Cârlomăneşti | Comuna: Verneşti | Judeţ: Buzău | Punct: La Arman | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Motzoi-Chicideanu | Ion | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Sârbu | Dorin | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Cristea | Bogdan | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Cimitirul din epoca bronzului, cultura Monteoru, situat în punctul La Arman, constituie complexul funerar cel mai apropiat de staţiunea monteoreană din punctul Cetăţuie, situată la cca. 450 m NE de Arman. Prin aceasta, cercetarea cimitirului poate aduce noi date privind faciesul local al culturii Monteoru, în completarea datelor deja obţinute în staţiune. În acelaşi timp în campaniile precedente au fost descoperite 15 morminte. Câteva complexe funerare prezentau particularităţi aparte, ce le deosebesc de marea majoritate a înmormântărilor monteorene cunoscute până astăzi. În acelaşi timp, un interes aparte îl prezintă depunerea din bronzul târziu, care suprapune înmormântările, ce se plasează în vremea corespunzătoare stilurilor M.Ic2-M.b.
Săpătură de salvare, dar care are şi ca obiectiv cercetarea exhaustivă a cimitirului. Perimetrul necropolei cuprinde o arie destul de mare, din care cea mai mare parte este suprapusă de gospodăriile din extremitatea sudică a satului Cârlomăneşti, astfel că multe complexe au fost deja deranjate, iar altele sunt ameninţate de activităţile umane. Campania din anul 2004 a continuat pe cea din anul 2003, la rândul ei precedată de o intervenţie de salvare din anul 2001.
Finanţarea a fost asigurată de Muzeul Judeţean Buzău cu fonduri puse la dispoziţie de Consiliul Judeţean şi fonduri din partea Seminarului de Arheologie Vasile Pârvan al Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti.
În momentul începerii săpăturilor din 2004 s-a dispus strângerea recoltei de porumb pe suprafaţa unde urmau a se deschide suprafeţele de cercetare. Obiectivul nu a fost afectat de lucrările agricole. Cele trei borne materializate în teren pentru racordarea la planul general şi la ridicarea topografică de ansamblu din anul 2002 se păstrau în bune condiţii.
Iniţial se preconiza deschiderea a două suprafeţe, din care una alături de S.II/2003, iar a doua pe terenul din spatele gospodăriei Marian Sandu, dar colectivul de cercetare şi fondurile, ambele reduse, au împiedicat acest lucru, astfel că s-a trasat o nouă suprafaţă doar pe platoul La arman, paralelă către N cu S.II/2003. Amplasamentul noii suprafeţe de cercetare a fost impus, mai întâi de faptul că în secţiunea deschisă în campania precedentă fuseseră descoperite 11 complexe funerare, cu alte cuvinte un grup de înmormântări, care se puteau extinde şi către N, al doilea motiv fiind dictat de resursele limitate.
Imediat sub un sol arabil, cu o grosime variabilă între 0,20-0,15 m, s-au descoperit resturi materiale ce aparţin depunerii monteorene târzii, după cum o arată fără dubiu cioburile de la vase cu suprafaţă brăzdată cu măturica. Aceste materiale erau disipate pe suprafaţa secţiunii, fără a se grupa în complexe reale. După înregistrarea grafică şi foto a acestor resturi s-a săpat în continuare fiind descoperite două complexe funerare monteorene dup cum urmează:
M. 16: a apărut la -0,24 m de la nivelul actual de săpare sub forma unei aglomerări de pietre de râu, bolovani de calcar şi un bolovan de conglomerat. După curăţare s-a observat că suprafaţa aglomerării de pietre avea o formă aprox. rectangulară. A fost secţionată pe direcţia VSV-ENE pentru a obţine un profil al întregului complex. În cursul cercetării s-a observat că întregul complex se găsea într-o groapă săpată de la partea superioară a unei depuneri de sol cenuşiu, iar pietrele de râu şi bolovanii de calcar nu au fost aruncaţi la întâmplare, ci aşezaţi cu o oarecare grijă, căci, aproape de fundul complexului s-au găsit două vase întregi, iar pe latura de ENE, între marginea gropii complexului şi umplutura din pietre s-a găsit o ceaşcă cu două torţi trase din buză şi supraînălţate, întreagă. Printre pietrele din umplutură s-au găsit şi câteva care prezentau urme de arsură. Pe fundul gropii s-au găsit câteva fragmente de oase aflate în stare avansată de putrezire şi disparate. Din aceste motive nu a putut fi stabilită poziţia scheletului. Printre pietrele din umplutură s-au mai găsit şi mai multe cioburi disparate ca şi o bucată de chirpic ars, cu urme de nuiele. După cele trei vase întregi descoperite în mormânt, decorate cu linii incizate dispuse în zig-zag şi suprapuse de un şir de impresiuni circulare mici, întregul complex se poate plasa la nivelul stilului M. Ic1.
M. 17: a apărut la -0,37 m de la nivelul actual de călcare sub forma unei aglomerări de pietre de râu, bolovani de calcar şi bolovani de conglomerat. Printre pietre se găseau mai multe cu urme de arsură, unele chiar înroşite puternic. În plan aglomerarea de pietre avea o formă rectangulară, fiind suprapusă la capătul de VSV de resturi ale depunerii monteorene târzii. Toată masa de pietre de râu şi bolovani de calcar, printre care s-au găsit şi bucăţi de chirpic ars cu urme de nuiele, a fost depusă într-o groapă săpată în solul steril, ca şi în cazul precedent, dintr-o depunere de sol cenuşiu. Întregul complex a fost secţionat pe direcţia VSV-ENE pentru observarea structurii pe profil. La demontarea umpluturii din pietre s-a observat, ca şi în cazul M.16, că pietrele au fost aşezate cu grijă, fapt dovedit clar de un vas cu două torţi supraînlţate trase din buză găsit întreg şi în poziţie normală pe fundul gropii complexului. La marginea de ENE a complexului, între marginea gropii şi umplutura din pietre s-a mai găsit o bucată mai mare de chirpic ars cu urme de împletitură de nuiele. Pe fundul gropii, la cca. -0,7 m adâncime, a fost descoperit un schelet depus în decubit ventral cu picioarele îndoite şi aşezate pe stânga. Orientarea scheletului era 234? SV. În ceea ce priveşte poziţia scheletului s-a putut observa că trunchiul se găsea aşezat pe partea ventrală, cele două scapule, păstrate fragmentar găsindu-se deasupra capetelor superioare ale celor două oase humerus. Craniul, spart şi deplasat din vechime, se găsea pe partea stângă. Sub vertebrele cervicale şi sub coaste s-au găsit mai multe perle cilindrice şi tronconice dintr-o pastă albă (caolin ?), dar într-o stare de conservare care nu a permis recuperarea decât a câteva piese. Poziţia acestor piese, ce au făcut parte dintr-un colier, dovedeşte încă o dată că scheletul avea partea superioară aşezată pe partea ventrală, la fel ca în cazul M.11, descoperit în campania precedentă. Vasul cu două torţi descoperit la V de schelet, aprox. în dreptul bazinului, este o ceaşcă de tip kantharos, decorată cu o bandă din segmente lineare în relief dispuse în zig-zag, ornamentaţie care asigură plasarea complexului la nivelul stilului M.Ic2.
Cpl.15: a apărut la -0,21 m de la nivelul actual de săpare. Este constituit dintr-un vas pântecos cu două torţi pe mijloc, gât aprox. cilindric şi gura dreaptă. Este lipsit de decor. Vasul se găsea, spart pe loc, în poziţie oarecum oblică, cu gura înclinată spre E. În jur nu s-a observat vreun contur de groapă, iar la secţionarea complexului nici pe cele opt profile nu a fost observată o groapă în care să fi fost depus vasul. Stratigrafic, vasul se găsea în depunerea cenuşie, din care au fost săpate gropile mormintelor.
Cpl.16: -descoperit la -0,3 m de la nivelul actual de săpare, era plasat la mijlocul secţiunii, parţial sub martorul de S dintre S.II/2003 şi S.III/2004, corespunzând Cpl.2/2003. Este constituit din cioburi de la cel puţin două vase care aparţin depunerii monteorene târzii.
Imediat după deschiderea S.III/2004 s-au verificat bornele plantate în anul trecut şi s-a trecut, concomitent cu desfăşurarea cercetării, la redactarea unui plan general al săpăturii la scara 1/50, pe care au fost înregistrate complexele descoperite şi cercetate. Planul general al săpăturii a fost dublat de un plan al secţiunii la scara 1/20. Ulterior planul general al săpăturii a fost racordat la ridicarea topografică a întregului sit arheologic Cârlomăneşti, efectuată în anii precedenţi. Pentru mormintele descoperite în anul 2004 s-au redactat câte un plan şi un profil la scara 1/10, acelaşi lucru fiind făcut şi pentru Cpl.15. Observaţiile făcute în cursul cercetării arheologice au fost consemnate in jurnalul de şantier.
Documentaţia grafică a fost completată prin diapozitive color şi fotografii digitale. În ambele cazuri, imaginile au fost stocate în baza de date a colectivului de la Arman.
Întregul material arheologic a fost spălat, etichetat şi ambalat în cursul activităţii şantierului, ulterior fiind transportat şi depus la Muzeul Judeţean Buzău. Materialul osteologic din cele două morminte, a fost trimis la Centrul de cercetări antropologice Francisc Reiner pentru determinări antropologice.
În urma campaniilor 2001, 2003-2004, pe platoul La arman a fost descoperit un cimitir aparţinând culturii Monteoru, din care s-au cercetat 17 complexe funerare. Cimitirul pare a fi fost biritual, căci unul dintre mormintele descoperite în 2003 - M.10, după toate probabilităţile, era de incineraţie. Particularităţile unora dintre structurile funerare descoperite constituie deocamdată noutăţi pentru standardul funerar Monteoru, ceea ce sporeşte importanţa necropolei de la Cârlomăneşti - La arman. În acelaşi timp, proximitatea faţă de staţiunea monteoreană de pe Cetăţuie, oferă posibilitatea comparării informaţiilor obţinute în aşezare cu cele din zona funerară a acesteia.
Un interes aparte îl oferă depunerea monteoreană târzie, documentată prin câteva complexe cu o elemente speciale de structură schelet de ovicaprină, piese din metal în umpluturi ce exclud o funcţie utilitară. [Ion Motzoi-Chicideanu, Dorin Sârbu] ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
Situl "Cetăţuia" de la Cârlomăneşti este reprezentativ pentru epoca bronzului (aşezare a culturii Monteoru) şi cea de-a doua epocă a fierului (locuire sporadică în sec. III a. Chr., aşezare de tip dava a culturii geto-dace clasice în sec. II–I a. Chr.) S-a continuat cercetarea în suprafaţă a staţiunii, în scopul reconstituirii planimetriei şi dinamicii habitatului de tip dava, respectiv cercetarea integrală a edificiului absidat plasat în partea centrală a platoului. S-au descoperit două vetre decorate, păstrate relativ bine in situ sub nivelul acestuia de călcare, respectiv de fundare. Analogii se pot face cu "vatra de cult" cu decor complicat din edificiul absidat din nivelul II de la Popeşti, precum şi cu o vatră de la Zolotaia Balka (Ukraina), încadrată sec. I a. Chr.7 Decorul are o dezvoltare simetrică, meandrică îşi găseşte analogii la Popeşti şi Seuthopolis. Observaţile stratigrafice arată că edificiul absidat aparţine ultimei faze de locuire din dava de la Cârlomăneşti, datată după mijlocul sec. I a.Chr. Înainte de începerea campaniei de săpături au fost intreprinse prospecţiuni arheogeofizice. A fost utilizată metoda magnetometrică/radiometrică (gradientul vertical cu separaţie de 0,5 m). Obiective: identificarea nedistructivă a structurilor şi complexelor arheologice şi planificarea pe acest temei a viitoarelor săpături. S-a observat existenţa unei organizări interne şi preponderenţa unei orientari a complexelor cu axa lungă pe direcţia N-S. Anomaliile magnetice descriu, de regulă, forme rectangulare, indicând un număr de cca. 10 probabile edificii de dimensiuni mari. Două alte succesiuni liniare de anomalii par să indice în partea de N a sitului precum şi pe marginea platoului existenţa unei fortificaţii simple (palisadă). Rezultatele cercetării gradiometrice urmează a fi completate în 2005 prin cercetări de rezistivitate electrică, permiţând concluzii mai precise.