Federi | Comuna: Pui | Judeţ: Hunedoara | Punct: Peştera Gaura Cocoşului | Anul: 2022
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Federi, com. Pui, jud. Hunedoara, Punct: Peştera Gaura Cocoşului
Raport ID:
7260
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Paleolitic;
Tipuri de sit:
Locuire în peşteră;
Cod RAN:
| 90565.04 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Pui
Localitate:
Federi
Punct:
Peștera Gaura Cocoșului
Localizare:
| 90565.04 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică preventivă
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cosac | Marian | responsabil | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Murătoreanu | George | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Georgescu | Vlad | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Șerbănescu | Sebastian | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Georgescu | Valentin | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Raport:
Peștera Gaura Cocoșului este situată în versantul estic al Pietrei Muntenilor, la vest de din satul Federi, com. Pui, jud. Hunedoara, în proximitatea unei case şi a bisericii vechi a satului. Accesul de la baza versantului este extrem de greoi, îngreunat de vegetația abundentă şi versantul abrupt, dar facil din partea superioară, de pe platou. Prima semnalare/cercetare arheologică o datorăm lui Márton Roska (1880-1961) în anul 1924 (fig. 1). O descriere amplă a peșterii fost efectuată de Margareta Dumitrescu şi colab. (1967). După aceștia, gura peșterii este înaltă de 75 cm și largă de 1,80 m, are o formă arcuită şi este orientată spre est. În zona de portal profilul este descendent, dar încăperea în care se pătrunde are un pachet sedimentar relativ orizontal, de 6/4 m, cu înălțimea maximă de 3,5 m. În peretele sudic se găsește un scurt horn de legătură cu exteriorul, prin care pătrunde lumina. La nivelul de călcare sunt prezente numeroase fragmente colțuroase de diferite dimensiuni de calcar albicios, desprinse din tavan. În momentul evaluării, anul 1964, este menționată, în planul peșterii, secțiunea lăsată deschisă de Márton Roska (fig. 2). În anul 1994, arheologul Alexandru Păunescu a efectuat o evaluare a peșterilor din Piatra Muntenilor. El considera că Márton Roska nu a executat săpături în peștera Gaura Cocosului, ci în cea denumita de localnici „Peștera din Cheia Popii”, situate la baza masivului Piatra Muntenilor (Păunescu, 2001, p. 239), dar planul acesteia este inconfundabil, prin redarea de către Roska a hornului de legătură cu exteriorul, prin care pătrunde lumina. Sondajul lui Márton Roska a atins adâncimea de 0,60 m de la nivelul de călcare, fără a atinge patul peșterii. Materialul post-paleolitic consta în fragmentele unui dolium roman, iar de la adâncimea maximă atinsă, dintr-un sediment argilos brun-roșcat a recuperat doua așchii de silex, doua racloare din calcar cristalizat, unele oase sparte atribuite cu probabilitate lui Ursus spelaeus, precum şi fragmente de cărbune (Roska, 1924, p. 303; Păunescu, 2001, p. 239). Materialul litic a fost atribuit Musterianului/Paleoliticului mijlociu. Obiectivul nostru pentru anul 2023 a fost de a reidentifica peșterile din Piatra Muntenilor, cercetate în 1924 de Márton Roska, în mod particular Peștera Gaura Cocoșului (fig. 3), unde intenționam extinderea sondajului Roska (fig. 4). Timpul limitat nu permis atingerea în totalitate a obiectivelor propuse. Am reidentificat Peștera Gaura Cocoșului, săpătura Roska este deschisă, cu sedimentul în proximitatea ei (fig. 4, 5). La nivelul de călcare este prezent un numeros material ceramic dacic şi roman, concentrat în zona sedimentului din sondajul Roska. Am verticalizat profilele acestui sondaj şi a fost relevată prezența a două concentrări de materiale ceramice, asociate cu fragmente de oase. Nivelul superior corespunde unei lentile de cărbune şi cenușă (fig. 5, 6). La aproximativ 60 cm de la nivelul de călcare, fapt ce corespunde cu descrierea lui Márton Roska, din sedimentul argilos brun-roșcat am recuperat un nucleu din cuarţit şi resturi de debitaj, aşchii, asociate cu fragmente de oase şi cărbune, prelevat în vederea estimării cronologice Rezultatele obținute sunt argumente în vederea extinderii, în anul 2024, a sondajului Roska. Din echipa de cercetare au făcut parte dr. Murătoreanu George, drd. Șerbănescu Sebastian, drd. Georgescu Valentin, student Georgescu Vlad.
Rezumat:
Peștera Gaura Cocoșului este situată pe versantul estic al Piatrei Muntenilor, la vest de satul Federi, comuna Pui, județul Hunedoara. A fost investigată de Márton Roska în 1924 și este singura peșteră din zonă unde cercetările arheologice nu au fost reluate. Evaluarea noastră a indicat prezența a două etape de locuire post-paleolitice și a uneia din paleoliticul mijlociu. Rezultatele obținute susțin necesitatea extinderii sondajului realizat de Roska în 2024.
Abstract [EN]:
The Gaura Cocoșului cave is located on the eastern slope of Piatra Muntenilor, west of Federi village, Pui commune, Hunedoara county. It was investigated by Márton Roska in 1924. It is the only cave in the area where archaeological research was not resumed. Our evaluation indicated the presence of two post-paleolithic and one middle paleolithic settlement stages. The results obtained are arguments for expanding the Roska survey in 2024.
Bibliografie:
1. Păunescu, Al. (2001). Paleoliticul și mezoliticul din spațiul transilvan: Editura AGIR.
2. Dumitrescu, M., Orghidan, N. Orghidan, Tr., Puşcariu, Val., Tanasachi, J., Georgescu, M., Avram, Şt. (1967). Contribuții la studiul peșterilor din regiunea Hunedoara, Lucrările Institutului de speologie „Emil Racoviţă”, t. VI, p. 9-88.
3. Roska, M. (1924). Recherches préhistorique pendand lʹannée 1924, Dacia, 1, p. 297-316.
2. Dumitrescu, M., Orghidan, N. Orghidan, Tr., Puşcariu, Val., Tanasachi, J., Georgescu, M., Avram, Şt. (1967). Contribuții la studiul peșterilor din regiunea Hunedoara, Lucrările Institutului de speologie „Emil Racoviţă”, t. VI, p. 9-88.
3. Roska, M. (1924). Recherches préhistorique pendand lʹannée 1924, Dacia, 1, p. 297-316.