Istria | Comuna: Istria | Judeţ: Constanța | Punct: Cetatea Histria | Anul: 2023
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Istria, com. Istria, jud. Constanța [Histria], Punct: Cetatea Histria, Sector: Templu
Raport ID:
7092
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca arhaică; Epoca clasică; Epoca elenistică; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată; Aşezare urbană; Cetate; Templu; Sanctuar;
Cod RAN:
| 62039.01 |
Județ:
CONSTANŢA
Unitate administrativă:
ISTRIA
Localitate:
ISTRIA
Punct:
Cetatea Histria
Sector:
Templu
Localizare:
| 62039.01 |
Lista Ilustrațiilor - 8
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bîrzescu | Iulian | responsabil sector | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Panait-Bîrzescu | Florina | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Aioani | Ioana | participant | Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca |
| Todor | Paula | participant | Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca |
Raport:
În campania din 2023 săpăturile din sectorul T de la Histria au avut două obiective principale: stabilirea limitelor de nord ale sanctuarului și dobândirea de noi date despre începuturile sanctuarului, de la apariție până la monumentalizarea din a doua jumătate a secolului al VI-lea a.Chr. În acest sens săpăturile au fost concentrate la nord de templele A și A’, unde mai avuseseră loc cercetări în diferite perioade din ultimul secol, dar cu obiective diferite, respectiv stabilirea traseelor zidurilor de incintă elenistic și roman timpuriu, a monumentelor din imediata apropiere de cele două temple, etc. În acest an am deschis trei suprafețe, două la nord de templul A, una la nord de templul A’ și am făcut un mic sondaj de verificare (2x1 m) în interiorul platformei estice a templului A. Prima suprafață, S1/2023, cu o lungime de 3,30 m (nord sud) și o lățime de 2,20 m (est vest), a avut ca limită sudică colțul de nord est al platformei templului din epocile arhaică și clasică, restaurată în anii ’70 ai secolului trecut. Săpătura a început în această suprafață de la nivelul platformei templului până la stânca de șist. Platforma nu este așezată direct pe stâncă, ci pe un strat de pământ brun de aproximativ 23 cm grosime. Până la circa 60 de cm la nord de platformă săpăturile de la începutul anilor ’50 ai secolului trecut au atins pe alocuri stânca, dar au lăsat nederanjat cea mai mare parte din stratul de pe stâncă. Cele câteva descoperiri indică mai degrabă că în acest areal în prima jumătate a secolului al VI-lea a.Chr. au existat depuneri de votive asemănătoare cu cele de la vest de templu, descoperite începând cu anul 2012. Dintre aceste votive se remarcă un mic aryballos corintic târziu și o placă de bronz, ambele descoperite în poziții secundare. În mijlocul suprafeței S1/2023, stratigrafia până la stâncă a fost răscolită de o intervenție ulterioară, cel mai probabil din epoca arhaică târzie - clasică timpurie. Aici fragmentele de calcar turonian mărunțit de la pavajul din apropiere de templu au apărut în amestec cu fragmente ceramice mici de la vase și fragmente de țigle de la templu. În partea de nord a suprafeței sunt de semnalat mai multe pietre neregulate de șist, care fie aparțin unei semințe de fundație de zid, fie au fost aruncate la o nivelare, doar lărgind săpătura în suprafață vom putea lămurii această problemă. Cele câteva contexte cercetate în S1/2023 indică faptul că la nord, în imediata apropiere a templului A, în perioada arhaică târzie a existat un interes pentru amenjarea acestui spațiu din interiorul sanctuarului. Pentru perioada de început a activității de cult din zona sacră cele câteva contexte arată că aici și în apropiere erau depuse votive comune. Așa cum este cunoscut din literatură, limita de nord a sanctuarului a fost considerată a fi dată de zidul de incintă de epocă elenistică. Traseul acestuia a fost mai mult presupus decât identificat în teren, singura porțiune unde a fost dezvelit se află la câțiva metri la nord-est de templul A’ prin săpăturile de la sfârșitul anilor ’70 - începutul aniilor ’80 din sectorul A, rămase din păcate inedite. De altfel, în diferitele planuri ale cetății sau ale sanctuarului ipoteticul traseul variază cu câțiva metri. În campania din 2023 am redeschis două suprafețe pentru a surprinde eventuale urme ale acestuia, precum fundații, amprente lăsate în stâncă, etc. Nu în ultimul rând, un element însemnat în topografia sanctuarului, respectiv pentru cunoașterea limitelor sale, și care a fost prea puțin discutat până acum, îl reprezintă configurația stâncii de șist, pe care s-au instalat primele construcții sacre. Din observațiile mai vechi, coroborate și cu cercetări mai noi ce au propus un nou scenariu privind evoluția peisajului histrian, îndeosebi prin carote executate în colaborare cu echipe de geografi, rezultă că la nord de temple A și A’ stânca coboară mai degrabă lin până la zidul de incintă roman târziu din ultimele faze, iar de aici spre nord are o cădere mai pronunțată. Este de presupus că această configurație a stâncii de șist a jucat un rol decisiv pentru alegerea primelor locuri de cult, cât și pentru stabilirea granițelor acestora. Mai mult, zidurile de incintă fie ale cetății, fie ale sanctuarului adesea sunt ridicate în funcție de teren. Toate acestea au făcut ca să merite noi săpături la nord de temple. Astfel, ținând cont de situația din teren și forța de muncă redusă, am deschis suprafața S2/2023 la nord de S1/2023 și strada romană târzie, ce mărginește la nord așa numita “casă constantiniană”, săpată în anii ’50 de Dionisie Pippidi. Motive organizatorice ne-au făcut să nu secționăm strada, care a rămas ca martor între cele două suprafețe. S2 are o lungime de 4,50 m (nord-sud) și o lățime de 3,80 m (est-vest), fiind stabilită în linii mari în funcție de zidurile unei case de epocă târzie, cercetate la sfârșitul anilor ’70 de către Catrinel Domăneanțu. Aici săpăturile fuseseră oprite imediat după dezvelirea primelor blocuri din fundațiile zidurilor casei, straturile de mai jos nefiind deranjate, deși traseul incintei ar fi trebuit să treacă pe aici. Cercetările noastre au continuat de la acest nivel de epocă romană târzie până la stâncă. Chiar dacă urme directe de la incinta cetății nu am identificat, situația este una destul de promițătoare cel puțin în ceea ce privește granița sanctuarului, deoarece urme ale acestuia lipsesc complet pe toată suprafața cercetată. În S2/2023 stânca de șist coboară destul de clar, dar relativ lin, spre nord, fără a mai fi însă pregătită pentru diferite amenajări de cult, așa cum se întâlnește peste tot în sanctuar. În suprafața cercetată singurul nivel bine evidențiat este al unei încăperi aparținând primei faze a casei târzii (sec. V-VI d.Chr.), din care în partea de nord est am păstrat un pavaj cu dale și o mică vatră. În afară de acestea sunt de menționat umpluturi de epocă romană târzie, ce ajung până pe stâncă, și straturi cu scoici și nisip de plajă. În partea de sud a suprafeței se păstrează numeroase pelicule cu mortar, ce pot proveni de la demontarea unui zid monumental. În viitor va trebui deschisă o suprafață mai mare pentru a lămuri diferitele structuri identificate în acest an. O a treia suprafață deschisă în 2023 în vederea obținerii de noi date privitoare la cele două obiective amintite la început a fost trasată la nord de templul A’. Este vorba de S3/2023, cu dimensiunile de 2,20 (nord-sud) x 3,70 m (est-vest). Aici săpături au mai fost realizate în perioada interbelică, cu rezultate rămase inedite, nefiind foarte clar la început dacă fusese săpat până la stâncă. Din unele publicații mai vechi aici s-ar fi aflat traseul zidului de incintă elenistic, ce va fi jucat și rol de incintă a sanctuarului (peribol). Săpăturile nostre mai degrabă infirmă o asemenea ipoteză, susținând însă că cel puțin în epoca arhaică tot acest areal ar fi făcut parte din sanctuar. Contextele cercetate în S3 sunt de epocă arhaică, fiind vorba în primul rând de straturi deranjate la ridicarea templului A’ și imediat după. Chiar dacă nu sunt în poziție originală, descoperirile de votive sunt excepționale, precum un mic cap de statuie de femeie din marmură, de producție ioniană, datat la mijlocul secolului al VI-lea a.Chr., cu paralele mai ales în Ionia și mai puțin în cetățile din Pont. În afară de acesta sunt de amintit numeroase fragmente ceramice și din bronz. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
Campania de săpături arheologice desfășurată în sectorul T de la Histria în anul 2023 a avut două obiective: înțelegerea limitelor de nord ale sanctuarului și evidențierea începuturilor sanctuarului (perioada arhaică). Cercetările s-au desfășurat în trei suprafețe deschise la nord de templele A și A’ , într-un areal cercetat intens începând cu perioada interbelică. Chiar dacă urme ale diferitelor închideri ale sanctuarului nu au fost scoase la iveală, cele câteva rezultate preliminare oferite de configurația terenului și de diferite monumente îndreptățesc pe viitor lărgirea suprafeței cercetate, mai ales că aici a fost și este de presupus și traseul zidului de incintă din epoca elenistică. Pentru cel de-al doilea obiectiv sunt de amintit votivele, care chiar dacă majoritatea au fost descoperite în poziții secundare, contribuie fără îndoială la o mai bună cunoaștere a sanctuarului în primul său secol de existență.
Abstract [EN]:
The archaeological excavations carried out in the Sector T (Sacred Area) at Histria in the year 2023 had two objectives: to understand the northern limits of the sanctuary and to highlight the beginnings of the sanctuary (the Early and Middle Archaic periods). Researches were carried out in three surfaces situated north of the temples A and A', in an area intensively investigated even before WWII. Although traces of the sanctuary limits have not been revealed, the few preliminary results provided by the configuration of the terrain and by several monuments justify in the future the expansion of the researched area, especially since here was and is still presumed the Hellenistic city wall. For the second goal, it is here to mention some finds of Archaic votives found in secondary positions.
Bibliografie:
1. Condurachi, E. et al. (1954). Histria. Monografie arheologică. București: Editura Academiei.
2. Alexandrescu, P. (2005). Histria. VII. La zone sacrée d’époque grecque. București: Editura Enciclopedică.
3. Avram, A., Bîrzescu, I., Mărgineanu Cârstoiu, M., & Zimmermann, K. (2013). Archäologische Ausgrabungen in der Tempelzone von Histria, 1990-2009. Il Mar Nero, VIII, 2010/2011, 39-102.
4. Pârvan, V. (1915). Raport special nr. 4. Campania a II-a de săpături la Histria. ACMI, 8, 190-199.
5. Vespremeanu-Stroe, A., Preoteasa, L., Hanganu, D., Brown, A., Bîrzescu, I., Toms, P., & Timar-Gabor, A. (2013). The impact of the Late Holocene coastal changes on the rise and decay of the ancient city of Histria (southern Danube delta). Quarternary International, 293, 245-256.
2. Alexandrescu, P. (2005). Histria. VII. La zone sacrée d’époque grecque. București: Editura Enciclopedică.
3. Avram, A., Bîrzescu, I., Mărgineanu Cârstoiu, M., & Zimmermann, K. (2013). Archäologische Ausgrabungen in der Tempelzone von Histria, 1990-2009. Il Mar Nero, VIII, 2010/2011, 39-102.
4. Pârvan, V. (1915). Raport special nr. 4. Campania a II-a de săpături la Histria. ACMI, 8, 190-199.
5. Vespremeanu-Stroe, A., Preoteasa, L., Hanganu, D., Brown, A., Bîrzescu, I., Toms, P., & Timar-Gabor, A. (2013). The impact of the Late Holocene coastal changes on the rise and decay of the ancient city of Histria (southern Danube delta). Quarternary International, 293, 245-256.