Ceahlău | Comuna: Ceahlău | Judeţ: Neamț | Punct: Bistricioara - Lutărie III | Anul: 2023
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Ceahlău, jud. Neamț, Punct: Bistricioara - Lutărie III
Raport ID:
7075
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Paleolitic superior;
Tipuri de sit:
Locuire sezonieră;
Cod RAN:
| 122043.03 |
Județ:
Neamț
Unitate administrativă:
Ceahlău
Localitate:
Bistricioara
Punct:
Bistricioara - Lutărie Iii
Toponim:
Lutărie Iii
Localizare:
| 122043.03 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ciornei | Alexandru Viorel | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Cordoş | Elena Cristina | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Vereş | Daniel | participant | Institutul de Speologie "Emil Racoviţă" Bucureşti |
| Anghelinu | Mircea | responsabil | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Niță | Loredana | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Georgescu | Valentin | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Kaudela | Veronika | participant | Universitatea din Viena, Austria |
| Händel | Marc | participant | Institutul Austriac de Arheologie, Viena |
| Demay | Laëtitia | participant | Muzeul de Istorie Naturală, Paris |
Raport:
Situl a fost identificat într-un profil erodat de pe terasa joasă a râului Bistrița în 2007 (Fig. 1/a) și s-a dovedit a fi unul complex, dezvăluindu-și natura multistratificată prin intermediul sondajelor efectuate în mai multe etape, în anii 2008 (T0) și 2015 (T1 și T2). Cercetări sistematice au fost începute în 2018, fiind continuate anual (cu excepția anului 2020). Aceste cercetări au evidențiat nu numai prezența, ci și frecvența locuirilor umane, consolidând astfel ipoteza unei intensități semnificative a activităților umane în regiunea respectivă. De asemenea, rezultatele au conturat o perspectivă asupra modului în care diverse comunități umane au interacționat cu mediul înconjurător, oferind astfel o panoramă detaliată a adaptării lor la peisajul specific și schimbările climatice survenite în paleoliticul superior[1]. Unitatea cercetată în 2023 (denumită convențional T7) a fost de 4 m2 (săpătura fiind efectuată până la adâncimea de aprox. 2.45 m), fiind plasată la vest de unitatea T6 (2022). În total, în situl de la BL III a fost cercetată până acum o suprafață de aprox. 48 m2 (Fig. 1/b). Așa cum s-a întâmplat în campaniile anterioare, metodologia de excavare și documentare a fost meticulos concepută și implementată pentru a asigura recuperarea optimă a informațiilor[2]. Procesul de excavare a implicat înlăturarea, cu grosimi variabile între 1 și 5 cm, adaptate în funcție de densitatea artefactelor sau prezența eventualelor structuri, și a fost realizat cu utilizarea exclusivă a uneltelor de dimensiuni reduse. Artefactele cu dimensiuni semnificative (mai mari de 1 cm) au fost măsurate in situ cu ajutorul stației totale, în timp ce cele cu dimensiuni sub 1 cm au fost colectate în ansambluri, organizate pe carouri de 1m2. În cazul nivelurilor cu o conservare mai bună și o densitate ridicată de artefacte, întregul sediment provenit din excavare a fost supus unei proceduri de cernere (2 mm), sub un jet controlat de apă. În acest scop, au fost demarcate carouri de 50 cm2 (sau s-a optat pentru colectarea contextuală, în funcție de situație). Procedura a facilitat o abordare atentă a materialului arheologic și a contribuit la identificarea detaliilor relevante ale contextelor stratigrafice. În ceea ce privește documentarea, care a inclus aspecte stratigrafice geologice și arheologice ale sitului, suprafețele de ocupare, amplasarea artefactelor, structurile antropice, precum și fenomenele depoziționale și post-depoziționale, aceasta s-a desfășurat prin intermediul măsurătorilor precise (cu stație totală, într-un sistem de proiecție oficial), descrierilor minuțioase și fotogrametriei (ortofotoplanuri și modele tridimensionale georeferențiate). Datele colectate au fost introduse în timp real într-o bază de date de teren, asigurând astfel un flux eficient al informațiilor. Cercetările din 2023 au confirmat rezultatele obținute în campaniile precedente, reidentificându-se nivelurile arheologice descoperite anterior (aflate în untățile lito-stratigrafice G1 și G2, până la o adâncime de aproximativ 2.15 m) (Fig. 2). Nivelurile AH 1.1 și AH 2.1, deși prezintă provocări în ceea ce privește datarea absolută, indică asocierea probabilă cu Epigravettianul Târziu sau/și Paleoliticul Final/Swiderian. În partea nordică a suprafeței investigate în 2023, au fost identificate mai multe piese litice, asociate cel mai probabil nivelului discret, denumit anterior AH 2.02, a cărui prezență pare așadar reconfirmată. AH 2.2, datat în jurul vârstei de 22.5 ka cal BP, a adus la iveală o bogată colecție de artefacte, precum și o structură antropică de mari dimensiuni (CX 1 – cu o suprafață de peste 9,5 m2). AH 2.3 și AH 2.4, datând către 24 ka, respectiv, 26 ka cal BP, au o densitate mai redusă a artefactelor, ca și în campaniile precedente. O nouă structură de combustie a fost identificată în AH 2.4, fiind cel mai probabil vorba de o vatră adâncită căptușită cu pietre (momentan cercetată doar parțial) (Fig. 3). AH 2.5, atribuit Gravettianului Târziu, reprezintă un nivel arheologic remarcabil, oferind o varietate bogată de artefacte și structuri, inclusiv vetre și gropi, cele din urmă fiind întâlnite și în T7 (cu multe fragmente osetologice și piese litice în umplutură). Descoperirile aflate la aproximativ 5 cm sub AH 2.5 ar putea indica un nivel mai vechi, însă momentan există rezerve în interpretarea lor. Lentilele de arsură roșiatică de la baza unității G2 rămân neasociate cu materiale arheologice, sugerând potențial activități antropice, dar fără o confirmare absolută până în prezent. În campania din 2023 au fost colectate 45 de probe noi de cărbune (pentru completarea cronologiei absolute și pentru analize anthracologice). În total, au fost înregistrate in situ peste 1300 de piese litice și peste 1000 de fragmente osteologice (cele din urmă fiind în mare parte precar conservate sau/și nerecuperabile). În concluzie, cercetările din 2023 au consolidat situația arheologică generală descrisă anterior pentru situl de la BL III și au ajutat la fixarea obiectivelor pentru viitoarele cercetări. Existența unui nou nivel arheologic (AH. 2.02), timid conturat în campaniile precedente, a fost reconfirmată. Distribuția spațială actuală sugerează o posibilă densitate mai mare de artefacte asociate acestui nivel în partea nord-vestică a sitului. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
Situl Bistricioara-Lutărie (BL) III, situat pe terasa joasă a râului Bistrița, a fost subiectul unor cercetări extinse încă de la descoperirea sa în 2007. Săpăturile efectuate în 2008, 2015 și în anii următori au dezvăluit un sit complex și stratificat, oferind informații despre prezența și frecvența locuirii umane în regiune în perioada Paleoliticului superior. Campania din 2023 s-a concentrat pe o unitate de 4 m², denumită T7, situată la vest de unitatea T6 excavată anterior. Cu o suprafață totală de aproximativ 48 m² investigată până în prezent, situl oferă o panoramă detaliată a adaptării umane la peisajul specific și la schimbările climatice din timpul LGM (Ultimul Maxim Glaciar). Cercetările desfășurate în 2023 au consolidat înțelegerea generală a sitului BL III și au pregătit terenul pentru investigații viitoare. Confirmarea nivelurilor arheologice anterioare și identificarea de noi caracteristici în zona de săpătură au reafirmat importanța sitului.
Abstract [EN]:
The Bistricioara-Lutărie (BL) III site, located on the low terrace of the Bistrița River, has been the subject of extensive research since its discovery in 2007. Excavations conducted in 2008, 2015, and subsequent years have revealed a complex and multilayered site, shedding light on the presence and frequency of human habitation in the region during the Upper Paleolithic period. The 2023 campaign focused on a 4 m2 unit, designated T7, situated to the west of the previously excavated T6 unit. With a total area of approximately 48 m2 investigated so far, the site offers a detailed panorama of human adaptation to the specific landscape and climatic changes during the LGM. The research conducted in 2023 consolidated the overall understanding of the BL III site and set the stage for future investigations. The confirmation of previous archaeological levels and the identification of new features in the excavation area reaffirmed the site's importance.
Note:
[1]. Anghelinu et al. 2021; Anghelinu et al. 2022.
[2]. Cordoș et al. 2021.
[2]. Cordoș et al. 2021.
Bibliografie:
1. Anghelinu, M., Händel, M., Niță, L., Cordoș, C., Veres, D., Hambach, U., Murătoreanu, G., Ciornei, A., Schmidt, C., Sava, T., Mănăilescu, C., Ilie, M., Demay, L., Georgescu, V. (2022). From Gravettian to Epigravettian in the Eastern Carpathians: Insights from the Bistricioara-Lutărie III archaeological site. In D. Aparaschivei, G. Bilavschi, L. Pârnău (eds.), Varia Archaeologica (II). Arhaeologia în pandemie. Provocări în arheologia românească în anii 2020-2021, p. 11-29. Cluj-Napoca: Editura Mega.
2. Anghelinu, M., Händel, M., Niță, L., Cordoș, C., Veres, D., Hambach, U., Murătoreanu, G., Ciornei, A., Schmidt, C., Sava, T., Mănăilescu, C., Ilie, M., Demay, L., Georgescu, V. (2021). From Gravettian to Epigravettian in the Eastern Carpathians: Insights from the Bistricioara-Lutărie III archaeological site. Quaternary International, 587-588, 210-229. https://doi.org/10.1016/j.quaint.2020.06.044.
3. Cordoș, C., Händel, M., Anghelinu, M. (2021). Acknowledging the mess: Implications of a new documentation system for understanding formation processes of two Paleolithic sites in the Ceahlău Basin (NE Romania). Arheologia Moldovei XLIV, 7-28.
2. Anghelinu, M., Händel, M., Niță, L., Cordoș, C., Veres, D., Hambach, U., Murătoreanu, G., Ciornei, A., Schmidt, C., Sava, T., Mănăilescu, C., Ilie, M., Demay, L., Georgescu, V. (2021). From Gravettian to Epigravettian in the Eastern Carpathians: Insights from the Bistricioara-Lutărie III archaeological site. Quaternary International, 587-588, 210-229. https://doi.org/10.1016/j.quaint.2020.06.044.
3. Cordoș, C., Händel, M., Anghelinu, M. (2021). Acknowledging the mess: Implications of a new documentation system for understanding formation processes of two Paleolithic sites in the Ceahlău Basin (NE Romania). Arheologia Moldovei XLIV, 7-28.