București Sectorul 4 | Comuna: Municipiul București | Judeţ: Municipiul-București | Punct: Biserica "Înălțarea Domnului"- Domnița Bălașa | Anul: 2023


Descriere:

Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Mun. București, Sector 4, str. Sfinții Apostoli, nr. 60, Punct: Biserica
Raport ID:
7181
Anul cercetarii:
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Epoca medievală târzie; Epoca modernă;
Tipuri de sit:
Biserică;
Cod RAN:
Județ:
Municipiul București
Unitate administrativă:
Municipiul București
Localitate:
Municipiul București
Punct:
Biserica "Înălțarea Domnului"- Domnița Bălașa
Localizare:
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică preventivă

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Ignat Theodor Aurelian responsabil Muzeul Municipiului Bucureşti
Manea Ioana participant Muzeul Municipiului Bucureşti
Raport:
În perioada iunie 2023 - iulie 2023 au fost realizate cercetări arheologice preventive în perimetrul sitului Așezămintele Brâncovenești - Biserica "Înălțarea Domnului" - Domnița Bălașa prilejuite de construirea unui baldachin. În anul 1959, în curtea bisericii au avut loc primele săpături arheologice în contextul renovării generale a edificiului care implica subzidirea temeliilor și repararea și restaurarea zidurilor actualei biserici ce datează din 1881[1]. Cu această ocazie au fost dezvelite câteva ziduri aparținând unei construcții asemănătoare cu cele din epoca medievală a Bucureștilor. Ulterior, între 20 august și 15 septembrie 1959, s-a efectuat un sondaj arheologic ce a dus la degajarea în partea dinspre sud a rămășițelor fundațiilor unei vechi biserici, construită din cărămizi, situată în cea mai mare parte sub actuala biserică. Au mai fost identificate două cavouri, unul in interiorul pronaosului, altul la exteriorul său, in care s-au găsit oseminte umane răvășite în contexte secundare, Cavourile au fost zidite cu același fel de materiale ca pridvorul[2] uneia dintre vechile biserici, datate în secolul XVIII.  În 1992, la 30 m nord-est de altarul bisericii, a fost descoperită o construcție din lemn, din secolul XVIII, posibil o anexa care făcea parte dintr-o gospodărie clădire care a aparținut boierilor Brâncoveani[3]. În anul 2020 în timpul cercetărilor preventive realizate de un colectiv al Muzeului Municipiului București[4], au fost identificate ziduri vechilor chilii unde funcționa Azilul de femei, înființat și edificat în secolul XVIII, în timpul Domniței Bălașa, fiica lui Constantin Brâncoveanu . Obiectivele principale Construcția (baldachinului) ce urmează a fi ridicată în curtea bisericii „Domnița Bălașa” va fi amplasată în partea de nord-vest. Analizarea hărților și a planurilor vechi a ilustrat faptul că până la 1871 Biserica Domnița Bălașa era înconjurată de alte clădiri, mai exact o școală edificată la 1745 și un azil ridicat în 1761. De asemenea, aceleași planuri atestă prezența unui Turn-Clopotniță la intrarea ce se făcea dinspre strada denumită în trecut Calea Rahovei, actuala stradă Sfinții Apostoli. Noile investigații arheologice au avut ca principal obiectiv completarea datelor istorice și arheologice privind delimitarea vechilor clădiri aflate în incinta spațiului în care se află Biserica „Domnița Bălașa” și completarea planimetriei acestora. Metodologie Zona afectată de viitoarea construcție se află la nord- nord-vest de biserică și are o suprafață de 17,11 mp (fig. 1). În partea dinspre sud au fost descoperite patru cabluri electrice. Adâncimea maximă atinsă pe suprafața secțiunii a fost de -1,80 m față de nivelul de călcare actual. Trebuie să precizăm că înainte de începerea propriu-zisă a săpăturii a avut loc un proces de decopertarea a zonei afectate cu scopul de a înlătura vegetația, iar săpătura a fost realizată manual. Rezultatele săpăturilor arheologice preventive Zidul Z1 (fig. 2) are orientarea NE- SV, este paralel cu Z3 și are o lungime de 1,33 m , fiind limitat în capetele sale de cele două ziduri Z2 și Z3 (cu care se țese). Lățimea sa variază între 0,83 și 0,60 cm, cu o înălțime maximă surprinsă de 1,08m. A fost identificat la -0,60 m sub nivelul de călcare. Talpa acestuia apare la -1,80 în camera denumită C1. Cărămizile sunt dispuse pe 18 asize identificate în structura zidului fragmentar, alternând lung-lat-lung, mortarul folosit este de culoare gălbuie, friabil și cu urme de pietricele, iar rosturile sunt de regulă pline. Dimensiunile cărămizilor variază încadrându-se între: 26x14x4, 27x14x4, 20x12x3. Zidul Z2 (fig. 3) are orientarea N-V și este paralel cu Z3. Are o lungime păstrată de 4,28 m, lățimea de 0,43 m, cu o înălțime maximă de 0,91 m. A fost identificat la -0,65 m sub nivelul de călcare. Cărămizile sunt dispuse pe asize (13 asize), alternând lung-lat-lung, mortarul folosit este de culoare gălbuie, friabil și cu pietricele în compoziție, iar rosturile sunt de regulă pline. Dimensiunile cărămizilor sunt: : 26x14x4, 27x14x4, 20x12x3. Înspre capătul de sud a fost afectat de căminul de canalizare. Zidul Z3 (fig. 4) are orientarea N-V și este paralel cu Z2. Nu a putut fi cercetat din cauza faptului că este inaccesibil, fiind vizibil pe o mica porțiune din profilul de vest. Foarte probabil ca acesta a fost afectat pe de o parte de căminul de canalizare și pe de alta parte de un canivou ce străbate secțiunea pe direcția est-vest, între capătul lui Z2 și căminul de canalizare. În camera C1 ce se află la  est de Z2 a fost descoperită o podea care a fost realizată din două rânduri de cărămidă, prinse cu mortar, și care se păstrează parțial. Concluzii În cadrul cercetării arheologice preventive au fost identificate trei ziduri și două încăperi (fig. 5). Încăperea C2 delimitată de cele trei ziduri reprezenta cu siguranță un culoar de acces atât spre camera C1 dar și pentru alte încăperi aflate în planimetria construcției. Camera C2 nu a fost dezvelită în totalitate, am putut observa doar că a avut tencuială de culoare albă (mici fragmente păstrate pe fațada zidului Z2). Ținând cont de descoperirile făcute în 2020, aceste structuri pot reprezenta aripa de nord a chiliilor/ azilului. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:

Cercetările arheologice desfășurate între iunie și iulie 2023 în afara bisericii Domnița Bălașa din București au condus la descoperirea a trei pereți și două camere (Z1, Z2, C1 și C2). Camera C2, delimitată de cei trei pereți, reprezenta cu siguranță un coridor de acces atât către camera C1, cât și către alte camere. Camera C2 nu a fost complet descoperită, însă știm că avea tencuială albă (fragmente mici păstrate pe fața peretelui Z2). Având în vedere descoperirile din 2020, aceste structuri ar putea fi corespondența celor din acea perioadă și ar reprezenta aripa nordică a celulei monahale sau casa de odihnă pentru văduve.

Abstract [EN]:
Archaeological research carried out between June and July 2023 outside the church of Domnița Bălașa in Bucharest led to the discovery of three walls and two rooms (Z1, Z2, C1 and C2). Room C2, delimited by the three walls, certainly represented an access corridor both to room C1 and to other rooms. Room C2 has not been completely uncovered, we know that it had white plaster (small fragments preserved on the face of wall Z2) Given the discoveries made in 2020, these structures may be the counterpart of those of that time and represent the north wing of the monastic cell or the rest home for widows.
Note:
[1]. Cantacuzino, 1962, p. 773-787.
[2]. Cantacuzino, 1962, p. 773-787.
[3]. Panait, 1992, p. 133-137.
[4]. Manea, Ignat, 2020.
Bibliografie:
1. Cantacuzino, Gh. I. (1962). Cercetările arheologice în zona dintre Dealul Patriarhiei şi Dealul Mihai Vodă. MCA, VIII, 773-787.
2. Panait, I. (1992). O construcție deosebită din lemn în zona fostului spital Brâncovenesc. MIM, IV, 133-137.
3. Ţico, C. (1981). Contribuții arheologice la cunoașterea complexului arhitectonic Văcărești. CAB, III, 240-255.
4. Manea, I., Ignat, Th. (2020). Rezultatele cercetărilor arheologice din anul 2020 de la Biserica Domnița Bălașa. RCAN, 6, 264-293.