.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Igriș | Comuna: Sânpetru Mare | Judeţ: Timiș | Punct: Mănăstirea Egres | Anul: 2022

Raport PDF simplificat.
Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Igriș, com. Sânpetru Mare, jud. Timiș, Punct: Mănăstirea Egres
Raport ID:
6888
Anul cercetarii:
2022
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Evul Mediu;
Tipuri de sit:
Mănăstire;
Cod RAN:
| 158751.04 |
Județ:
Timiș
Unitate administrativă:
Sânpetru Mare
Localitate:
Igriș
Punct:
Mănăstirea Egres
Localizare:
| 158751.04 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Lista Ilustrațiilor - 11
Fig. 1. Morminte de copii din interiorul bisericii mănăstirii.  
Fig. 2. Morminte de adulți din interiorul bisericii mănăstirii.  
Fig. 3. Mormânt de adult din exteriorul bisericii mănăstirii.  
Fig. 4. Mormânt săpat în fundaţia bisericii din secolele XI-XII, la sud de biserica mănăstirii.  
Fig. 5. Fundaţia de lut galben a bisericii din secolele XI-XII în care au fost săpate gropi ale mormintelor din perioada mănăstirii cisterciene, vedere dinspre vest.  
Fig. 6. Zidul sudic al bisericii mănăstirii cisterciene, vedere dinspre sud.  
Fig. 7. Zidul sudic al bisericii mănăstirii cisterciene, vedere dinspre vest.  
Fig. 8. Limita vestică a bisericii din secolele XI-XII.  
Fig. 9. Partea de sud-vest a bisericii din secolele XI-XII, vedere dinspre vest.  
Fig. 10. Fundaţia turnului bisericii din secolele XI-XII, vedere dinspre sud-vest.  
Fig. 11. Zidul sudic al bisericii mănăstirii şi partea de sud-vest a bisericii din secolele XI-XII, vedere dinspre nord-vest.  
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Tănase Daniela responsabil Muzeul Național al Banatului - Timișoara
Köpeczny Zsuzsanna participant Muzeul Național al Banatului - Timișoara
Ardelean Cristian participant Muzeul Național al Banatului - Timișoara
Sărășan Adriana participant Muzeul Național al Banatului - Timișoara
Popa Ștefan participant Muzeul Național al Banatului - Timișoara
Balazs Major participant Universitatea Catolică „Pázmány Péter”, Budapesta, Ungaria
Németh Veronika participant Universitatea Catolică „Pázmány Péter”, Budapesta, Ungaria
Raport:
În luna iulie a anului 2022 au continuat cercetările arheologice sistematice la mănăstirea medievală cisterciană de la Igriș, com. Sânpetru Mare, jud. Timiș, care a fiinţat între sfârşitul secolului al XII-lea şi începutul secolului al XVI-lea. Obiectivul principal în acest an a fost finalizarea cercetării unei biserici mai timpurii, care se datează în secolele XI-XII şi care este suprapusă parţial de biserica mănăstirii cisterciene[1]. De asemenea, ne-am propus să încheiem cercetarea secţiunilor trasate în anul 2021: A99, B99 şi C99, în care s-au săpat absidiolele de nord şi de sud şi porţiunea din faţa altarului adăpostit de absida centrală, precum şi E4 şi E5, unde au mai rămas de cercetat morminte din secolele XI-XII și din perioada mănăstirii cisterciene [2]. În prelungirea secţiunilor D5/2021 şi E5/2021, spre vest, au fost trasate secţiunile D6/2022 şi E6/2022, cu dimensiunile de 5x5 m, pentru a se dezveli complet partea de vest a turnului bisericii din secolele XI-XII. La circa 1,10 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare, în interiorul bisericii mănăstirii (secţiunea D6/2022) şi la 1,15 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare, în exteriorul acesteia (secţiunea E6/2022), a apărut nivelul de înmormântări din perioada medievală care ajunge până la adâncimea de 2,15 m în interiorul bisericii cisterciene şi de 1,60 m în exteriorul acesteia (Fig.1-4). În secţiunea E6/2022, la o adâncime de 1,10 m faţă de nivelul actual de călcare s-a conturat negativul unui zid cu lăţimea de 0,90 m, care este posibil să fie de la porticul mănăstirii. De remarcat este faptul că sub acesta apar morminte care pot fi puse în legătură cu biserica mai timpurie, când în mod obişnuit existau înmormântări în jurul bisericii. Gropile acestor morminte au fost săpate în stratul de cultură din epoca bronzului. S-a observat că mormintele contemporane cu biserica mai timpurie sunt de regulă înconjurate de cărămizi. De asemenea, au fost documentate şi schelete întregi sau fragmentare ale căror gropi au fost săpate în fundaţia de lut a bisericii mai timpurii şi care se datează prin urmare în perioada de funcţionare a abaţiei cisterciene (Fig. 5). În secţiunea D6/2022, la o adâncime de 0,80 m de la nivelul actual de călcare, s-a descoperit zidul sudic al navei bisericii cisterciene, iar în profilul vestic a apărut un contrafort (Fig. 6-7). Zidul are o porţiune scoasă complet în epoca modernă, când s-au demolat zidurile pentru a se obţine materiale de construcţie. Talpa fundaţiei sale este situată la adâncimea de 2,15 m faţă de nivelul actual de călcare. În interiorul bisericii cisterciene s-a constatat că gropile celor mai timpurii morminte au fost săpate în stratul de cultură din epoca bronzului, la fel ca în exteriorul acesteia. Nivelul de înmormântări ajunge până la adâncimea de 2,20 m de la nivelul actual de călcare. În secţiunea E6/2022, la aproximativ 1,20 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare, a apărut fundaţia de lut galben a zidului vestic al turnului bisericii mai timpurii (Fig. 8). Astfel, s-a conturat întreaga planimetrie a bisericii timpurii a cărei limită de vest coincide cu cea a turnului, situat în partea mediană a laturii sale vestice (Fig. 9-10). Fundaţia de lut galben, lată de 1,20 m, este scobită de gropi de morminte din perioada mănăstirii cisterciene şi păstrează doar pe alocuri două asize de cărămidă. S-a mai constatat faptul că au fost utilizate cărămizi din zidurile bisericii timpurii pentru a înconjura unele morminte din timpul mănăstirii cisterciene. În secţiunile A99/2021, B99/2021 şi C99/2021 a fost finalizată cercetarea nivelului de înmormântări din interiorul bisericii mănăstirii care ajunge până la adâncimea de 2,40 - 3,05 m faţă de nivelul actual de călcare. Gropile celor mai timpurii dintre morminte, care ajung chiar și  până la adâncimea de 3,05 m faţă de nivelul actual de călcare, au fost săpate în stratul de cultură din epoca bronzului, în care apar sporadic fragmente ceramice şi oase de animale. Materialele arheologice descoperite în campania arheologică din 2022 constau în principal în obiecte care au aparţinut defuncţilor înmormântaţi în secolele XIII-XV: piese de port şi de podoabă, monede. Au mai fost găsite fragmente de pietre sculptate din gresie, fragmente ceramice, obiecte de fier corodate. Aşadar, săpăturile arheologice desfăşurate în cursul anului 2022 au adus contribuţii importante la stabilirea planimetriei bisericii mănăstirii cisterciene, precum şi la cea a bisericii din secolele XI-XII (Fig. 11).
Note:
[1]. Tănase, Major 2020, 448-450.
[2]. Tănase et alii 2022, 164-172.
Bibliografie:
1. Tănase, D., Major, B. (2020). Preliminary Data Regarding the Archaeological Research Performed between 2016 and 2019 at the Cistercian Abbey in Igriș/Egres, Timiș County. Ziridava Studia Archaeologica, 34, 439-454.
2. Tănase, D., Major, B., Kopeczny, Zs., Popa, Șt., Apostol, V., Langó, P., Lóki, R., Lóki, E., Németh, V. (2022). Igriș, com. Sânpetru Mare, jud. Timiș, Punct: Igriș-mănăstirea Egres. În Cronica Cercetărilor Arheologice din România – Campania 2021, București, 164-172.
3. Boca, M. (1968). Dobrogea veche în stampe şi gravuri (1826-1882). Pontice, 1, 455-507.
4. Brătescu, C. (1920). Dobrogea în sec. XII: Bergeam. Paristrion. Analele Dobrogei, 1, 3-38.
5. Brătulescu, V. (1940). Cetatea Hârșova în legătură cu Dobrogea și ținuturile înconjurătoare. BMI, 33(105), 3-24.
6. Cantacuzino, Gh. (1992). Cercetări arheologice la fortificațiile de la Hârșova. BCMI, 3, 58-67.
7. Ciobanu, R. (1970). Un monument istoric puțin cunoscut: cetatea feudală de la Hârșova. BCMI, 39(1), 24-30.
8. Mototolea, A. (2016). Elemente de urbanism în Dobrogea otomană (sec. XVI-XVIII). În Dobrogea. Coordonate istorice și arheologice, 167-202.
9. Nicolae, C. (2010). Stadiul cercetării arheologice la Hârșova. Contribuții la harta arheologică a localității. Pontica, 43, 221-249.
10. Nicolae, C. (2019). Carsium. Date noi despre planimetria fortificației (sec. IV-VI p. Chr.). Pontica, 52, 127-146.
11. Talmațchi, G. (2000). Portul militar și comercial de la Carsium (Hârșova) în epocile istorică romană, romano-bizantină și medievală. Anuarul Muzeului Marinei Române, III/2, 35-50.