Instituții și
Persoane implicate:
Nume |
Prenume |
Rol |
Instituție |
Dabîca |
Mircea Mihail |
responsabil sector |
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Demir |
Zeynel |
participant |
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Din anul 2010 obiectivul principal al cercetării arheologice în Sectorul Sud de la Histria este punerea în evidenţă, atât din punct de vedere ştiinţific dar şi muzeistic, a oraşului roman timpuriu de la Histria, mai puţin cunoscut şi cercetat în economia investigaţiilor arheologice de pe acest sit. În campania din anul 2023, cercetarea arheologică în Sectorul Sud al cetăţii greco-romane Histria s-a concentrat în noua suprafață deschisă în această campanie, S21, situată la est de S16 și S17. (Fig. 1, 2) Scurt istoric În campania arheologică din anul 2012, într-o a treia etapă de cercetare în sub-secţiunea S3b, în caroul 9 şi la adâncimea de -1,20 m, a fost descoperit un zid (Z8) lat de aproximativ 1,80 m, orientat E-V, cu un contrafort în caroul 10 de 0,50 m, zid din piatră de şist verde legată cu mortar. Acesta coboară în adâncime până la -2,45 m, fiind de fapt fundaţia acestui zid. Continuarea aceastei structuri constructive impozante a fost identificată în aceeaşi campania arheologică şi în secţiunea de verificare S 5 (6 m x 2 m) situată la 3,50 vest de S3b, unde s-a surprins continuarea acestui zid atât spre vest, dar şi un colţ al lui care îndreaptă zidul spre nord (Z10). Deasemenea, continuarea acestei structuri a fost sesizată şi în extremitatea nordică a S3b, unde la adâncimea de -2,00 m a apărut, după toate probabilităţile, latura de nord a unui posibil edificiu public de mari dimensiuni, aici fiind surprinsă doar o laţime de 1,60 m din laţimea totală a acestui zid (Z9), care mai continuă şi sub martorul dintre S3a şi S3b. Concluzia noastră din campania arheologică 2012 a fost că este foarte posibil ca aceste ziduri de piatră legate cu mortar, Z8, Z9, Z10, cu lăţimi foarte mari, să facă parte dintr-un edificiu de epocă romană timpurie, de mari dimensiuni (aproximativ 20 m laţime) (Fig. 2), cu o funcţionalitate publică, oficială, având în vedere atât poziţionarea sa în mijlocul oraşului roman timpuriu, cât şi faptul că, în campania din 2011 cât şi în cea din anul 2012 s-au descoperit mai multe fragmente de tenciuală pictată între cele două limite de nord şi de sud ale secţiunii S3b. Ca urmare a acestei importante descoperiri arheologice s-a impus nevoia cercetării şi analizării din punct de vedere planimetric a acestei structuri constructive de mari proporţii, de epocă romană timpurie (secolul III p.Chr.), precum şi a structurilor arheologice conexe acestei clădiri oficiale, respectiv orizontul de locuire romană timpurie şi cele două necropole care suprapun acest edificiu. Sector Sud 2023 Datorită timpului scurt avut la dispoziție și în campania din anul 2023 (două săptămîni), obiectivul central al cercetării arheologice din Sectorul Sud a fost continuarea identificării planului arhitectonic al edificiului roman timpuriu de mari dimensiuni cu un caracter public, comercial (horreum) (Fig. 2), mai exact a uneia dintre laturile lungi, de sud, unde ne-am propus să descoperim cel de al doilea contrafort/pinten de sprijin de pe această latură. Motivul pentru care am decis să continuăm această abordare și în campania din 2023 se datorează descoperirilor din campaniile precedente, când au fost identificați din punct de vedere arheologic alți 3 contraforți/pinteni de sprijin, unul pe latura de sud (în campaniile 2012 și 2021, contrafortul nr. 1) și doi pe latura de nord (campania 2016, contrafortul nr. 2 și în campania 2022, contrafortul nr.1) alături de cele două colțuri ranforsate ale cladirii, cel de SV (campania 2012 și 2018) și NV (campania 2014). Am dorit să vedem și dacă se respectă, în continuare, distanțele dintre contraforții/pintenii de sprijin de pe latura de nord și de pe latura de sud și în al doilea rând, să putem oferi în final, o posibilă reconstituire planimetrică a edificiului roman timpuriu (horreum). Pentru atingerea acestui obiectiv am început în această campanie o nouă suprafață, S21, situată la est de S16 și jumătatea sudică a S17 (Fig. 2). Această nouă suprafață de 8 x 8 m (64 m²) face parte dintr-o serie de 7 suprafețe de aceleași dimensiuni, amplasate între fostele secțiuni magistrale S2 și S3, fiind delimitate la vest și est de doi martori magistrali perpendiculari pe laturile lungi ale edificiului roman timpuriu. Am decis această abordare din mai multe motive. În primul rând pentru a cerceta arheologic toata suprafața de teren rămasă și delimitată de Casa Mare la nord, secțiunea magistrală S3 la vest, aleea principală de vizitare a sitului la sud și secțiunea magistrală S2 la est. Apoi, pentru a putea cerceta nestingheriți complexele funerare din cele două necropole romane târzii care suprapun edificiul roman timpuriu (horreum). Și nu în ultimul rând, pentru a avea o imagine arheologică cât mai clară, din punct de vedere planimetric, a jumătății de vest a edificiului roman timpuriu dar și a zonelor de la nord și sud de acesta. La finalul cercetării arheologice a acestor 7 suprafețe vom avea doi martori magistrali peste clădirea horreum-ului, ale căror profile arheologice ne vor aduce mai multe informații stratigrafice importante despre edificiul roman timpuriu în sine dar și despre ceea ce avem la nord și sud de acesta. Revenind la campania din acest an și la suprafața S21, trebuie să menționăm faptul, că această mare suprafață (de 64 m² cum spuneam) a fost împărțită în 16 carouri de 2 x 2 m pentru a înlesni cercetare arheologică și pentru înregistrarea cât mai bună a materialului descoperit și a situațiilor arheologice. În cele două săptămâni avute la dispoziție anul acesta pentru cercetarea arheologică, am început cu săparea nivelului vegetal (Fig. 3) în care am descoperit ceramică romană târzie (amestecată și cu fragmente timpurii și grecești), fragmente de sticlă, alături de un număr de opt monede, dintre care una din 1966. Adâncimea maximă a acestui nivel a fost de -0,17 m. Am continuat cercetarea arheologică cu al doilea nivel, cel gri-cenușiu, (Fig. 4) în care, pe lângă ceramica romană și cele patru monede descoperite, am atins și primele situații arheologice, o zonă de dărâmătură romană târzie, din piatră de șist verde (în carourile C2, C3, D2, D3, D4) (Fig. 5-8). La finalizarea cercetării acestui de-al doilea nivel arheologic, urmărit până la adâncimea maximă de -0,47 m, în carourile A1-4, B1-4, C1-4 am ajuns la finalul scurtei campanii arheologice din acest an, pe nivelul de darâmătură cu moloz al edificiului roman timpuriu (Fig. 9, 10), nivel în care sunt săpate mormintele necropolei romane târzii care suprapun horreum-ul. Ceretările arheologice vor fi continuate în campania viitoare, în care ne propunem să investigăm zona de dărâmătură și complexele funerare, pentru ca după aceasta, să ajungem pe nivelul edificiului roman timpuriu, pe latura de sud a acestuia, obiectivul major al cecetărilor noastre. În finalul campaniei arheologice au fost inregistrate rezultatele cercetării arheologice prin fotografie, desen tehnic (grund), și ridicare topografică (Cătalin Pavel). În privinţa inventarului mobil descoperit în campania arheologică 2023, menţionăm fragmente ceramice romane, târzii dar și timpurii, opaiţe fragmentare, fragmente din recipiente de sticlă, cuie, piese din bronz, plumb și fier, oase și 13 monede, dintre care una contemporană. Concluzii preliminare În actualul stadiu al cercetării arheologice, apare destul de clar că acest mare edificiu public este construit la începutul secolului III p.Chr. (probabil în timpul lui Septimius Severus). Edificiul a suferit o mare distrugere la mijlocul secolului III p.Chr., probabil cu ocazia faimoasei „distrugeri a Histriei” (excidium Histriae) în urma devastatorului raid gotic din anul 251 p.Chr., distrugere evidenţiată arheologic, atât în partea de nord a edificiului, cât şi în cea de sud şi vest. Din punct de vedere numismatic se constată că o bună parte dintre monedele descoperite (un procent de aproape 80%) sunt puternic afectate de efectele unui mare incendiu, multe dintre ele fiind topite sau parţial topite. Distrugerea este urmată de o refacere parţială, timp în care clădirea a continuat să fie folosită, dar la alte proporţii. Conform evidenţei numismatice distrugerea ei definitivă a avut loc către sfârşitul secolului III p. Chr. şi în primul deceniu al secolului IV p.Chr. Terenul pe care a fost amplasat acest edificiu este ocupat ulterior, de prima necropolă romană târzie atestată în această zonă, cea din secolul IV- sfârșitul secolului V p. Chr. Deasemenea, nu este exclus ca traseele celor două alei de vizitare a sitului, cea de sud şi cea de vest, să fi reprezentat în antichitate limita dintre zona mai înală a cetăţii (unde este amplasat edificiul roman timpuriu) şi zona cu apa și mlăştinoasă din S şi SV. Astfel se poate vorbi în acest moment, cu titlul de ipoteză de lucru şi despre o posibilă funcţionalitate a acestui edificiu de utilitate publică / comercială, adică antrepozite (horreum), orientate cu latura lungă pe direcţia E-V, lonjând în acest fel, zona portuară de S a Histriei. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
Raportul prezintă principalele rezultate ale campaniei arheologice sistematice din anul 2023 desfășurată la Histria, Sectorul Sud. Având în vedere perioada scurtă disponibilă pentru săpături (două săptămâni), principalul obiectiv al cercetărilor arheologice din Sectorul Sud a fost continuarea investigării marelui edificiu din perioada romană timpurie, de caracter public și comercial (horreum), mai precis partea sa sudică, unde ne-am propus să descoperim al doilea contrafort/suport de pe această latură. Astfel, în această campanie am deschis o nouă suprafață arheologică, S21 (64 de metri pătrați). Cercetările arheologice ulterioare și descoperirile de pe partea vestică a edificiului vor contribui la rafinarea și îmbunătățirea înțelegerii planimetriei acestui monument.
Abstract [EN]:
The report presents the main results of the 2023 systematic archaeological campaign in Histria, Sector South. Given the short period available for excavations (two weeks), the main objective of the archaeological research in the South Sector was to continue researching the large Early Roman edifice with a public, commercial character (horreum), more precisely its southern part, where we set out to discover the second buttress/support spur on this side. Therefore, this campaign we started a new archaeological surface S21 (64 square meters). Further archaeological research and surface discovery of the western part of the edifice will refine and improve the understanding of this monument's planimetry.