Isaccea | Comuna: Oraș Isaccea | Judeţ: Tulcea | Punct: Necropolă-Movilele Dese | Anul: 2022


Descriere:

Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Isaccea, jud. Tulcea [Noviodunum], Punct: Necropolă-Movilele Dese
Raport ID:
6996
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Antichitate; Epoca romană;
Tipuri de sit:
Descoperire funerară; Necropolă;
Cod RAN:
| 159696.06 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Oraș Isaccea
Localitate:
Isaccea
Punct:
Necropola Birituală De La Isaccea - Movilele Dese
Localizare:
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică preventivă

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Stănică Aurel responsabil Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Marcu Liliana participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Rusu Vera participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Stănescu Radu participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Grumăzescu Gabriel participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Radu Gabriela participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Cernamoriți Răzvan participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Streinu Alina participant Muzeul Municipiului Bucureşti
Raport:
Prezentul raport a fost întocmită pe baza cercetării arheologice preventive desfășurate în extravilanul localității Isaccea (F12 extravilan, De1190, De1210, De1337, De1231/1, De1244/1, de658, de1249, De650/1, De1265, De1278, De 1272), în siturile arheologice – TL I m A 05804. 01, TL I m A 05804.03, TL I m A 05804.04 și în zona de protecție a acestora, TL I m A 05804.04 -  în conformitate cu Lista Monumentelor Istorice din România, M. Of. al României, Partea I, nr. 113 bis / 15.02.2016, vol. II, p. 2508-2563, jud. Tulcea, poziția 182, în vederea realizării investiției „Îmbunătățirea infrastructurii de acces la exploatațiile agricole în zona Saon”, beneficiar UAT oraș Isaccea. UAT oraș Isaccea intenționează să reabiliteze infrastructura existentă, cea de drumuri agricole (De1190, De1210, De1337, De1231/1, De1244/1, de658, de1249, De650/1, De1265, De1278, De 1272), care face legătura între DJ22T - Str. Câmpia Libertății (prin drumul agricol De1272 și drumul național DN22 - prin drumul agricol De1190). În cazul intersecției drum agricol De 1190 cu drumul național DN22, segmentul de drum traversează situl arheologic Movilele Dese (TL I m A 05804.06), unde a fost realizată o cercetare arheologică preventivă. Contextul arheologic Zona denumită Necropolă, este cunoscută în literatura de specialitate pentru complexele de cripte, aliniamentele de tumuli, necropolele plane sau de incinerație, drumurile antice și locuirea rurală. Necropola tumulară a cetății Noviodunum a fost investigată de Gavrilă Simion, între anii 1958 și 1992. Au fost cercetate 30 de movile[1], reprezentând jumătate din numărul celor existente. Informațiile desprinse din cercetarea necropolei se referă la perioada cuprinsă între sfârșitul secolului I și sfârșitul secolului II p. Chr. și scot în evidență riturile și ritualurile funerare practicate la Noviodunum în epoca romană timpurie. Din punctul de vedere al numărului de morminte cercetate, necropola municipiului  Noviodunum oferă una dintre cele mai importante secvențe de complexe funerare din provincia Moesia Inferior. Mare parte a cercetărilor din necropola au fost publicate, fie în articole al căror obiectiv era cel de a pune în circulație complexele funerare descoperite, fie studii  de  sinteză  asupra  ritualurilor  funerare,  ori  discuții asupra anumitor tipuri de piese sau complexe funerare. Un segment din necropola tumulară, este localizat în punctul Movilele Dese, fiind constituit din 14 movile, situate de o parte și de cealaltă a drumului roman care făcea legătura cu cetatea de pe malul Dunării[2]. Cercetările de teren realizate de colectivul Șantierului Arheologic Cetatea Noviodunum, au condus la cartarea și altor complexe funerare, care vin să completeze aliniamentul de tumuli cunoscut din punctul Movilele Dese[3]. Movilele Dese – De1190 Cercetarea arheologică preventivă din anul 2021, a avut ca obiectiv segmentul de drum agricol De 1190. În prima etapă s-a realizat o delimitare din 10 în 10 m a traseului, apoi o decapare mecanică până la 0,30-0,50 m, fiind îndepărtat solul arabil (traseul este diferit de drumul agricol utilizat la acel moment). Zona decapată are o lungime de 330 m și o lățime de 12,40 m. Punctele de interes arheologic sunt reprezentate de șase complexe arheologice: un complex presupus a fi o zonă de banchet – CX 1; două complexe funerare cu groapă arsă – CX 2 și CX 4; două complexe funerare de incinerație pe loc – CX 3 și CX 5; un complex funerar de inhumație. Acestea sunt localizate pe un segment al De 1190, cu lungimea de 100 m, la est de terenul care a găzduit instalațiile unei societăți comerciale cu activități conexe STG Isaccea. Descrierea complexelor CX 1 Localizare: la S de CX 5 și la SV de CX 6. Descriere: Reprezintă o suprafață propusă ca loc de banchet funerar, caracterizată de multiple vase ceramice sparte pe loc (un ulcior cu buză discoidală, o oală cu o toartă, trei căni cu o toartă), precum și fragmente de oase arse și cărbuni. Notația cu litere este aferentă fiecărui vas identificat în suprafață. Datare: epocă romană, secolele II – III p. Chr., după materialul ceramic identificat. CX 2 Tip: structură funerară cu groapă singulară arsă. Dimensiuni: 1,76 m lungime/0,6 m lățime maximă/0,27 m adâncime maximă. Localizare: la SE de CX 4 și la N de CX 3. Descriere: Orientarea aproximativă a complexului este SE-NV. Groapa are formă elipsoidal-asimetrică, partea sudică fiind mai lată decât cea nordică. În profil, groapa are o formă concav-asimetrică. Adâncimea maximă se observă în partea de sud, la -0,27 m, în timp ce în jumătatea nordică este de -0,20 m. S-au putut observa intervenții moderate de galerii de rozătoare, care au deranjat pe alocuri stratigrafia. Se constată arderea defunctului pe loc, arsura de pe pereții gropii prezentând trei niveluri diferite (galben, roșu, gri-albăstrui) corespunzătoare evoluției temperaturilor. Intensitatea maximă este surprinsă în partea de SV. Pământul de umplutură prezintă o culoare galbenă-cenușie, fragmente ceramice, oase calcinate, cuie/piroane din fier. Stratul de pământ ars amestecat cu cenușă și oase calcinate este dispus neuniform pe suprafața gropii, cu o concentrare mai mare în jumătatea nordică, și variază în grosime între 0,02 și 0,06 m. În compoziția să se mai află un număr însemnat de cuie/ținte și piroane din fier, un fragment de podoabă din bronz, o fibulă fragmentară din fier, o cană cu o toartă, fragmente ceramice de la o oală și un ulcior, iar pe fundul stratului, în zona centrală, 3 fragmente de plumb topit. Observații: Se observă aglomerarea cuielor/țintelor în treimea nord-vestică. Fragmentele ceramice aparțin unei oale cu două toarte, precum și unui ulcior de tip oinochoe, ambele vase fiind sparte ritualic, iar apoi măturate în groapă. O cană cu o toartă a fost depusă cu gura în jos, în stratul de cenușă, descoperită in situ, alături de o fibulă din fier fragmentară. Plumbul topit provine de la unul sau mai multe obiecte și s-a putut observa, la unul dintre fragmente, cum s-a topit și s-a scurs până pe fundul stratului cu cenușă, în zona aproximativ centrală a gropii. În total au fost descoperite 3 fragmente mai mari și altele mai mici. În treimea sud-estică, în partea superioară a nivelului cu cenușă, a fost descoperit fragmentul din bronz, cel mai probabil o cataramă. Datare: epocă romană, secolele II – III p. Chr., după materialul ceramic identificat. CX 3 Tip: structură funerară de incinerație pe loc, compusă din trei gropi arse și o structură (elevație) din materiale de construcție. Jefuită în Antichitate. Dimensiuni: 3,43x1,78x3,60x1,80 m – conturul primei gropi; 2,95x1,30x3,00x1,22 m –conturul celei de-a doua gropi; 2,65x0,94x2,62x0,80 m – conturul celei de-a treia gropi; 2,10x0,35x2,10x0,27 m – fundul mormântului. Măsurătorile urmează orientarea E-S-V-N. Localizare: la S de CX 2 și la NV de CX 5. Descriere: Orientarea aproximativă a complexului este SV-NE. Prezintă o succesiune de trei gropi cu pereții arși: Prima groapă are formă paralelipipedică cu colțurile rotunjite, prezentând urme de ardere la roșu. Lățimea treptei este de 0,18±0,04 m și adâncimea de 0,12±0,02 m de la nivelul de călcare/de la care s-a putut observa complexul. Cea de-a doua groapă are formă paralelipipedică, cu urme de ardere până la roșu și ocazional gri, în special în zona de intersecție cu a treia groapă, având o lățime a  treptei de 0,17±0,01 m și o adâncime de 0,16±0,02 m. Cea de-a treia groapă are formă rectangulară în suprafață, dar trapezoidală cu baza mare sus în profil, iar înclinația aproximativă a pereților este de 60°. Adâncimea maximă este de 0,40 m de la treapta a doua. Se remarcă arderea pereților până la culoarea gri, iar a fundului gropii până la roșu. Structura din materiale de construcții din ceramică avea forma unui acoperiș în două ape, așezat pe marginea interioară a celei de-a doua gropi, de unde începe a treia groapă. Este compusă din tegulae romane de tip „corintic” și imbrices (olane) de tip „laconic”, unele dintre acestea prezentând defecte de fabricație (arse neuniform sau insuficient, deformate), așezate în triunghi, asemănător situației din CX 5. Nu a putut fi observată prezența mortarului. Dintre obiectele găsite în poziție secundară și în stare fragmentară enumerăm veselă de masă (boluri de tip Atlante Sigillata Pontica Forma V), un unguentariu din ceramică, turibula, opaițe, piroane din fier, părți ale unor obiecte din bronz. Observații: Se remarcă concentrarea tegulelor și olanelor fragmentare în jumătatea nord-vestică. Singurele elemente in situ se găsesc în capătul sudic al celei de-a doua gropi. Deducem că demantelarea structurii s-a făcut dinspre capătul nordic, primele tegulae fiind aruncate în laterala vestică (acestea sunt cele mai de sus elemente, observabile de la primii centimetri ai primei gropi. Obiectele din ceramică au fost descoperite în stare fragmentară, împrăștiate în toate cele trei gropi. Pe treapta primei gropi, pe laturile lungi în apropierea colțurilor, se remarcă o depunere de obiecte (opaițe și turibula), însă nu poate fi determinat momentul depunerii acestora, înainte de jefuire sau în timpul. Cele nouă lămpi descoperite în inventarele funerare aparțin tipurilor Loeschcke IV/V, VIII și o variantă a tipului Deneuve V G/Iconomu XIII/Bailey G, fără canal pe cioc. Acest din urmă tip se diferențiază prin apucătorile laterale, iar cele două piese atribuite par să fi fost realizate în același tipar sau cel puțin în același atelier, marcate cu câte un cerc pe baze, singura diferența fiind angoba roșcată păstrată pe una dintre lămpi. Alte trei lămpi, cu volute, de tip Loeschcke IV/V se remarcă și prin pasta fină, foarte deschisă la culoare și angoba ușor glazurată, foarte probabil produse în același atelier încă incert.  Două ultime observații generale țin de stare neconformă a unora dintre piese, ele prezentând deformări morfologice și niciuna dintre lămpi nu prezintă urme de folosire. Din punct de vedere cronologic, lămpile aparținând tipurilor Loeschcke IV/V și Deneuve V G/Iconomu XIII/Bailey G se datează în perioada secolelor I – II, iar cele din tipul Loeschcke VIII au o continuitate până în secolul al III-lea Datare: epocă romană, secolul al II-lea p. Chr., după materialul ceramic identificat. CX 4 Tip: structură funerară compusă din două gropi arse. Dimensiuni: 2,30x1,00x2,20x0,80 m – conturul primei gropi; 1,64x0,42x1,67x0,45 m – conturul celei de-a doua gropi. Măsurătorile urmează orientarea N-E-S-V. Localizare: la NV de CX 2. Descriere: Orientarea aproximativă a complexului este NE-SV. Prezintă o succesiune de două gropi cu pereții arși la roșu: Prima groapă are o formă paralelipipedică cu colțurile rotunjite. Lățimea treptei  este de 0,18±0,02 m, iar adâncimea de  0,17±0,03 m. Adâncimea maximă este în capătul de SV. Prezintă două niveluri de temperatură a arderii (portocaliu și roșu) și urme ale materialului de combustie în partea de NV. Cea de-a doua groapă are formă ovoidă în suprafață, în profil concavă și o adâncime de 0,17±0,02 m. Adâncimea maximă este în capătul de SV. Dintre materialele găsite în umplutura mormântului enumerăm: o monedă din bronz de secol II p. Chr. (Hadrianus, 132-134 p. Chr.), fragmente de oase calcinate, fragmente de lemn ars, cuie din fier și fragmente ceramice Observații: Remarcăm intervenția galeriilor de rozătoare în stratigrafia complexului. Datare: epocă romană, secolul al II-lea p. Chr., după materialul ceramic și moneta din bronz descoperită. CX 5 Tip: structură funerară de incinerație, compusă din două gropi arse și o structură (elevație) din materiale de construcție. Descoperit in situ., structura fiind slab afectată de greutatea pământului și de utilajele agricole. Dimensiuni: 2,80 x 1,67 x 2,76 x 1,62 m – conturul primei gropi; 2,44 x 1,41 x 2,50 x 1,40 m – conturul patului de ardere; 1,72 x 0,46 x 1,72 x 0,50 m – conturul celei de-a doua gropi. Măsurătorile urmează orientarea E-S-V-N. Localizare: la N de CX 1, la S de CX 2 și la NV de CX 6. Descriere: Orientarea aproximativă a complexului este NE-SV. Prezintă o succesiune de două gropi arse, cu formă paralelipipedică, cea din urmă fiind acoperită de o structură din materiale de construcție din ceramică, afectată de greutatea solului și intervenția utilajelor agricole. Prima groapă are o adâncime de 0,57±0,02 m și dimensiunile pragului sunt 0,60 x 0,53 x 0,60 x 0,49 m. Au fost documentate și urmele de ardere ale patului rugului funerar cu dimensiunile 0,50 x 0,35 x 0,50 x 0,42 m. În cele patru colțuri și la mijlocul lateralelor lungi ale gropii au fost descoperite depuneri funerare compuse din opaițe așezate în turibula sau lângă, precum și un ulcior cu buza trilobată. Pe laterala sud-estică, în jumătatea sudică, au putut fi observate fragmente din bronz (mânere, verigi, aplice, tăblițe, încuietori, cheie) și din os provenind de la o casetă din lemn decorată, care a fost arsă în timpul incinerării. În rest, au putut fi recuperate fragmente din sticlă, o toartă de amforă sud-pontică de vin și alte fragmente ceramice. Cea de-a doua groapă are o adâncime de 0,45±0,02 m și prezintă pereții arși la roșu și negru-gri. Aici a fost descoperită o oglindă din bronz cu mâner din fier, două mărgele din sticlă, un flacon/unguentarium din sticlă topit, o monedă din bronz (Domitianus Caesar, 69-81 p. Chr.), două unguentarii ceramice, o cataramă din bronz fără ac și o pixidă din os. Structura din materiale de construcții are forma unui acoperiș în două ape (triunghiular), așezat pe marginea celei de-a doua gropi, și este compus din tegulae romane de tip „corintic” și olane de tip „laconic” legate cu mortar de culoare roz pal, indicând prezența materialului ceramic pisat alături de var. Cele două capete ale structurii sunt mărginite de câte o tegula așezată pe cant, asemenea unui capac. În total au fost recuperate 15 imbrices și 12 tegulae, unele materiale prezentând defecte de ardere. Sub cel de-al doilea rând de tegulae, începând din nord, a fost descoperită o monedă din bronz (Antoninus Pius, provincială). Observații: Urmele rectangulare de arsură pe pragul primei gropi și pe pereții celei de-a doua gropi confirmă ipoteza rugului funerar și a arderii defunctului pe loc. Gradul de dispersie a părților componente ale decorului casetei din lemn, care nu s-a păstrat, indică faptul că a fost arsă alături de defunct, iar resturile au fost ori măturate, ori au căzut astfel în timpul arderii. Datare: epocă romană, secol II p. Chr., după materialul ceramic și monede. CX 6 Tip: mormânt de inhumație. Dimensiuni: 1,10 x 0,26 m. Localizare: la N de CX 1, la SE de CX 2 și la E de CX 5. Descriere: Orientarea aproximativă a complexului este NE-SV. Conturul gropii este greu observabil. Scheletul este depus în decubit dorsal, deși doar o parte dintre oase au putut fi observate și documentate. Se păstrează un humerus, cele două femururi în poziție anatomică, oasele picioarelor fiind puternic deteriorate. Alte fragmente osoase deteriorare au fost recuperate din sol, alături de câteva fragmente ceramice lângă oasele piciorului drept. Observații: Lipsa unei părți consistente a scheletului uman indică intervenții postume. Datare: epocă romană, secolele II – III p. Chr., după stratigrafie și proximitatea față de celelalte structuri funerare. Observații și concluzii Cercetarea realizată în anul 2021, în punctul „Movilele Dese”, vine cu o serie de informații noi privind necropolele anticului Noviodunum. Materialul arheologic se află în acest moment în cadrul laboratorului de restaurare, urmând ca în următoarea etapă să fie prelucrat și publicat într-un studiu mai amplu. La acest moment se pot face câteva observații privitoare la cronologia structurilor funerare nou-descoperite, raportat la ceea ce se cunoaște deja. În primul rând, situația celor două complexe de incinerație pe loc, care au o structură de tip capac, CX 3 și CX 5, este singulară în cazul spațiului funerar plan, analogii existând la Noviodunum (Tumulul XXX și „La două movile”) doar în cazul mormintelor cercetate în tumuli. În timpul cercetării de la De 1190 nu am găsit indicii care să ne trimită cu gândul la un tumul aplatizat, care ar fi conținut aceste morminte descoperite. Toate aceste puncte se află la distanțe considerabile unul față de celelalte. Din câte cunoaștem până în acest moment, fac parte din aceeași secvență cronologică – secolul al II-lea p. Chr. Acest tip de structură funerară, numit și mormânt „en étage”/„stepped burnt-pit” care are un „capac” din materiale de construcție, este răspândit pe un teritoriu semnificativ al Imperiului roman, din nordul peninsulei Italice până la Gurile Dunării, mai des întâlnit (publicat) la Dunărea Mijlocie, în perioada secolelor II – III p. Chr. În al doilea rând, în urma analizei primare a materialului se observă similitudini în ceea ce înseamnă preferința pentru obiecte specifice depuse în morminte: elementele din bronz descoperite în CX 5, provenite de la cel puțin o cutie din lemn, au analogii atât la Noviodunum (în mormântul cu sarcofag din Tumulul XXX), cât și la Callatis (într-un mormânt de inhumație datat în secolul al II-lea, în prezent se află în colecția MINAC); asocierea unei căni cu o toartă și oală în același mormânt este prezentă atât în descoperirile funerare din Tumulul XXX, cât și într-una din descoperirile funerare din 2020, în sectorul „Livadă”. Nu în ultimul rând, au fost realizate și două sondaje pentru verificarea drumului antic, cu traseul estimat a fi între cele două aliniamente de tumuli, care însă nu au furnizat rezultatele dorite. De asemenea, la 80 m Vest de segmentul de necropolă cercetat, pe traseul viitorului drum, a fost identificată la suprafața solului, o bază de stelă funerară.   ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Abstract [EN]:
The survey carried out in 2021, in the point “Movilele Dese”, comes with a series of new information on necropolis of ancient Noviodunum. The archaeological material is currently in the restoration laboratory and will be processed and published in a larger study in the next stage. At this stage, some observations can be made about the chronology of the newly discovered burial structures in relation to what is already known. First of all, the situation of the two on-site cremation burials, which have a cap-like structure, CX 3 and CX 5, is unique in the case of the flat burial space, analogues existing at Noviodunum (Mound XXX and “Two Mounds”) only in the case of the tombs investigated in the tumuli. During the research at De 1190 we found no clues that would point to a flattened mound containing these discovered tombs.
Note:
[1]. În literatura de specialitate nu există date decât pentru 23 dintre ei.
[2]. Baumann 2010, 14, 15, 228.
[3]. Baumann 2010, p. 17, 228. În anul 1997, V. H. Baumann a realizat documentația pentru înscrierea sitului în Lista Monumentelor. Astfel, au fost constituite două rezervații arheologice. Una cuprindea cetatea și așezarea civilă cu valul I, într-o rezervație de 60 ha. Această delimitare a fost extinsă în anul 2015 la 600 ha în urma cercetărilor de teren efectuate de colectivul coordonat de dr. A. D. Stănică. A doua rezervație includea un segment din necropola tumulară a cetății, în punctul „Movilele Dese”, alcătuit din 14 movile, situate de o parte și de cealaltă a drumului roman care venea dinspre Niculițel spre cetate pe la SE, în total 15 ha, din care, rezervația - 9 ha, zona protejată - 6 hectare.
Bibliografie:
1. Baumann, V. H. (2010) Noviodunum. Șantier arheologic 1995-2009, Tulcea.