Brăila | Punct: vatra medievală a oraşului | Anul: 2008


Descriere:

Raport ID:
4125
Anul cercetarii:
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Civil; Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Cod RAN:
| 42691.04 |
Județ:
Brăila
Unitate administrativă:
Mun. Brăila
Localitate:
Brăila
Punct:
Vatra Medievală A Orașului
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Cândea Ionel responsabil Muzeul Brăilei
Croitoru Costin participant Muzeul Brăilei
Raport:
Ansamblul arheologic Cetatea Brăilei a fost cercetat în punctele str. Cetăţii nr. 70, nr. 53, str. C.A. Rosetti nr. 17, str. Zidari nr. 34 şi faleza Dunării (Grădina Publică). Cercetarea a relevat prezenţa unei necropole creştine (necropola nr. 1) din sec. XIII-XIV, precum şi a altor vestigii aparţinând oraşului medieval şi modern. Ansamblul arheologic „Cartier Biserica Veche” a fost cercetat în mai multe puncte: Biserica Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril, Piaţa Traian, Piaţa Poligon nr. 2, Calea Călăraşilor nr. 19, str. Veche nr. 4B, str. Şcolilor nr. 4, str. Logofăt Tăutu, descoperindu-se trei necropole creştine - necropola nr. 2 (sec. al XV-lea), necropolele nr. 3 şi 4 (sec. XVI- XVIII), morminte izolate, precum şi numeroase complexe de locuire. Str. Justiţiei, nr. 21-23 S-a săpat o secţiune cu suprafaţa totală de 46,75 m2, împărţită în 8 carouri, numerotate începând de la 1 din colţul nordic al secţiunii. La adâncimea de -0,85 -1 m am identificat stratul de sediment loessoid, steril din punct de vedere arheologic. Acesta este tăiat de şapte gropi menajere şi urme de fundaţii de la locuinţa din a doua jumătate a sec. XIX - începutul sec. XX. Urmele unui beci, care apoi a fost umplut cu resturi menajere contemporane le-am identificat în S1, c.1. Am identificat gropi menajere de mari dimensiuni, cu diametrul cuprins între 2-3 m şi adâncimea între 2,50-3 m, dintre care se remarcă Gr. 1, 5, 7. Gr.1 identificată la -0,90 m, la baza stratului de sediment brun-gălbui. Are formă cilindrică cu diametrul neuniform de cca. 2,25-2,50 m; adâncimea maximă este de 3 m. Umplutura este formată din sediment negru-cenuşiu amestecat cu resturi menajere; putem distinge două etape de umplere (amenajare de sediment loessoid) datorită existenţei a două straturi de nivelare surprinse în profil. Gr.5 identificată la -1,05 m, de formă cilindrică cu diametrul de 2,75 m; adâncimea maximă este de 2,65 m. Gr.7 identificată la -0,90/0,95 m datorită umpluturii formate din resturi de cărămidă şi pământ ars. Este de formă globulară, cu diametrul gurii de aprox. 2,50 m şi adâcimea maximă de 1,80 m. Groapa era acoperită cu un strat de pământ ars şi cărămidă spartă, care avea rolul unui „capac”. În această groapă a apărut foarte mult material metalic, în special unelte. Str. Malului, nr. 24 S-a săpat o secţiune (6 x 3 m) cu suprafaţa totală de 18 m2, împărţită în 3 carouri, numerotate începând cu 1 din colţul nord-estic al secţiunii. La adâncimea de -1,50/1,60 m am identificat stratul de sediment loessoid, steril din punct de vedere arheologic. Acesta este tăiat de patru gropi menajere, o anexă gospodărească dezafectată, urme de fundaţie de la locuinţa din a doua jumătate a sec. XIX – începutul sec. XX, urmele a două beciuri (B1 betonat, având o adâncime de 2 m şi B2 prăbuşit, având o adâncime de cca. 5 m), diverse conducte de apă şi canalizare, căminul de canalizare etc. Urmele a două beciuri, care apoi au fost umplute cu resturi menajere contemporane şi o anexă gospodărească dezafectată, vizibile în latura de SV a imobilului, au fost puse în evidenţă şi prin studiul geo-tehnic. Căminul de apă şi reţelele purtătoare de apă şi canalizare, vizibile în latura de NE a imobilului, acestea din urmă surprinse şi în S1, c.1, au fost puse în evidenţă şi prin studiul geo-tehnic. Au fost identificate gropi menajere de dimensiuni relativ mari, cu diametrul cuprins între 1 - aprox. 2 m, adâncimea variind între 2,40-3,50 m, notate Gr. 1, 2, 3, 4. Gr.1. identificată în c.1, la -0,20/0,30 m, la baza stratului de sediment brun-gălbui. Are formă cilindrică cu diametrul neuniform de cca. 1-1,10 m. Adâncimea maximă este de 2,40 m. Umplutura este formată din sediment negru-cenuşiu amestecat cu resturi menajere, în special material osteologic provenind de la animale de talie mare. Gr.2 identificată în c.1, la -0,40 m, de formă cilindrică cu diametrul de aprox. 2 m; adâncimea maximă este de 3,10 m. În umplutura gropii a apărut în special ceramică smălţuită. Gr.3 identificată în c.3, la -0,25/0,30 m de formă regulată cu L=3 m, l=0,40 m; adâncimea maximă este de 3,45 m. În această groapă a apărut foarte mult moloz de la dezafectările moderne. Materialul arheologic este sporadic. O interpretăm drept groapă modernă. Gr.4 identificată în c.3, la -0,20/0,30 m, de formă cilindrică cu diametrul de cca. 1 m. Adâncimea maximă este de 3,50 m. Str. Vapoarelor, nr. 3 S-a săpat o secţiune cu suprafaţa totală de 28 m2, orientată NV-SE, împărţită în 7 carouri, numerotate începând de la 1 din colţul de NV al secţiunii. La adâncimea de -2 m am identificat stratul de sediment loessoid, steril din punct de vedere arheologic. Acesta este tăiat o groapă menajeră de mari dimensiuni şi urme de fundaţii de la locuinţa din a doua jumătate a sec. XIX – începutul sec. XX. Urmele unui beci zidit, care se prelungeşte pe mai bine de jumătate din lungimea secţiunii, au fost identificate în S1, c.1-4. O groapă menajeră de mari dimensiuni, de formă ovală, cu diametrul cuprins între 5,50 - 6 m şi adâncimea maximă de aprox. 0,40 m, notată Gr. nr. 1, a fost identificată la -1,70/1,80 m în c. 1-4. Umplutura este formată din sediment negru-cenuşiu amestecat cu resturi menajere; putem distinge mai multe etape de umplere (amenajare de sediment loessoid) datorită existenţei unor straturi de nivelare surprinse în profil. În această groapă a apărut foarte mult material ceramic şi osteologic. Au fost identificate vestigii arheologice (artefacte sau complexe arheologice) şi urme ale activităţilor umane a doua jumătate a sec. XIX - începutul sec. XX. Se remarcă trei mari gropi menajere şi urmele unui beci. Materialele arheologice descoperite se datează în perioada celei de-a doua jumătăţi a sec. XIV - prima jumătate a sec. XVIII şi sunt de tipul: ceramică sgrafitată de tradiţie bizantină, ceramică smălţuită, sticlărie, porţelan otoman; piese metalice (unelte), monede, bijuterii, oase de mamifer (bovideu, ovicaprine) şi peşte. Am folosit pe lângă săpătura manuală şi tehnicile moderne ale cercetărilor de tip survey. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin