Crivina | Comuna: Nădrag | Judeţ: Timiș | Punct: Leopoldsberg | Anul: 2022


Descriere:

Titlu raportului:
Raport Crivina, județul Timiș, Punct: Leopoldsberg
Raport ID:
6883
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Preistorie;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 157914.01 |
Județ:
Timiș
Unitate administrativă:
Nădrag
Localitate:
Crivina
Punct:
Leopoldsberg
Localizare:
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Pall-Both Diandra-Natalia participant Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Kovács Bernadett participant Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Lăpușan Bogdan participant Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Mustață Marina participant Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Calotă Bogdan participant Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Marteniuc Ionuț participant Universitatea de Vest, Timişoara
Diaconescu Dragoş participant Muzeul Național al Banatului - Timișoara
Georgescu Andrei participant Muzeul Național al Banatului - Timișoara
Ardelean Adrian participant Muzeul Național al Banatului - Timișoara
Sărășan Adriana participant Muzeul Național al Banatului - Timișoara
Popa Ștefan participant Muzeul Național al Banatului - Timișoara
Raport:
Așezarea de la Crivina-Leopoldsberg (com. Nădrag, jud. Timiș) a fost descoperită și totodată cercetată prin metode non-invazive în anul 2019[1]. Cu acest prilej au fost identificate două terase înconjurate din trei părți de cursul râului Nădrag, pe care au fost descoperite urme de locuire datând din epoca Regatului dac, dar și de la sfârșitul primei vârste a fierului. În toamna anului 2020 a fost demarată o primă campanie de săpături arheologice care a avut scopul stabilirii parametrilor cronologici ai locuirii terasei principale[2]. În acest sens, a fost realizată o secțiune de 10 x 2 m în marginea sud-vestică a terasei I, care a avut scopul de a verifica o anomalie geofizică ce ar fi putut reprezenta o structură de fortificare și de a stabili stratigrafia generală a platoului. Săpătura a scos la iveală o situație stratigrafică mai complexă decât anticipasem, fiind identificate trei faze de amenajare a terasei până la adâncimea de 1,20 m, fără a se atinge sterilul arheologic. Totodată, în trei din cele cinci carouri cercetate, la aproximativ 0,30 m adâncime față de nivelul actual de călcare, a fost identificat colțul unei clădiri cu fundație din piatră de râu și pereți realizați din lut. Astfel, principalul obiectiv al campaniei din anul 2022 l-a reprezentat dezvelirea completă a structurii identificată în anul 2020. Pentru dezvelirea completă a clădirii s-a decis deschiderea unei suprafețe de 6x7 m adosate marginii nordice a  secțiunii realizate în 2020. Totodată s-a continuat cercetarea în trei din cele cinci carouri ale vechii săpături, unde fusese conservat colțul de sud-est al clădirii. Astfel, a rezultat o suprafață totală cercetată de 8x7 m. Aceasta a fost împărțită în 12 carouri de 2x2 m și 4 carouri de 2x1 m. Carourile din secțiunea 2020 și-au păstrat același indicativ marcat doar printr-o literă, în timp ce în noua suprafața deschisă s-au folosit coduri alfanumerice  Șirul de carouri D1-3 a avut o latură mai scurtă întrucât acoperea o suprafață aflată în afara clădirii cercetate, dar și din cauza existenței mai multor arbori care au îngreunat cercetarea în această zonă. Decaparea s-a realizat manual, primul strat, cel vegetal (1001), fiind alcătuit dintr-un pământ de culoare brună, având o consistență moale, cu un conținut bogat de fragmente ceramice de dimensiuni mici, care prezentau urme puternice de rulaj. Sub stratul vegetal a fost identificat un nivel de pământ maroniu, afânat (1016), care sigila ruinele clădirii cercetate. În acest nivel au fost descoperite numeroase fragmente ceramice aparținând orizontului dacic, precum și fragmente ale unor podoabe de sticlă (brățară, mărgele) care își au originea într-un orizont cronologic anterior fazei clasice dacice. De la adâncimea de aproximativ 0,35-0,45 m față de nivelul actual de călcare au fost identificate fundațiile de piatră care delimitează perimetrul clădirii. Acestea au primit diferite numere de context pe măsură ce au fost dezvelite. Zidul sudic, denumit 1005 a fost dezvelit pe o lungime de 8,5 m, având o orientare SE-NV. Spre est, zidul se continuă în afara zonei cercetate, urmând a fi dezvelit complet în campania următoare. Capătul dinspre vest al acestuia se termină cu structură rectangulară din piatră având dimensiunile de 2x2 m. Grosimea zidului avea aproximativ 0,75 m, iar emplectonul acestei structuri rectangulare a fost compus dintr-un sol brun deschis extrem de compact (1020). La nord de această structură rectangulară, zidul se întrerupe pe o lungime de aproximativ 2,80 m, formând ceea ce noi am considerat a fi intrarea în clădire. Celălalt segment al acestei laturi, aflat în colțul nord-vestic al clădirii nu pare să prezinte aceeași structură rectangulară. Cu toate acestea, grosimea fundației de piatră este semnificativ mai mare, față de cea întâlnită pe laturile lungi ale clădirii, având aproximativ 1,35 m. Existența amenajării rectangulară și a zidului masiv pe latura de SV a clădirii poate fi pusă pe proximitatea ei față de marginea terasei și riscul de eroziune la care era expusă clădirea pe această latură. Totodată, amplasarea intrării pe această parte ar putea fi pusă în conexiune cu un eventual drum de acces existent pe panta vestică a terasei I care să conecteze această zonă de terasa a II -a aflată în apropierea râului Nădrag Zidul nordic al clădirii (1018) a fost surprins parțial în suprafața cercetată, acesta continuându-se către est și urmând a fi dezvelit complet în campania următoare. Grosimea fundației de piatră pe această latură este asemănătoare cu cea de pe latura de SE, având aproximativ 0,60 m. Zidul în elevație al clădirii a fost realizat dintr-o structură de lemn izolată cu lut. Incendiul care determinat abandonarea clădirii a transformat pereții de lut în chirpici, aceștia prăbușindu-se preponderent în interiorul clădirii. Printre dărâmătura de chirpici (1003) au fost identificate numeroase fragmente de vase întregibile, precum și vase întregi. Cele mai multe dintre acestea au fost arse secundar, ”la roșu”, în timpul incendiului care a distrus clădirea. O mică parte însă nu au fost expuse la fel de puternic focului sugerând o intensitate neuniformă a incendiului. Cantitatea impresionantă de vase ceramice distrusă în momentul prăbușirii clădiri sugerează un caracter domestic al edificiului. Această ipoteză este susținută și de funcționalitatea acestora, majoritatea fiind vase de provizii de diferite dimensiuni, nelipsind însă nici vasele pentru servitul alimentelor sau băuturilor.    După curățarea și documentarea nivelului de dărâmătură s-a continuat cu recoltarea chirpiciului pe carouri spre a fi cântărit pentru a determina direcția prăbușirii zidurilor, dar și pentru a aproxima dimensiunea în elevație a clădirii. Odată înlăturat acest nivel de chirpici, a fost identificat un al doilea nivel de dărâmătură compus de asemenea din bucăți de perete din lut ars și ceramică. După curățarea și documentarea acestuia s-a decis conservarea săpăturii în acest stadiu pentru a fi documentată, în campania următoare, întreaga clădire la acest nivel.    Pentru datarea structurii au fost prelevate mostre de cărbune descoperite împreună cu dărâmătura de chirpici. Din păcate, din cauza proprietăților solului oasele de animale nu s-au păstrat în acest nivel, totuși o mostră de cărbune prelevată din amprenta unei nuiele existente pe un fragmente de perete ars poate oferi o dată apropiată de momentul construcției clădirii.    În concluzie, campania de cercetare din toamna anului 2022 a confirmat existența unei clădiri de mari dimensiuni, având fundație de piatră și pereți din lut aplicat pe structură de lemn. Amplasarea acesteia în marginea terasei și asocierea ei cu un posibil șanț de apărare identificat în măsurătorile geofizice, precum și cantitatea impresionantă de vase ceramice descoperite în dărâmătură, ar putea sugera utilizarea clădirii ca turn-locuință. Determinarea funcționalității, a formei și a cronologiei acestei clădirii reprezintă principalul obiectiv al campaniei viitoare.   ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Abstract [EN]:
The Iron Age hilltop settlement from Crivina-Leopoldsberg (Timiș County, Nădrag Comm.) was identified through non-invasive prospections in 2019. The finds dated the site to the Late Iron Age Dacian horizon and to the late Early Iron Age period. In 2020 a 10X2 m test trench was excavated near one of the slopes belonging to the main terrace in order to establish the site’s stratigraphy. On this occasion the edge of a building with stone foundations and wattle and daub walls was identified. The main objective of the 2022 excavation was to extend the surface excavated in the previous campaign in order to fully document the entire building. Therefore, an 8x7 m surface was excavated which unearthed the remnants of massive rectangular building with uncut stone foundation and wattle and daub walls. The building had a roughly NW-SE orientation with a possible entrance on the western side, towards the slope of the terrace. On this side of the building the foundations of the wall also more massive, stretching to around 1,3 m in thickness. A rectangular structure identified in the southwestern corner of the building was also probably used to strengthen the building on the side near the slope. The building seems to have been put out of use by a fire that destroyed it. Although most of the construction has been identified in the surfaces excavated so far, the exact extent of the building is unknown yet, as it stretches outside the researched area. Determining the complete layout of the structure, its purpose and dating is the main objective of our future campaigns. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Note:
[1]. Georgescu et al. 2021a
[2]. Georgescu et al. 2021b
Bibliografie:
1. Georgescu, A., Ardelean, A.-C., Sărășan, A., Ciobotaru, D. L., Rădac, I., Popa, Ș., Bunoiu, V., Văsăliuț, I. (2021). Crivina‑Leopoldsberg – A Newly Discovered Iron Age Hilltop Settlement from Southwestern Romania. Ephemer. Napocensis, 31, 121–138. https://doi.org/10.33993/ephnap.2021.31.121.
2. Georgescu, A., Diaconescu, D., Ardelean, A.-C., Sărășan, A., Ciobotaru, D. L., Leonti, I., Bunoiu, V., Slejiuc, I. (2021). Crivina, jud. Timiș. Punct: Leopoldsberg. Cron. Cercet. Arheol. din România. Camp. 2020, 83–84.
3. Dinu, M. (1998). Folteşti – Cernavodă II. O cultură de origine răsăriteană? Carpica, XXVII, 32-43, fig. 2/7-9 și 3/1-4 (Erbiceni).
4. Boghian, D., Enea, S.-C., Ignătescu, S., Bejenaru, L., Stanc, S. M. (2014). Comunităţile cucuteniene din zona Târgului Frumos. Cercetări interdisciplinare în siturile de la Costeşti şi Giurgeşti. Carpica, 35, pl. XXVII, XXXI/A.3-4.
5. Enea, S.-C., Boghian, D., Tencariu, F.-A., Asăndulesei, A., Brașoveanu, C., Brunchi, R., Novac, B., Ciobanu, M.-C., Cioată, V.-D., Hrinciuc, I.-C., Bobe, S.-D., Lazanu, C.-C. (2022). 19. Costești, com. Costești, jud. Iași, Punct: Cier / Lângă Școală, Cod sit (RAN): 95541.01. În CCAR. Campania 2021, 96-103.