Istria | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
6142
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Cetate; Necropolă;
Cod RAN:
| 62039.01 |
Județ:
Constanța
Unitate administrativă:
Istria
Localitate:
Istria
Punct:
Cetate
Sector:
Sud
Localizare:
| 62039.01 |
Lista Ilustrațiilor - 43
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Dabîca | Mircea Mihail | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Crețu | Ciprian | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Sonu | Diana | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Pavel | Cătălin | participant | Colegiul Noua Europă |
Raport:
În campania din anul 2018, obiectivul central al cercetării arheologice din Sectorul Sud a fost continuarea identificării planului arhitectonic al edificiului roman timpuriu de mari dimensiuni cu un caracter public, comercial (Fig. 1, 2), mai exact a laturii vestice a acestui monument şi a colţului său de sud-vest. Un al doilea obiectiv a fost continuarea cercetării în suprafaţă, concretizat în această campanie prin cercetarea exhaustivă a tuturor complexelor funerare, care aparţin necropolei de secolele IV – sfârşit de secol V p.Chr., care suprapun edificiul roman timpuriu de secol III p.Chr. (Fig. 1, 2)
Pentru atingerea acestor deziderate au fost continuate cercetările arheologice în suprafaţa S15 începută în campania 2016 şi în suprafaţă S16, deschisă în campania precedentă. Suprafaţa S15 (Fig. 1) (13 x 11 m) a fost deschisă la vest de secţiunea magistrală S3 şi este delimitată spre est de profilul estic al S3b, spre sud de profilul sudic al S6 şi spre nord de profilul nordic al S7.Această suprafaţă a fost astfel trasată, pentru a avea în final, un nou profil transversal peste zidul vestic al edificiului, iar spre vest, un profil transversal peste Z15 (zidul prelungirii edificiului spre vest), latura vestică a suprafeţei S15 fiind la o distanţă între 3,50 şi 5,30 m spre est de aleea centrală a sitului arheologic Histria. Primul obiectiv al acestei suprafeţe a fost surprinderea în plan, din punct de vedere arheologic, a nivelului de necropolă de secol IV - sf. sec. V p.Chr. care suprapune edificiul roman timpuriu, iar al doilea obiectiv a fost descoperirea din punct de vedere planimetric, a unei jumătăţi din latura de vest a clădirii cercetate.
Suprafaţa S16 (Fig. 1) (8,50 x 11 m) a fost deschisă la vest de secţiunea magistrală S3 şi la 1,5 m sud de suprafaţa S15, fiind delimitată la S de profilul sudic al S4 şi S5, la E de profilul estic al S3b şi S3c, la N de profilul noului martor de 1,5 m şi la V de profilul noului martor nord-sud care continuă din S15. Suprafaţă a fost astfel trasată, pentru a avea în final, un nou profil transversal peste zidul vestic al edificiului, iar spre vest, un profil transversal peste posibila închidere a prelungirii edificiului (un posibil zid pandant al lui Z15). Primul obiectiv al acestei noi suprafeţe a fost surprinderea în plan, din punct de vedere arheologic, a nivelului de necropolă de secol IV-sf. sec. V p.Chr. care suprapune edificiul roman timpuriu, iar al doilea obiectiv a fost descoperirea din punct de vedere planimetric, a celeilalte jumătăţi din latura de vest a edificiului cercetat.
Începem descrierea situaţiilor arheologice în ordinea cronologică a acestor cercetări, respectiv cu suprafaţa S15 (Fig. 3, 4). În această campanie arheologică au fost cercetate şi documentate aici, încă două morminte de inhumaţie (M27/2018 şi M28/2018) aparţinând tipologic şi stratigrafic necropolei din secolul IV-sf. sec. V p.Chr., la fel ca şi celelalte şapte cercetate aici încampania din anul 2017.
M27/2018 (Fig. 5-8) este un mormânt de inhumaţie descoperit, în campania din anul 2017, la adâncimea de -1,01 m între carourile 3 şi 4 ale S15. Orientat S-SV-N-NE, mormântul are amenajare din trei rânduri de ţigle dispuse în formă de acoperiş peste groapă, pietre de şist verde la baza ţiglelor şi capac din două pietre la capătul dinspre picioare. Trebuie menţionat aici faptul că, primul rând de ţigle s-a conservat cel mai bine, al doilea rând a fost distrus aproape in totalitate, iar ţiglele din al treilea rând s-au tasat, intrând una sub cealaltă, toate acestea din cauza suprapunerii acestui mormânt de către cel de-al doilea mormânt cercetat anul acesta, M28/2018. După dimensiuni este un mormânt de adult, depus în poziţie decubit dorsal (cu craniul lăsat spre stânga şi cu antebraţele probabil aşezate pe bazin) într-o groapă (dimensiuni maxime 1,90 x 0,50 m) cu colţurile rotunjite şi căptuşită cu piatră de şist verde pe trei laturi. Această groapă a atins în partea estică, în momentul săpării ei, zidul sudic al edificiului roman timpuriu de secol III p.Chr., fiind executată o nişă în el (trei asize) ca să încapă în groapă şi labele picioarelor, care au fost aşezate efectiv pe zid. Scheletul identificat la -1,33 m (craniu), -1,46 m (bazin) şi 1,52 m (tibii şi peronee) are oasele relativ bine conservate, fiind deranjate mai mult cele dintre bazin şi craniu, ca urmare a spargerii sub greutatea pământului a celui de-al doilea rânde ţigle. În umplutura gropii acestui mormânt şi pe toată lungimea lui au fost descoperite un număr de şase cuie din fier (2 identificare nesigură) care ne pot conduce la formularea ipotezei folosirii unui sicriu în cazul acestei inhumări. Nu prezintă inventar funerar.
M28/2018 (Fig. 9-12) este un mormânt de inhumaţie descoperit, tot în campania din anul 2017, la adâncimea de -0,96 m între carourile 3 şi
4 ale S15. Orientat SV-NE, acest mormânt are amenajare din ţigle dispuse în formă de acoperiş peste groapă şi cu pietre de şist verde la baza celor trei rânduri de ţigle. După dimensiuni este un mormânt de adult, depus în poziţie decubit dorsal (cu craniul lăsat spre stânga) într-o groapă cu colţurile rotunjite cu dimensiunile maxime de 1,65 x 0,40 m. Şi această groapă a atins în partea estică, în momentul săpării ei, zidul sudic al edificiului roman timpuriu de secol III p.Chr. Aici a fost executată o nişă, formată dintr-o asiză, în care au fost aşezate labele picioarelor şi o parte din tibii şi peronee, scheletul fiind aşezat în această groapă cu membrele inferioare pe zid. Scheletul identificat la -1,25 m (craniu), -1,37 m (bazin) şi -1,33 m (membrele inferioare) este destul de prost conservat, s-au păstrat doar oasele mari (craniu, membrele superioare (humerusuri), bazinul şi membrele inferioare). În umplutura acesui mormânt au fost descoperite un cui şi două monede din bronz. Nu prezintă inventar funerar.
În suprafaţa S16 (Fig. 13, 14) după finalizarea nivelului de pământ gri-cenuşiu în care am descoperit şi o monedă din bronz, s-a continuat cu cercetarea mormintelor de inhumaţie cunoscute deja precum şi a celor care au fost descoperite în această campanie arheologică. M29/2018 (Fig. 15-18) este un mormânt dublu de inhumaţie descoperit in campania arheologică din anul 2012, atunci fiind dezvelită extremitatea estică a acestui mormânt, restul fiind prins în profilul V al casetei morţi din S3b. Aici a fost descoperită şi o monedă din prima jumătate a secolului. III p.Chr. (Gordian III 238-244) probabil antrenată în momentul săpării gropii lui M29/2018. În campania din acest an am reluat cercetarea acestui mormânt în suprafaţa S16, a cărui groapă de formă ovală şi orientată SV- V/NE-E, s-a profilat foarte bine în stratul de mortar în care a fost săpată. Nu s-a identificat o altă groapă care s-o taie pe aceasta şi nici krotovine vizibile, deşi e clar că rozătoarele au contribuit la deranjarea mormântului (prezenţa unor dinţi la picioare). Mormântul este de tipul în groapă simplă, cu dimensiunile maxime de 1,65 x 0,55 m, fără amenajare din piatră de şist verde sau ţigle de acoperiş.
Scheletul M29/1 (flexat pe o parte) a fost identificat la adâncimea de -0,90 m (craniul cu mandibula căzută la 0,20 m de poziţia anatomică), -1,00 m (bazinul) şi -1,05 m (membrele inferioare). Scheletul M29/2 aşezat în poziţie decubit dorsal a fost descoperit la adâncimea de -0,93 m (craniul) şi la -1,00 m (bazinul). Membrele inferioare (ale ambelor schelete sau doar ale lui M29/2) au fost flexate în aşa fel încât genunchii au ajuns la extremitatea gropii, iar labele picioarelor s-au apropiat de bazin.
După dimensiunile gropii şi după starea foarte bună de conservare a oaselor, pare să fie vorba despre doi adulţi foarte tineri, probabil un bărbat şi o femeie, aşa cum pare să indice incizura sciatică diferită a oaselor pelvice ale celor două schelete. Analiza antropologică ulterioară va stabili cu certitudine toate aceste lucruri, în acest moment neputând să ne pronunţăm în legătură cu aparteneţa tuturor oaselor la unul sau la celălat schelet.
Ce putem spune clar în acest moment este faptul că M29/2 a fost înmormântat primul în decubit dorsal, cu membrele inferioare îndoite sub el, iar M29/1 a fost depus ulterior în acelaşi mormânt, posibil mutat dintr-o altă groapă sau din aceeaşi, caz în care avem un schelet parţial dezarticulat. Craniul M29/1 suprapune parţial craniul M29/2. Prin mandibula M29/1 trec omoplatul şi humerusul lui M29/2. Vertebrele lui M29/1 încep de la bazin în jos. Un braţ al M29/1 este totuşi de-a lungul corpului, ca şi cum ar fi fost depus în poziţie decubit dorsal, celălalt braţ, în conexiune anatomică (claviculă/omoplat/humerus) până la falange cu inel de bronz, începe la genunchi, la 1,00 m distanţă de craniu, dar este exclus să fi fost deplasat de rozătoare sau de procese pedologice. Astfel, o înmormântare simultană pare improbabilă dată fiind poziţia relativ normală a lui M29/2 şi poziţia parţial dezarticulată a lui M29/1. Probele prelevate pentru analiza ADN pot clarifica dacă cei doi erau înrudiţi, posibilitatea ca soţia să fi folosit acelaşi mormânt, la o perioadă de timp după înmormântarea soţului trebuie luată de asemenea în considerare. În umplutura gropii au fost descoperite cinci cuie din fier (de-o parte şi de cealaltă a celor două schelete) care alături de un fragment de lemn carbonizat par să indice folosirea unui sicriu. Inventarul funerar descoperit este format dintr-un inel din bronz şi patru mărgele din sticlă (două mici perforate, una mare perforată (2 cm diametru) şi un cilindru perforat decorat cu fir de sticlă (3 cm)). La terminarea cercetării gropii acestui complex funerar s-a putut observa că aceasta a atins zidul de S al edificiului roman timpuriu de secol III p.Chr.
M30/2018 (Fig. 19-22) este un mormânt de inhumaţie descoperit în colţul de NS al suprafeţei S16 la adâncimea de -1,15 m. Orientat V-SV/E-NE acest mormânt are amenajare din ţigle de acoperiş (un singur rând format din câte două ţigle una peste alta pe jumătate din lungimea unei ţigle), dispuse în dublă pantă peste groapă şi cu o altă ţigla folosită drept capac la picioare. La marginile inferioare ale acestui singur rând de ţigle au fost aşezate mai multe pietre de şist verde, mai mult pe laturile de E, N şi V. Groapa acestui mormânt, de formă ovală şi cu dimensiunile maxime de 2,15 x 0,80 m, a fost iniţial săpată în toată lăţimea zidului V al edificiului roman timpuriu de secol III p.Chr. (1,80 m) pentru înhumarea aici a unui adult, eveniment care din motive necunoscute nu s-a mai petrecut, astfel încât au refolosit groapa pentru înhumarea unui copil mic. Astfel se explică folosirea unei ţigle drept capac la picioare (primul caz de acest fel de până acum), tocmai pentru a preîntâmpina distrugerea acestui mormânt de copil spre E, acolo unde restul gropii mari a fost umplută cu pământ la loc. După dimensiunile scheletului este un mormânt de sub-adult, sub vârsta de doi ani, aşa cum pare să indice şi fontanela (oasele craniului nu sunt sudate total), depus în poziţie decubit dorsal. Oasele scheletului, relativ bine conservate şi uşor deranjate din conexiunea lor antomică, au fost identificate la adâncimea de - 1,38 (craniu), -1,51 m (bazin) şi -1,49 m (membrele inferioare). Nu prezintă inventar funerar.
M31/2018 (Fig. 23, 24) este un mormânt de inhumaţie descoperit în colţul de NS al suprafeţei S16, la adâncimea de -1,13 m. Orientat N-NV/S- SE, mormântul de sub-adult este de tipul în groapă simplă, de formă ovală (dimensiuni maxime 1,20 x 0,40 m) şi cu amenajare din piatră de şist verde pe partea dreaptă a gropii şi pe partea stâncă cu piatră de şist verde şi o ţiglă de acoperiş aşezată în faţa pietrelor pe cant, între craniu şi bazin, ca o formă de protejare a părţii superioare a corpului acestui copil. Scheletul foarte bine conservat (cu excepţia craniului, care este parţial distrus şi lăsat uşor spre stânga) este în poziţie decubit dorsal şi cu mâinile pe piept şi a fost descoperit la adâncimea de -1,23 m (craniul), -1,34 m (bazinul) şi -1,30 m (membrele inferioare). În umplutura gropii acestui mormânt au fost descoperite două cuie din fier. Nu are inventar funerar.
Concomitent cu analizarea acestor complexe funerare, în suprafaţa S16 cercetarea arheologică întreprinsă în nivelul de pământ galben şi în nivelul de dărâmătură cu mortar (în care au fost descoperite un număr de 8 monede din bronz) a dus la descoperirea mai multor situaţii aheologice care vor fi prezentate în continuare de la N la S. În caroul 1, la adâncimea de -0,76 m a fost descoperită o groapă de mici dimensiuni (Fig. 25), care a fost secţionată pe jumătate şi în care au fost descoperite fragmente ceramice de la cel puţin două vase. Din păcate însă cercetarea acestui complex nu a fost finalizată, urmând ca aceasta să se încheie în campania următoare. În caroul 2 al S16 la adâncimea de -0,63 m a fost descoperită o zonă cu dărâmătură din piatră de şist verde cu mortar (Fig. 26, 27) iar la adâncimea de -0,85 m şi la S de aceasta, o altă zonă cu dărâmătură din cărămidă şi olane (Fig. 28, 29), sub aceasta din urmă fiind nivelul de dărâmătură din olane a edificiului roman timpuriu cu zone de arsură (Fig. 30, 31) (în interiorul edificiului şi în afara lui), pe care ne-am oprit în această campanie. Tot în acest carou la adâncimea de -1,22 m am identificat în integralitatea sa un mormânt cu amenajare din ţigle de acoperiş dispuse în dublă pasntă peste groapă (Fig. 32), descoperit în anul 2012, care după dimensiuni este de sub-adult şi care urmează să fie cercetat în campania următoare. În caroul 3 al S16 la adâncimea de -0,85 m am mai descoperit o groapă de formă ovală (dimensiuni maxime 1,00 x 0,60 m) care s-a profilat foarte bine în nivelul de mortar şi care iniţial a fost interpretată ca un mormânt de inhumaţie (Fig. 33, 34). În momentul săpării ei însă am ajuns la concluzia că nu avem de-a face cu un complex funerar aşa cum am crezut iniţial, ci cu o simplă groapă, probabil menajeră sau de altă natură, idee susţinută în parte de umplutura acestei gropi şi de forma ei prea ovală în comparaţie cu gropile tipice de morminte de inhumaţie cunoscute până acum.
Spre sfârşitul campaniei arheologice din acest an ne-am atins obiectivul central al cercetării noastre în această suprafaţă, şi anume dezvelirea colţului de SV al edificiului roman timpuriu de secol III p.Chr. care are aceeaşi formă şi aceleaşi dimensiuni ca şi colţul de NV (Fig. 35, 36). Astfel a fost întregită planimetria acestei clădiri şi pe partea de S şi V a ei. Pornind de la pintenul de sprijin numărul 1 (cel din profilul E al fostei secţiuni S3b) zidul sudic (Z8) (Fig. 37) are o lungime de 4,50 m până în capătul vestic, la colţul de SV, unde are un decroş de 0,60 m spre S, după care continuă spre V pe o lungime de 2,10 m., până la colţul exterior de SV al clădirii, acesta fiind de fapt un colţ ranforsat (Fig. 39-40), ca şi în cazul celui din NV. Din acest punct, zidul vestic (Z10) (Fig. 38) al edificiului roman timpuriu continuă pe o lungime de 5,92 m. până în martorul S15/S16, pe sub care trece şi se uneşte cu cealată jumătate a sa din suprafaţa S15. Acest zid vestic (Z10) este distrus doar în caroul 1 al S16 de groapa mare a mormântului M30/2018, aşa după cum am spus mai sus. În general. zidul sudic (Z8), colţul ranforsat de SV şi zidul vestic (Z10), sunt păstrate la nivel de fundaţii (ca şi restul segmentelor cunoscute de până acum) şi la aproximativ acceaşi cotă (zid sudic (Z8) -1,13 m (sub M29/2018), colţ SV exterior -1,21 m, colţ SV interior -1,34 m şi zidul vestic (Z10) -1,29 m). Cele două segmente de zid dezvelite în suprafaţa S16 au lăţimea de 1,80 m şi sunt construite din piatră de şist verde cu mortar, la fel ca şi restul segmentelor cunoscute până acum. În privinţa inventarului mobil descoperit în campania arheologică 2018, menţionăm fragmente ceramice romane, timpurii (secolele II-III p.Chr.) în cantitate apreciabilă, dar şi romane târzii (secolul VI p.Chr.), oase, cărămizi, ţigle, fragmente de blocuri din calcar, marmură, 12 monede şi nu în ultimul rând opaiţe fragmentare, oase prelucrate, cuie, piese din bronz, plumb şi fier, fragmente din recipiente de sticlă. (Planşele 1-3). ... Vezi mai mult Vezi mai puțin