Istria | Comuna: Istria | Judeţ: Constanța | Punct: Basilica cu criptă | Anul: 2022
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Istria, jud. Constanța [Histria], Punct: Sectorul Basilica cu criptă
Raport ID:
6893
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie; Epoca romano-bizantină;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Cod RAN:
| 62039.01 |
Județ:
Constanța
Unitate administrativă:
Istria
Localitate:
Istria
Punct:
Basilica Cu Criptă
Sector:
Basilica Cu Criptă
Toponim:
Histria
Localizare:
| 62039.01 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Achim | Irina | responsabil sector | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Catargiu | Mara | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Profiran | Bianca | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Dima | Mihai | participant | Banca Națională a României |
Raport:
Obiectivele cercetării
Campania 2022 s-a desfășurat în a doua jumătate a lunii august cu un efectiv de cinci lucrători și cu participarea a doi colaboratori. Cercetarea s-a derulat pe o arie foarte restrânsă situată la nord, respectiv vest față de basilica paleocreștină, până la limita estică a clădirilor de pe flancul nordic al Pieței Mari[1] a orașului roman-târziu (Fig. 1). A fost avută în vedere completarea datelor stratigrafice privind zona de la vest de edificiul creștin, dar și stabilirea configurației încăperii 1 din Grupul I de clădiri cercetate de A. Petre în sectorul Poarta Mare în anii 1958[2] și 1959.
Tehnici de cercetare
Pentru investigarea sectorului care face obiectul raportului, în campania 2022 a fost utilizată exclusiv săpătura arheologică propriu-zisă de suprafață, în perimetre aflate deja în cercetare din campaniile anterioare (caseta B4) sau în unități de cercetare noi (secțiunea S5) – Fig. 2. O serie de investigații non-intruzive (prospecțiuni geofizice) s-au desfășurat în zona de la est de Basilica cu criptă în cursul lunii iulie 2022[3], fiind conduse de drd. Adrian Șerbănescu (UB) – Fig. 1.
Rezultate și interpretare
Au fost supuse investigării două nivele de sol reprezentate de podele din lut și nivelurile aferente de distrugere prin incendiere ale unei încăperi ale cărei limite nu pot fi precizate în acest stadiu al cercetării (în caseta B4), precum și suprafața carosabilă a străzii A și un canal de evacuare a apelor uzate, în zona de la vest de edificiul creștin (secțiunea S5). Vestigiile scoase la lumină sunt atribuibile perioadei romane târzii și romano-bizantine.
Secțiunea S5 (Fig. 3–4)
Secțiunea S5 se află imediat la vest de narthex-ul basilicii creștine, ocupând o mică suprafață în direcția Pieței Mari și a porții principale a orașului roman târziu (dimensiuni: 5 x 3 m) – Fig. 3–4.
În perimetrul cercetat s-au conturat două, posibil trei amenajări distincte:
► suprafața carosabilă a străzii A, identificată pe toată lărgimea secțiunii, cu lacune vizibile în jumătatea sudică, în zona fațadei edificiului creștin, în direcția Pieței Mari (Fig. 4);
►în jumătatea estică a casetei, un canal de evacuare a apelor uzate având un traseu NNE-SSV (Canal C2-2), continuarea spre nord a unei instalații hidraulice identificată în anul 2002 (Canal C2)[4], în secțiunea magistrală S1 (Fig. 4);
► în jumătatea vestică a secțiunii, practic la limita sa vestică, la circa 2,10 m distanță față de C2-2, pare să se întindă aproape pe toată lungimea secțiunii, dar și dincolo de limitele sale, în direcția Pieței Mari, un alt posibil canal sau rigolă (C5?) pentru drenarea apelor uzate; amenajarea urmează un traseu paralel cu C2-2 și pare să se dirijeze în pantă lejeră către sud, în direcția străzii care conduce la Poarta mare (Fig. 4).
Caseta B4 (Fig. 5)
Investigată cu începere din 2021, caseta se situează la limita nordică a zonei cercetate, fiind încadrată la sud de caseta C4, la vest de caseta B3, la nord de S3 (2007) și are dimensiuni identice cu casetele învecinate (4 x 4 m).
În campania 2021 s-a putut constata existența unei gropi moderne de intervenție care afectează succesiunea stratigrafică în jumătatea sudică a casetei, lucru remarcat și de A. Petre cu câteva decenii în urmă[5]. Cu toate acestea, singurele structuri constructive identificate se situează în jumătatea sudică a zonei cercetate, în chiar perimetrul gropii moderne.
În jumătatea nordică a casetei (carourile A1 și B1) ar fi de remarcat absența oricărei structuri constructive din zidărie și identificarea unor nivele succesive de funcționare a(le) unei/unor construcții ușoare, din materiale perisabile (chirpic) afectate de incendii, așa cum o sugerează stratul de argilă rubefiată, cu urme de cărbune de lemn și un abundent material tegular (țigle, olane), toate provenind de la sistemul de acoperire al unei încăperi de dimensiuni încă neprecizate.
În jumătatea sudică a casetei, mai exact în caroul A2 (zona sud-vestică a secțiunii), se remarcă două structuri constructive care în această fază a cercetării nu pot fi puse în legătură directă cu alte construcții din vecinătate:
► la limita dintre caroul A1 și A2: o structura denumită Z32, care se prezintă sub forma unei aglomerări de pietre de formă rectangulară (amenajarea măsoară 0,90 m pe axul nord-sud și 0,68 m pe axul est-vest), formată din blochete semifasonate de calcar, montate în pământ galben, puternic solidificat. Amenajarea se situează la adâncimi cuprinse între 1,28 și 1,57 m (Fig. 5);
► la baza profilului sudic, un aliniament de pietre pe direcție nord-nord-est – sud-sud-vest – structură denumită Z31. Z31 măsoară circa 2,50 m lungime și o înălțime conservată ce variază între 0,12 și 0,20 m. Vestigiile sale se află la adâncimi care variază între 1,25 și 1,45 m (Fig. 5).
Scurtă descriere a descoperirilor
În plus de structurile constructive amintite deja, în campania 2022 au fost identificate și recoltate diferite artefacte, după cum urmează: 14 monede de bronz a căror cronologie se întinde de la epoca elenistică la finele secolului VI p.Chr.; material ceramic în stare foarte fragmentară, care acoperă perioade mari de timp și epoci diverse (de la perioada elenistică la cea de-a doua jumătate a secolului al VI-lea p.Chr.). Remarcăm prezența printre descoperiri a mai multor fragmente de opaiț de perioadă romană târzie și romano-bizantină, a unui capac de chiup fragmentar, a unor fragmente de boluri cu decor în relief, precum și a unui fragment cu firnis negru și graffito, dar și a unui posibil tipar pentru producerea bolurilor cu decor în relief. Mobilierul metalic, puternic corodat și afectat de combustie, se compune în principal din cuie și piroane provenind cu precădere din caseta B4. Materialele rezultate din cercetarea de teren din anul 2022 au fost transportate și se află în studiu la IAB (București).
Obiectivele cercetărilor viitoare
Dată fiind diminuarea continuă a finanțărilor, obiectivele de cercetare sistematică într-un șantier cu o problematică atât de complexă ca cea a Histriei sunt an de an tot mai greu de îndeplinit în totalitate. Se impune continuarea săpăturilor în zonele care au făcut obiectul cercetării în 2018, 2021 și 2022, până la limita estică a complexului arhitectural de pe latura de nord a Pieței Mari, cu scopul de a stabili o diagramă cronologică cât mai completă a edificiilor romane târzii și protobizantine reperate aici din 1958 încoace. Concomitent, se cere lămurită, fie numai și secvențial, organizarea și evoluția în timp a arterelor de circulație care racordează basilica paleocreștină la zona învecinată.
Propuneri de conservare, protejare și punere în valoare
Ar fi de menționat și faptul că, cercetarea arheologică fiind încheiată de o bună perioadă de timp în interiorul basilicii paleocreștine și la nord de aceasta, este imperios necesară protejarea și conservarea primară a structurilor dezvelite și rămase expuse, pentru a evita degradarea lor iremediabilă. În acest sens, începând cu campania 2022, s-a alăturat colectivului de cercetare un masterand arhitect a cărui activitate vizează elaborarea unui plan multianual de conservare primară a vestigiilor monumentului creștin care constituie punctul central al sectorului, precum și a zonei învecinate.
La încheierea cercetării în campania 2022, structurile în curs de investigare au fost acoperite cu carton asfaltat, piatră și pământ, cu scopul de a fi protejate până la următoarea campanie.
... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Abstract [FR]:
La campagne 2022 a eu lieu dans la seconde moitié d’août avec un personnel de cinq travailleurs et la participation de deux collaborateurs. La recherche fut menée sur une zone restreinte située au nord, respectivement à l’ouest de la basilique paléochrétienne, jusqu’à la limite orientale des bâtiments sur le flanc nord de la Grande place de la ville romaine tardive. La saison 2022 a eu pur but de compléter les données stratigraphiques de la zone à l’ouest de l’édifice chrétien, mais aussi d’établir la configuration de la salle 1 du groupe I des bâtiments étudiés par A. Petre dans le secteur Poarta Mare en 1958 et 1959.
Ont été mises en évidence et investigués deux niveaux de sol argileux et les niveaux connexes de destruction par incendie d’une pièce dont les limites ne peuvent être précisées dans cette phase de la recherche (périmètre de l’aire ouverte B4), ainsi que la surface carrossable de la rue A et un canal d’évacuation des eaux usées à l’ouest de l’édifice chrétien (aire ouverte S5), tous ces vestiges étant attribuables à la période romaine tardive et romano-byzantine.
Note:
[1]. Mai precis Grupul I de construcții de pe latura de nord a Pieții Mari, situat între străzile A și B – conform notațiilor lui A. Petre (vezi Petre 1962, în particular p. 392-396, pl. IV). Această clădire complexă și străzile adiacente sunt rediscutate de Munteanu 2011, în particular p. 236–238, fig. 1–4.
[2]. Petre 1962, p. 392, pl. IV (cu bibliografia).
[3]. Prospecțiunile geofizice întreprinse în Sectorul Basilica cu criptă în anul 2022 au fost realizate cu sprijinul financiar și logistic al Asociației Cetatea Histria, ca parte dintr-o colaborare academică cu specialiști de la Universitatea din București începută încă din anul 2017, în vederea valorificării cât mai ample a rezultatelor obținute.
[4]. Achim 2014, p. 268, fig. 8; Achim et alii 2021, p. 480, fig. 1.
[5]. Petre 1962, p. 392, pl. IV.
[2]. Petre 1962, p. 392, pl. IV (cu bibliografia).
[3]. Prospecțiunile geofizice întreprinse în Sectorul Basilica cu criptă în anul 2022 au fost realizate cu sprijinul financiar și logistic al Asociației Cetatea Histria, ca parte dintr-o colaborare academică cu specialiști de la Universitatea din București începută încă din anul 2017, în vederea valorificării cât mai ample a rezultatelor obținute.
[4]. Achim 2014, p. 268, fig. 8; Achim et alii 2021, p. 480, fig. 1.
[5]. Petre 1962, p. 392, pl. IV.
Bibliografie:
1. Achim, I., Dima, M. (2018). 35. Istria, județul Constanța [Histria]. Punct: Basilica cu criptă. În CCA 2018, București–Sibiu, 90-96.
2. Achim, I., Dima, M. (2021). 42. Istria, județul Constanța [Histria]. Punct: Basilica cu criptă. În CCA 2021, București–Oradea, 211-217.
3. Achim, I., Bottez, V., Angelescu, M., Cliante, L., Țârlea, A., Lițu, A. (2021). A city reconfigured: old and new research concerning Late Roman urbanism in Istros. În G. Tsetskhladze, A. Avram, J. Hargrave (eds.), The Greeks and Romans in the Black Sea and the Importance of the Pontic Region for the Graeco-Roman World (7th century BC – 5th century AD): 20 Years On (1997-2017). Proceedings of the Sixth International Congress on Black Sea Antiquities (Constanța, 18–22 September 2017), Oxford: Archaeopress Archaeology, 477-487.
4. Munteanu, F. (2011). Contribuții la topografia Histriei romane târzii (II). SCIVA, 62(3-4), 233-249.
5. Petre, A. (1962). Sectorul « Poarta Mare ». În E. Condurachi și colaboratorii, Șantierul Histria, MCA, 8, 389-396.
6. Barnea, I., Barnea, Al. (1984). Săpăturile de salvare de la Noviodunum. Peuce, 4, 97-105; 503-518.
7. Baumann, V. H. (2010). Noviodunum. Șantier arheologic 1995-2009. Tulcea: Editura Istros.
2. Achim, I., Dima, M. (2021). 42. Istria, județul Constanța [Histria]. Punct: Basilica cu criptă. În CCA 2021, București–Oradea, 211-217.
3. Achim, I., Bottez, V., Angelescu, M., Cliante, L., Țârlea, A., Lițu, A. (2021). A city reconfigured: old and new research concerning Late Roman urbanism in Istros. În G. Tsetskhladze, A. Avram, J. Hargrave (eds.), The Greeks and Romans in the Black Sea and the Importance of the Pontic Region for the Graeco-Roman World (7th century BC – 5th century AD): 20 Years On (1997-2017). Proceedings of the Sixth International Congress on Black Sea Antiquities (Constanța, 18–22 September 2017), Oxford: Archaeopress Archaeology, 477-487.
4. Munteanu, F. (2011). Contribuții la topografia Histriei romane târzii (II). SCIVA, 62(3-4), 233-249.
5. Petre, A. (1962). Sectorul « Poarta Mare ». În E. Condurachi și colaboratorii, Șantierul Histria, MCA, 8, 389-396.
6. Barnea, I., Barnea, Al. (1984). Săpăturile de salvare de la Noviodunum. Peuce, 4, 97-105; 503-518.
7. Baumann, V. H. (2010). Noviodunum. Șantier arheologic 1995-2009. Tulcea: Editura Istros.