Instituții și
Persoane implicate:
Nume |
Prenume |
Rol |
Instituție |
Ciornei |
Alexandru |
participant |
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Cordoş |
Elena Cristina |
participant |
Institutul de Arheologie Iaşi |
Vereş |
Daniel |
participant |
Institutul de Speologie "Emil Racoviţă" Bucureşti |
Kovács |
Adela |
participant |
Muzeul Judeţean Botoşani |
Stănescu |
Mădălina |
participant |
Muzeul Vrancei, Focşani |
Anghelinu |
Mircea |
responsabil |
Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Niță |
Loredana |
participant |
Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Georgescu |
Valentin |
participant |
Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Kaudela |
Veronika |
participant |
Universitatea din Viena, Austria |
Händel |
Marc |
participant |
Institutul Austriac de Arheologie, Viena |
Raport:
Situl arheologic de la Cotu Miculinți - Gârla Mare este amplasat la confluența dintre râul Carpăn și râul Prut, la sud de satul Cotu Miculinți (Păunescu 1999) (Fig. 1). Situl a fost cercetat pe o suprafață extinsă (peste 200 m2) între anii 1977 și 1985 de către M. Brudiu. Din punct de vedere cronologic, datele disponibile sugerează existența unor locuiri repetate, atribuite Epigravettianului Timpuriu (Brudiu 1979, Brudiu 1980, Păunescu 1999). Noi cercetări au fost inițiate în toamna anului 2021, fiind inițial curățat un mic profil (în marginea unei vechi săpături). În octombrie 2022, a fost efectuat un sondaj (denumit T1/2022) pe o suprafață de aproximativ 3.3 m2, situat în partea estică a sitului (în continuarea profilului curățat în anul precedent). Sondajul a atins o adâncime maximă de 2.5 m, dezvăluind trei unități lito-stratigrafice majore: solul Holocen actual (G1, cernoziom), solul de tranziție (G2, cambisol) și o masivă depunere de loess (G3), în cuprinsul căreia se disting numeroase episoade de precipitare/acumulare de carbonați, respectiv episoade de formare de gleiuri/soluri incipiente. Situația arheologică identificată a fost una complexă. Opt acumulări arheologice, cu o densitate variabilă de artefacte asociate, au fost preliminar definite. Resturi faunistice relativ bine conservate au fost găsite în toate nivelurile, orizonturile din partea inferioară conservând inclusiv inclusiv structuri de combustie (Anghelinu et al. 2023). Din considerente logistice, dată fiind concentrarea masivă de descoperiri, sondajul T1 nu a fost integral epuizat în 2022. În octombrie 2023 a fost inițiată o nouă campanie de cercetare la Cotul Miculinți – Gârla Mare, cu scopul de a finaliza sondajul T1/2022. De asemenea, cu aceeași ocazie, acesta a fost lărgit pe latura de nord-vest cu 1m (extensie denumită convențional T2/2023) (Fig 2). Metodologia de cercetare a presupus excavarea sedimentului în pase mecanice de maxim 5 cm grosime. Artefactele au fost măsurate in situ, cu precizări legate de tip, poziție și orientare. Documentarea obiectivelor arheologice (artefacte, niveluri, structuri, etc.) s-a realizat prin măsurători de precizie (stație totală, în sistem de proiecție oficial), descrieri amănunțite și fotogrammetrie (ortofotoplanuri și modele tridimensionale georeferențiate). Informațiile culese au fost introduse într-o bază de date de teren. Substratul calcaros al terasei a fost atinsă în T1 la o adâncime de aprox. 3.8 m (Fig 3), fiind așadar excavați încă 1.3 m față de nivelul atins în campania precedentă. Secvența geologică cuprinde, în partea inferioară, o succesiune strânsă de episoade humice și gleiuri de tundră, sugerând un interval cronologic mai vechi, corespondent părții inferioare a secvenței apropiat de la Mitoc-Malul Galben (MIS3). Piesele litice diseminate indică existența a cel puțin unui orizont arheologic mai vechi în partea inferioară a depozitului, deși nicio aglomerare majoră de artefacte nu a fost observată. Întreaga secvență a fost eșantionată (la intervale de 2 cm) fiind prelevate probe de sediment pentru diverse studii (paleomagnetism, granulometrie, etc.). În extensia T2, săpătura a atins adâncimea de aprox. 1,6 m, fiind excavate primele trei orizonturi arheologice identificate în campania precedentă. Au fost înregistrate in situ 260 de piese litice, la care se adaugă ansamblurile compuse din piese cu dimensiuni sub 1 cm, provenite din sub-carouri de 25 cm2. Majoritatea resturilor faunistice au avut o stare de conservare relativ bună, permițând recuperarea unui procent foarte mare pentru studiile arheo-zoologice. În ceea ce privește consolidarea cronologiei sitului, au fost prelevate noi probe de cărbune, os și malacofaună pentru analize AMS. De asemenea, au fost recoltate și trei probe OSL. Cercetările din 2023 de la Cotu Miculinți – Gârla Mare au dus la expunerea întregii secvențe din zona estică a sitului. Situația stratigrafică corespunde în linii mari cu cea descrisă de cercetările inițiale, însă corespondența directă între orizonturile arheologice recent identificate și cele descrise de M. Brudiu rămâne dificilă din pricina diferenței de rezoluție a metodelor de săpătură și puținelor informații rămase în urma primelor cercetări. Noile observații stratigrafice sugerează că vârsta nivelurilor din partea inferioară a secvenței a fost, foarte probabil, subestimată. Această supoziție are însă nevoie de o confirmare certă în viitor, potențialul de cercetare al sitului fiind în continuare unul remarcabil. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
Săpăturile arheologice recente desfășurate la Cotu Miculinți-Gârla Mare începând cu 2021 au fost reluate în 2023, având ca obiectiv principal expunerea întregii succesiuni stratigrafice, ajungând astfel la stratul de calcar descris în studii anterioare. Unitatea de cercetare (T1) începută în 2022 a fost extinsă spre vest cu 1 m, rezultând o nouă suprafață (T2/2023) de aproximativ 2 m². Această nouă suprafață a fost investigată până la o adâncime de 1,6 m, expunând primele trei orizonturi arheologice identificate în campania anterioară.
În unitatea principală, stratul de calcar a fost atins la o adâncime de 3,8 m. Deși nu au fost identificate aglomerări de artefacte în partea inferioară a succesiunii, au fost recuperate câteva piese litice sporadice cioplite. Întreaga succesiune a fost eșantionată (sediment colectat la intervale de 2 cm) pentru diverse studii (magnetism ambiental, geochimie, granulometrie). În plus, au fost selectate un set bogat de probe pentru analiza AMS (oase, cărbuni, moluște), precum și trei probe OSL.
Abstract [EN]:
The recent archaeological excavations conducted at Cotu Miculinți-Gârla Mare since 2021 were resumed in 2023, with the main goal of exposing the entire stratigraphical sequence, thus reaching the limestone bedrock described in previous studies. The research unit (T1) started in 2022 was also extended to the west by 1 m, resulting a new surface (T2/2023) or cca. 2 m2. This new surface was investigated up to 1.6 m in depth, exposing the first three archaeological horizons identified in the previous campaign.
In the main unit, the limestone was reached at a depth of 3.8 m. Although no clusters of artefacts were identified in the lower part of the sequence, some sporadic knapped lithics were recovered. The entire sequence was sampled (sediment collected at intervals of 2 cm) for various studies (environmental magnetism, geochemistry, granulometry). In addition, a rich set of samples for AMS analysis (bones, charcoals, mollusks) were selected, as well as three OSL samples.
Bibliografie:
1. Brudiu, M. (1979). Rezultatele cercetărilor arheologice din staţiunea paleolitică de la Cotu Miculinţi, com. Coţuşca (jud. Botoşani). Materiale şi Cercetări Arheologice, Oradea, 7-16.
2. Brudiu, M. (1980). Cercetări arheologice în stațiunea paleolitică de la Cotu Miculinți, județul Botoșani. Materiale și Cercetări Arheologice, XIV, 5-12.
3. Păunescu, A. (1999). Paleoliticul şi mezoliticul de pe teritoriul Moldovei cuprins între Siret şi Prut. Studiu monografic, vol. I/2. București: Editura Satya Sai.
4. Anghelinu, M., Händel, M., Niță, L., Cordoș, C., Ciornei, A., Veres, D., Stănescu, M., & Kovacs, A. (2023). Coțușca, jud. Botoșani, Punct: Cotu Miculinți – Gârla Mare. Cronica cercetărilor arheologice din România, Campania 2022, Târgoviște, 700-702.