea un cuptor menajer (complexul 119). Un număr de zece complexe au atribuire culturală incertă. Pe lângă materialul ceramic descoperit, au apărut şi câteva fragmente de zgură de fier, precum şi un fragment de sticlă, un nucleu de silex şi o mărgea polifaţetată.
Materialele arheologice şi documentaţia foto şi grafică se găsesc la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Note:
[1]. (2) C. Kacsó, Noi descoperiri Suciu de Sus şi Lăpuş în nordul Transilvaniei, Marmatia 7/1, 2003, 109 nr. 4 a, 135 nr.21, pl. 2/5/14; I. Stanciu, Descoperiri medievale timpurii din judeţele Satu Mare şi Maramureş. Date noi, observaţii şi opinii referitoare la ceramica medievală, Marmatia 2003, 257, 279 nr. 21/4; A. Matei, I. Stanciu, Vestigii din epoca romană (sec. II-IV p.Chr.) în spaţiul nord-vestic al României, Zalău – Cluj-Napoca 2000, 37 nr. 29/47; D. Pop, Câteva consideraţii privind stadiul cercetării culturii Suciu de Sus şi a grupului Lăpuş, StCom SatuMare 22/1, 2005 (2008), 72 nr. 22.
(3) I. Stanciu, M. Ardeleanu, B. Bobînă, R. Cardoş, D. Pop, Bozânta Mică, com. Recea, jud. Maramureş. Punct: Grind, CronCercArh Campania 2009, Bucureşti, 2010, 35-36, no. 7.
(3) I. Stanciu, M. Ardeleanu, B. Bobînă, R. Cardoş, D. Pop, Bozânta Mică, com. Recea, jud. Maramureş. Punct: Grind, CronCercArh Campania 2009, Bucureşti, 2010, 35-36, no. 7.