Isaccea | Comuna: Oraș Isaccea | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetate | Anul: 2022
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Isaccea, jud. Tulcea [Noviodunum], Punct: Cetate, Sector Turnul Mare
Raport ID:
7054
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Evul Mediu; Epoca bizantină; Antichitate; Epoca romană târzie;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare fortificată; Locuire militară; Cetate; Fortificaţii;
Cod RAN:
| 159696.05 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Oraș Isaccea
Localitate:
Isaccea
Punct:
Cetate
Sector:
Turnul Mare
Localizare:
| 159696.05 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Lista Ilustrațiilor - 22
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Mocanu | Marian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Stănică | Aurel | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Stănescu | Radu | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
Raport:
Date generale Localizat pe Incinta de SE, Turnul Mare al cetății se prezintă ca o veritabilă fortăreață, fiind o dovadă incontestabilă a importanței strategice a Cetății de la Noviodunum. Cercetarea noastră s-a concentrat pe o verificare a paramentului interior, a plintelor și a stratigrafiei înregistrate în campaniile anterioare. A fost realizat un sondaj în jumătatea sudică a secțiunii CT 1 din Turnul Mare. Gropi menajere cu material ceramic și sticlă, care se datează în secolele II-III p.Chr. au fost evidențiate în jumătatea sudică a turnului. Aici ne-am adâncit în secțiunea CT I și am stabilit nivelul plintei, pentru a decide modalitatea de valorificare turistică a monumentului. Istoricul cercetărilor Primele cercetări au fost realizate în perioadele 1997-2002, respectiv 2004-2009[1]. Are o anvergură de 31,40 m și iese în exteriorul zidului de incintă cu 16,30 m. Metoda de construcție este prin adosare/alipire la zidul de incintă, în prima jumătate a secolului al IV-lea p. Chr. Adâncimea fundației este estimată între 2 și 2,5 m. S-a observat o plintă egalizatoare din blocuri de calcar fasonat și cărămidă. Fundațiile au fost amplasate pe un strat de cultură databil în epoca romană timpurie, fiind surprins șanțul castrului roman de secol II în timpul cercetărilor realizate anterior. Secțiunile realizate în cadrul proiectului NOVIODVNVM 2000, de colectivul condus de către V. H. Baumann, denumite CT 1-10, au permis analiza stratigrafică și individualizarea a nouă niveluri[2], descrise pe scurt din publicații, de la cel mai recent la cel mai vechi, astfel: · O “nivelare” masivă cu pământ galben în care apar materiale ceramice de perioadă romană timpurie. Datare: secolele XII-XIII; · Nivel I – primul nivel medio-bizantin, unde au fost observate locuințe semi-îngropate care suprapun/distrug zidurile turnului, respectiv cel de incintă. Datare: secolul al XI-lea; · Nivel II – al doilea nivel de epocă medie bizantină, compus dintr-un sol cenușiu cu urme de pământ ars care suprapune dărâmătura Turnului Mare. Datare: prima jumătate a secolului XI; · Nivel III – ultimul nivel de folosință sporadică a turnului, sol cenușiu cu aspect ars și bulversat. A fost observată incendierea de la sfârșitul secolului al VI-lea. Datare: a doua jumătate a secolului al VI-lea; · Nivel IV – nivel de reconstrucție iustiniană, suprapus de distrugerea masivă din nivelul III. Au fost observate fazele de refacere, nivelare, urmată de distrugere de către populațiile migratoare (huni-kutriguri, slavi, bulgari). Datare: jumătatea secolului al VI-lea; · Nivel V – nivel incendiat, cu un strat gros de dărâmături, între nivelări cu pământ galben. Datare: prima jumătate a secolului al VI-lea; · Nivel VI – nivel incendiat suprapus de un strat de nivelare, cu vase de depozitat cereale (dolia) situate în centru-mijloc, lângă zidul de fațadă. Datare: a doua jumătate a secolului al V-lea – secolul al VI-lea; · Nivel VII – nivel incendiat care suprapune un strat de galben nivelat, în dreptul pilonului lateral-vest. Datare: epocă romană târzie. · Nivel VIII – nivel de construcție, sub o nivelare cu pământ galben, la -0,40m față de nivelul VII. Pe nivel s-a observat o placă de mortar, adâncituri în sol cu bucăți de material de construcție din ceramică și fragmente de amfore. Datare: a doua jumătate a secolului al IV-lea; · Nivel IX – nivelul de construcție al stilobatului și, implicit, al Turnului Mare. Este compus dintr-un strat subțire de moloz, la aceeași adâncime cu plinta de 0,30 m lățime de pe zidul de fațadă. Datare: prima jumătate a secolului al IV-lea. Sondaj 2022 În perioada iulie-august 2022 a fost realizat un sondaj intruziv orientat aproximativ N-S (la fel ca și fosta secțiune CT-1) cu dimensiunile de 2,45±0,05 pe 2,15±0,05 m, amplasat la marginea de vest a secțiunii CT-1, în așa fel încât a surprins și o parte din aceasta. Situația acestei intersectări se datorează hazardului intervențiilor naturii, care au măcinat pereții fostei secțiuni CT-1, cauzând prăbușirea lor lină, cu aspectul unei albieri a secțiunii, fapt ce a îngreunat orientarea sondajului. Obiectivele cercetării acestui sondaj au fost verificarea stratigrafiei înregistrate de V. H. Baumann în cercetările anterioare, verificarea stării de conservare a paramentului interior, a plintelor și a stratigrafiei înregistrate în campaniile anterioare. Cercetarea a început de la -2,10 m, raportat la nivelul de călcare păstrat în turn, corespunzător nivelului VI. Cota finală a sondajului este -4,65 m, însă nu pe toată suprafața stratigrafică. În decursul cercetării au putut fi identificate și descrise trei complexe arheologice, notate CX 1-3, precum și o serie de straturi arheologice. Datorită relevanței lor, au fost desenate profilele de nord și de est (Pl. 14). Pe profilul sudic, care se identifică cu paramentul interior al zidului de fațadă, s-au putut observa două elemente constructive: la -2,30 m a fost identificată plinta egalizatoare a zidului de fațadă, compusă din blocuri fasonate și cărămizi legate cu mortar. Corespunde aliniamentul nivelului VIII, notat de V. H. Baumann și descris de noi mai sus; la -2,90 m a fost identificată o a doua plintă, mai îngustă, compusă din blocuri nefasonate, medii și mari, legate cu mortar, semnificând nivelul de fundație al zidului. Această fundație a fost găsită într-o stare bună de conservare. Corespunde aliniamentului nivelului IX, notat de V. H. Baumann și descris mai sus. Adâncimea acestui segment de fundație, înregistrată parțial, este de 1,15 m. Profilul nordic prezintă prima succesiune mai complexă de straturi (numerotate 1-6), după cum urmează: 1) Sol cenușiu, relativ granulos, pigmentat cu mici fragmente de mortar și lemn carbonizat. În acest strat se remarcă și două tipuri de substraturi, dispuse aproximativ orizontal: două lentile de mortar cu nisip și pietriș, precum și patru lentile de lut brun, pigmentat cu fragmente mici de lemn carbonizat (acestea se continuă și pe profilul estic). Incluziunile regăsite sunt pietrele mici și medii, fragmente de material de construcție din ceramică (după formă și compoziție databile în epoca romană târzie) și deșeuri din plastic (sub forma unor fragmente de saci de rafie și folie din poliuretan, dispuse ordonat, orizontal, printre substraturi). Aceste caracteristici ne arată că suprafața stratigrafică cercetată în 2022 a intersectat umplutura vechiului CT-1, pe o adâncime de aproximativ 1,18 m (de la nivelul de călcare păstrat în interiorul turnului); 2) Sol cenușiu compact, poziționat pe același nivel cu stratul (1), dar la vest de acesta, reprezintă umplutura complexului notat cu CX 3, conturat mai vizibil în profilul de vest; 3) Sol cenușiu, granulos, cu fragmente de ceramică și material de construcție din ceramică (databile între secolele IV-V p.Chr.), reprezentând un rest al nivelului VIII notat de V. H. Baumann, cuprins între umpluturile lui CX 3 și a lui CT-1; 4) Sol gălbui pigmentat cu sol cenușiu, cu fragmente ceramice de amfore romane, reprezentând intervalul de trecere de la nivelul VIII la nivelul IX notat de V. H. Baumann. Se află în legătură directă cu stratul (5); 5) Sol galben, cu aspect lutos, rar presărat cu fragmente ceramice de amfore romane târzii, reprezintă nivelarea dintre nivelurile VIII și IX notate de V. H. Baumann. Este prezent și în profilul estic, dar nu atinge fundația zidului de fațadă; 6) Sol brun-gri, cu aspect lutos și fragmente ceramice de amfore, veselă pentru lichide și de servit. Datorită prezenței intruziunilor de pământ galben, precum și a prezenței în profilul de est, într-o dispunere în pantă dintre zidul de incintă, spre zidul de fațadă, considerăm că este tot o fază de nivelare, dar cu pământ din altă sursă, care s-a amestecat cu pământul galben. Analizând profilul de vest, la -3,20 m s-au conturat primele complexe: două gropi, notate CX 1 și CX 3. Astfel, s-a putut observa faptul că CX 1 este o groapă lipită de zidul de fațadă, mai largă în partea superioară și îngustă la bază, cu dimensiunile înregistrate în sondajul nostru de 0,60 x 0,50 m, care pornește din nivelul VI, coborând până la -3,60 m (sau -0,70 m de la plinta fundației). Acest complex intersectează o altă groapă, notată CX 3. Groapa CX 1 este umplută cu un sol cenușiu, granulos, abundent în fragmente de material de construcție din ceramică, bucăți de mortar, pietre mici și medii, fragmente ceramice. Acestea din urmă constau într-un amestec de fragmente ceramice de epocă romană târzie și timpurie (de la amfore sud-pontice de secol II și veselă de masă de factură pontică și micro-asiatică, la amfore Late Roman 2 și veselă foceană). CX 3 este o groapă similară cu CX 1, dar cu notabile diferențe. Este identificată în profilele de nord și de vest, limita sa fiind o lentilă de mortar dislocat, cu pietricele – identificată la -2,60 m, până la -4,03 m. Umplutura gropii este formată dintr-un pământ cenușiu, în partea superioară cu un aspect mai lutos și mai sărac în incluziuni (până la -2,90 m), iar în partea inferioară granulos, afânat, similar cu umplutura lui CX 1. Incluziunile prezente sunt fragmentele de material de construcție din ceramică, pietre, fragmente de mortar, lemn carbonizat, fragmente de vase ceramice și fragmente osoase provenite de la animale. Sub limita inferioară a gropii CX 3, a fost documentat parțial un strat brun-gri cu aspect lutos, la adâncimea de -4,30 m. Se prezintă destul de compact, cu urme de incendiere, pietre căzute peste fragmente mari ale unor amfore de transport, oale, ulcioare cu urme de arsură secundară pe pereți, două fragmente de ceramică getică, precum și patru fragmente de la un ulcior (oinophora) antropomorf, turnat în tipar, cu slip roșu-brun. Analiza primară a materialului ceramic din acest strat ne indică perioada romană timpurie, secolele I - II p. Chr. Concluzionând, profilul vestic cercetat prezintă doar trei straturi: umplutura lui CX 1 și a lui CX 3, iar sub acesta din urmă un strat brun-gri, lutos, în compoziția căruia intră fragmente de lemn carbonizat, oase de animale și, mai ales, fragmente ceramice mari provenind de la amfore de transport, până la adâncimea de 4,65 m, unde a fost încheiat sondajul. În final, în cazul profilului de est, groapa notată CX 2 s-a conturat în colțul sud-estic, pe același nivel precizat și în cazul CX 1, adică -3,20 m. Datorită faptului că printre incluziunile sale, la adâncimea de -3,30 – 3,40 m, am identificat ambalaje din plastic databile între anii 2000-2004, am dedus că este vorba despre o intersecție cu o extindere/casetă către vest a fostei secțiuni CT-1. Secvența stratigrafică estică este compusă din trei straturi și două substraturi, care au corespondență în profilul nordic. Noutatea este că aici se observă panta pe care o au, de la nord la sud, toate straturile. Astfel, primul strat este același cu stratul (1) descris mai sus, adică umplutura vechii secțiuni CT-1, cu completarea că sunt mai abundente deșeurile din material plastic. Apoi, al doilea strat înregistrat corespunde stratului (6) din profilul nordic, intercalat cu cel de-al treilea strat, echivalent cu stratul (5) descris mai sus. Acest aspect „întrețesut” este argumentul pentru care considerăm cele două tipuri de sol, brun-gri și galben, ca fiind două surse de pământ diferite, dar utilizate cu scopul unic de a nivela terenul pentru construcția turnului. Concluzii/observații Deși sondajul a fost realizat pe o suprafață mică (5,3 mp), în comparație cu suprafața Turnului Mare, și cu o adâncime de 2,5 m, au fost dobândite o serie de informații importante cu privire la: starea de conservare a zidului de fațadă; elemente ale construcției turnului; densitatea materialelor arheologice din straturile inferioare; efectele intruziunilor cercetărilor arheologice anterioare; prezența unor complexe arheologice cu dimensiuni considerabile (CX 1, complex descris mai sus) care necesită o atenție sporită în momentul continuării cercetării; stratigrafia incomplet documentată în campaniile anterioare, necesitând completări și nuanțări. Astfel, starea de conservare a zidului fațadei, cel puțin în cazul paramentului interior, este una bună, având în vedere caracteristicile solului. Mai mult, starea este mult mai bună decât paramentul exterior al zidului, expus la intemperii. Apoi, a putut fi observat o parte din procesul de pregătire a terenului pentru construcția Turnului Mare, folosindu-se două tipuri de pământ (unul brun-cenușiu, iar celălalt galben lutos, adică straturile 5 și 6 din profilul nordic), în proporție relativ egală. Acest nivel conține un număr semnificativ de fragmente ceramice (amfore de transport, veselă de gătit, veselă pentru lichide) care au fost recuperate și sunt în curs de conservare/restaurare și prelucrare. Nu în ultimul rând, după ce au fost înlăturate straturile de umplutură post-cercetare din campaniile 1997-2009 (mai exact a unei părți din secțiunea CT-1), a început să fie documentată stratigrafia anterioară cronologic nivelului pe care s-au oprit cercetările sus-numite. Astfel, densitatea materialului arheologic din ultimele două straturi (conform profilelor nordic și estic), coroborată cu adâncimea la care se termină CX 3, precum și cu prezența unui strat cu numeros material arheologic, roman timpuriu (secolele I – II p. Chr.), documentat sub CX 3, promit multe descoperiri în viitoarele cercetări. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
În anul 2022, Primăria oraşului Isaccea în parteneriat cu Institutul de Cercetări Eco-Muzeale “Gavrilă Simion” Tulcea, Asociația Pro Noviodunum, S. C. Fruvinis S.A. Isaccea, a implementat proiectul pentru realizarea documentației tehnico-economice (Proiect Tehnic) pentru proiectul Parcul arheologic Noviodunum. “Restaurare și punere în valoare a monumentului istoric „Cetatea Noviodunum”. Activitățile s-au derulat în cadrul programului Timbrul Monumentelor Istorice (administrat de Institutul Național al Patrimoniului), subprogramul Elaborare a documentațiilor tehnico - economice pentru investiții asupra monumentelor istorice, în care sunt finanțate proiecte care au ca scop protejarea și promovarea monumentelor istorice. Anvergura sitului și complexitatea problemelor pe care le ridică restaurarea și punerea în valoare, impune un scenariu de intervenție în direcția restaurării, conservării monumentelor, dar în același timp se dorește și realizarea unei infrastructuri de vizitare/expunere. Valoarea culturală excepțională a sitului, care a condus la punerea sa sub protecție legală multiplă, corelată cu problemele severe de conservare, impune necesitatea intervențiilor de conservare, restaurare și punere în valoare. Pentru finalizarea documentației tehnico-economice a fost necesară definirea unor niveluri de călcare (incinta SE) și evidențierea traseelor unor ziduri (incinta N). Scopul intervențiilor arheologice a fost acela de a identifica niveluri de călcare, evidențiere trasee ziduri pentru Incinta de Nord, delimitare și stabilire formă Turn de Colț (T1) tot pentru Incinta de Nord.
Note:
[1]. Baumann 2010, 57-119, cu bibliografia aferentă.
[2]. Baumann 2010, 115-117.
[2]. Baumann 2010, 115-117.
Bibliografie:
1. Baumann, V.H. (2010). Noviodunum. Șantier arheologic 1995-2009. Editura Tulcea, Tulcea.