.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Istria | Comuna: Istria | Judeţ: Constanța | Punct: Cetatea Histria | Anul: 2023

Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Istria, jud. Constanța [Histria], Punct: Cetatea Histria, Sectorul Basilica cu criptă
Raport ID:
7093
Anul cercetarii:
2023
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Cod RAN:
| 62039.01 |
Județ:
CONSTANŢA
Unitate administrativă:
ISTRIA
Localitate:
ISTRIA
Punct:
Cetatea Histria
Sector:
Basilica cu criptă
Localizare:
| 62039.01 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Lista Ilustrațiilor - 8
Fig. 1. Imagine din dronă asupra perimetrului investigat în campania 2023 (casetele B4 și C4), cu indicarea limitelor gropii moderne de intervenție care se întinde în ambele secțiuni (V. Bottez, 2023).  
Fig. 2a–b. Vedere dinspre nord-vest asupra casetelor B4 și C4 la începutul campaniei 2023 (IA, 2023).  
Fig. 3. Imagine din dronă asupra vestigiilor basilicii paleocreștine, cu indicarea limitelor complexului Bothros 1 din absidă (A. Siclitaru, 2023).  
Fig. 4. a. Caseta C4 după îndepărtarea dalelor de calcar din sondajul modern - vedere dinspre nord-vest.  
Fig. 4. b-c. Caseta C4 – diferite aspecte din cursul campaniei 2023 (IA, 2023).  
Fig. 5. a. Caseta B4 – Vedere dinspre nord-vest: sunt ilustrate cele două nivele de sol (podele de lut galben), situate la adâncimea de 1,60 m, respectiv 1,84 m.  
Fig. 5. b. Vedere asupra profilelor nord și est.  
Fig. 5. c. Fragment de platou de diametru mare cu reprezentarea unei figuri umane și graffito (context 806)/(IA, M. Catargiu, 2023).  
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Achim Irina responsabil sector Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Chiricuță Ana Irina participant Institutul Naţional al Patrimoniului
Catargiu Mara participant Arheolog independent
Profiran Bianca participant Şcoala de Studii Avansate a Academiei Române
Dima Mihai participant Banca Națională a României
Raport:
Obiectivele cercetării Campania 2023 s-a desfășurat în a doua jumătate a lunii august cu un efectiv de șase lucrători și cu participarea a trei colaboratori (un doctorand[1], un arhitect[2] și un specialist conservare-restaurare[3]).   Cercetarea s-a derulat într-un perimetru restrâns, situat la nord, respectiv la vest de edificiul de cult creștin, până la limita estică a clădirilor de pe flancul nordic al Pieței Mari[4] a orașului roman-târziu (Fig. 1). Dezideratele de cercetare ale campaniilor precedente (2021 și 2022) au fost menținute, și anume completarea datelor stratigrafice pentru întreaga zonă de la vest de basilica creștină, dar și stabilirea configurației încăperii 1 din Grupul I de clădiri cercetate de A. Petre în sectorul Poarta Mare, în anii 1958[5] și 1959.   Tehnici de cercetare Pentru investigarea sectorului care face obiectul raportului, în campania 2023 a fost utililizată exclusiv săpătura arheologică propriu-zisă de suprafață, în perimetre aflate deja în cercetare din campaniile anterioare, după cum urmează: caseta B4 (situată imediat la vest de casetele B3 și C3, deschise în campania 2018), practicată, la rândul său, în anul 2021 (Fig. 2a); la sud de precedenta, în Caseta C3 (deschisă în anul 2018) s-a continuat cercetarea în trei carouri (A1, A2 și B1), în interiorul gropii moderne de intervenție, cu scopul de a atinge niveluri antice nederanjate (Fig. 2b).   Rezultate și interpretare Au fost supuse investigării un nivel de sol reprezentat de o podea din lut și nivelul aferent de distrugere prin incendire al unei încăperi ale cărei limite nu pot fi precizate în acest stadiu al cercetării (în caseta B4 – carourile B1 și B2), precum și umplutura unei ample gropi de intervenție modernă parțial în caseta B4 (caroul B2) și în jumătatea nordică a casetei C4.   Caseta C4 (Fig. 1, 4a–c) În perimetrul acestei casete, în suprafața expusă încă din cursul săpăturilor din 2021, erau deja clar conturate două zone distincte: ►în jumătatea nordică a casetei, lipsită de structuri constructive, o vastă groapă de intervenție din cercetări și lucrări de teren anterioare, cel mai probabil toate datând din diferite momente ale secolului XX; groapa a fost reumplută cu materiale diverse, printre care remarcăm  13 dale de calcar (de dimensiuni mari și grosimi importate, unele sparte în bucăți mai mici și păstrate pe loc după reumplerea cu pământ a acestei zone); în campania 2023 dalele de calcar au fost îndepărtate și săpătura a continuat în adâncime, cu scopul de a identifica limitele camerei 1 din Grupul I cercetat de A. Petre;  ► în jumătatea sudică a casetei, unde se păstrează singurele structuri antice[6] – nu s-au întreprins cercetări în campania 2023.   În campania 2023, săpătura arheologică s-a concentrat în carourile A1, B1 și doar parțial în caroul A2, în interiorul gropii moderne de intervenție. Cercetarea a continuat în adâncime încă circa 0,41 cm față de nivelul la care aceasta a fost sistată în campania 2021, respectiv 1,34 m față de punctul de referință de pe zidul de nord al basilicii. Astfel, adâncimea maximă atinsă în aceast perimetru este de 1,75 m, fără ca depunerile de pământ brun-cenușiu din sondajul modern să fi fost traversate în întregime și fără ca vreo nouă structură construită să fi fost identificată (Fig. 4a–b). La limita vestică a carourilor A1 și A2 a fost demontat profilul casetei, pentru a putea pune în evidență fața exterioară a zidului estic al camerei 2 din Grupul I cercetat de A. Petre (Fig. 4c).  Pământul de umplutură al gropii moderne de intervenție se prezenta sub forma unei depuneri de culoare brun-cenușie, mediu spre slab solidificată, cu numeroase pietre de dimensiuni variabile (predominant șisturi și rare calcare), amestecată cu numeroase fragmente ceramice și sporadic cu material tegular; formează un strat compactă, ce ocupă aproape în întregime jumătatea nordică a casetei. Excepție pare să facă zona din imediata vecinătate a zidului estic al camerei 2 din Grupul I cercetat de A. Petre, unde de-a lungul zidului și la adâncimi cuprinse între 1,48 și 1,58 m, a fost indentificat un nivel de circulație exterior corespunzător, cel mai probabil, camerei 2. Acest nivel de circulație se prezenta sub forma unui strat compact de pamânt galben-cenușiu, puternic solidificat, cu conținut de nisip și scoică măruntă. De pe acest battuto au fost recoltate 3 monede din bronz[7] (cu numerele de inventar de șantier 125-127), descoperirile numismatice fiind practic absente din restul secțiunii. Groapa modernă de intervenție se întindea spre nord și în secțiunea vecină, unde produce perturbări stratigrafice semnificative în jumătatea sudică a casetei B4. Este de remarcat și faptul că în acest segment al săpăturii (jumătatea sudică a casetei B4) nu au fost identificate dale de calcar de tipul celor identificate în caseta C4. CASETA B4 (Fig. 1, 5a–c) Este o secțiune a cărei cercetare a început în campania 2021, dar care a avansat foarte puțin în cele două campanii anterioare (2021 și 2022), dată fiind perioada restrânsă de lucru în sectorul Basilicii cu criptă, precum și reducerea dramatică a forței de muncă. În campania 2023 cercetarea s-a concentrat în jumătatea estică a secțiunii, în carourile B1 și B2, parțial în interiorul gropii moderne de intervenție. Singurele structuri construite din această secțiune sunt cele identificate în campania 2022, descrise în raportul corespunzător acestei campanii[8] – Z31 și Z32, ambele situate în jumătatea vestică a secțiunii – Fig. 5a.  În perimetrul cercetat în 2023 se remarcă absența oricărei structuri construite și identificarea unui nou nivel de sol (battuto) reprezentat de o podea de lut galben situată la adâncimea maximă de 1,84 m față de punctul de referință de pe zidul de nord al basilicii și a nivelului aferent de distrugere prin incendiere al unei construcții din materiale ușoare, așa cum pare să indice chirpicul ars prezent cu precădere în caroul B1 – la adâncimi cuprinse între 1,60/1,84 m.  Adâncimea maximă atinsă în caseta B4 în campania 2023 este de 1,84 m față de punctul de referință de pe zidul nordic al basilicii și cercetarea a fost sistată pe un nivel amenajat cu lut galben, în interiorul camerei 1 din Grupul I cercetat de A. Petre.   Scurtă descriere a descoperirilor În absența oricărei structuri construite, în campania 2023 au fost identificate și recoltate diferite artefacte, după cum urmează : șapte monede de bronz a căror cronologie se întinde cu precădere din perioada romană târzie până în secolul 6 p.Chr. Mobilierul ceramic, extrem de eterogen tipologic și cronologic, conține diferite tipuri ceramice, aparținând perioadei romane și romane târzii, preponderent amfore (context 804–807 și 810), dar și material tegular și chiar fragmente de chirpic ars (context 808), totul aflat într-o stare avansată de fragmentare, dar și un fragment de disc de opaiț tip Loeschcke VIII (context 809/MS. 344), cuie și piroane din fier, rare fragmente de sticlă.  Inventarul recoltat din întreg perimetrul cercetat indică o ocupare continuă a acestei microregiuni urbane de la Histria între începutul perioadei romane și perioada proto-bizantină, cu numeroase perturbări stratigrafice, remanieri și reconstrucții succesive. Remarcăm prezența printre artefactele descoperite a mai multor fragmente de ceramică fină grecească, dar și a unui fragment de platou de diametru important[9], cu graffito în limba greacă (două litere vizibile, KH, de o parte și de alta a unei haste verticale) – Fig. 5c.   Obiectivele cercetărilor viitoare Dată fiind diminuarea continuă a finanțărilor, obiectivele de cercetare sistematică într-un șantier de complexitatea celui care este Histria sunt an de an tot mai greu de îndeplinit în totalitate; observația se aplică și sectorului Basilica cu criptă unde cercetarea rețelei stradale din jurul monumentului creștin avansează foarte lent, astfel că, măcar în parte, obiectivele campaniilor 2021, 2022 și 2023 rămân în vigoare și se cer rezolvate într-o campanie ulterioară. Este deci utilă, din această perspectivă, continuarea săpăturilor în zonele care au făcut obiectul cercetării în 2018, 2021, 2022 și 2023, până la limita estică a complexului arhitectural de pe latura de nord a Pieței Mari, cu scopul de a stabili o diagramă cronologică cât mai completă a edificiilor romane, romane târzii și protobizantine reperate aici. Concomitent, se cere lămurită, fie numai și secvențial, organizarea și evoluția în timp a arterelor de circulație dintr-o zonă a orașului intens ocupată pe toată durata sa de existență.   Propuneri de conservare, protejare și punere în valoare Lucrările de teren din luna august au fost completate de o operațiune pilot de documentare a vestigiilor absidei basilicii creștine, care a presupus evaluarea paramentelor hemiciclului absidal, evaluarea fundațiilor, scanare 3D cu tehnologie LiDAR, teste de mortar antic și modern[10] și vizează implementarea unui proiect pilot de conservare a zidăriei absidei edificiului creștin, grav afectată de intemperii. În vederea tuturor acestor operațiuni, am procedat la securizarea perimetrului interesat de lucrări viitoare de conservare și am acoperit amenajarea denumită convențional Bothros 1/ Groapă săpată în stânca nativă. Operațiunea a presupus descărcarea manuală a circa 250 de roabe[11] cu capacitate de 80 litri până la umplerea completă a amenajării excavate în stâncă (Fig. 3). Concomitent, cu sprijinul colegilor de la MNIR, în zona de la nord de basilica creștină, într-o arie investigată în perioada 2003-2007, a fost depus pământ pentru a proteja structurile construite de la limita nordică a sectorului, aflate într-o stare avansată de degradare. Ar fi de menționat și faptul, deja semnalat în rapoartele de săpătură din anii 2018-2023, că cercetarea arheologică fiind încheiată de o bună perioadă de timp în interiorul basilicii creștine și la nord de aceasta, se impune protejarea și conservarea primară a structurilor dezvelite și rămase expuse, pentru a evita degradarea lor ireparabilă. La încheierea cercetării în campania 2023, suprafața celor două secțiuni aflate în curs de investigare a fost acoperită cu carton asfaltat, piatră și pământ, în scopul protejării lor până la următoarea campanie.  ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:

Campania din 2023 s-a desfășurat în a doua jumătate a lunii august, cu o echipă formată din șase muncitori și participarea a trei colaboratori, într-un perimetru restrâns, situat la nord, respectiv la vest de edificiul de cult creștin, până la limita estică a clădirilor de pe latura nordică a Pieței Mari din orașul roman târziu (Fig. 1). Obiectivele de cercetare stabilite în campaniile anterioare (2021 și 2022) au fost menținute, și anume colectarea datelor stratigrafice pentru întreaga zonă aflată la vest de bazilica creștină, precum și stabilirea configurației sălii 1 din grupul I al clădirilor cercetate de A. Petre în sectorul Poarta Mare, în 1958 și 1959. Au fost investigate un nivel de podea din pământ bătătorit și nivelul asociat de distrugere prin incendiere al unei încăperi ale cărei limite nu pot fi încă precizate în acest stadiu al cercetării (în jumătatea estică a suprafeței deschise B4), precum și umplutura unei mari gropi de intervenție modernă, parțial în suprafața deschisă B4 (cadranul B2) și în jumătatea nordică a suprafeței deschise C4.

Abstract [FR]:
La campagne 2023 s’est déroulée dans la deuxième moitié d’août avec une équipe de six travailleurs et la participation de trois collaborateurs, dans un périmètre restreint, situé au nord, respectivement à l’ouest de l’édifice du culte chrétien, jusqu’à la limite orientale des bâtiments sur le flanc nord de la Grande Place de la ville romaine tardive (Fig. 1). Les desiderata de recherche des campagnes précédentes (2021 et 2022) ont été maintenus, à savoir la collecte des données stratigraphiques pour toute la zone à l’ouest de la basilique chrétienne, mais aussi d’établir de la configuration de la salle 1 du groupe I des bâtiments étudiés par A. Petre dans le secteur de Poarta Mare, en 1958 et 1959. Furent donc investigués un niveau de sol en terre battue et le niveau associé de destruction par incendie d’une pièce dont les limites ne peuvent être précisées à ce stade de la recherche (dans la moitié est de l’aire ouverte B4), ainsi que le remplissage d’une grande fosse d’intervention moderne en partie dans l’aire ouverte B4 (carreau B2) et dans la moitié nord de l’aire ouverte C4.
Note:

1.
Bianca Profiran, SCOSAAR, filiala Cluj-Napoca.

2.
Absolventa Mara Catargiu.
3.
Ana Irina Chiricuță, Institutul Național al Patrimoniului (București).
4.
Mai precis Grupul I de construcții de pe latura de nord a Pieții Mari, situat între străzile A și B – conform notațiilor lui A. Petre – cf. Petre 1962, în particular p. 392-396, pl. IV). Pentru o discuție privind configurația acestei constucții și a rețelei stradale adiacente, vezi Munteanu 2011, în particular p. 236-238, fig. 1-4.
5.
Petre 1962, p. 392, pl. IV.
6.
Este vorba despre un nivel probabil contemporan cu ultimele faze ale străzii A identificate de A. Petre cu ocazia cercetărilor sale din anii 1958 și 1959, care se compune din două rigole de evacuare a apelor uzate, ce urmează un traseu est-vest și între ele, un posibil spațiu de circulație (pietonală?).
7.
Monedele nefiind determinate, în această fază a cercetării este imposibilă orice precizare de natură cronologică. Descoperirile monetare din campania 2023 vor face obiectul analizei în perioada următoare, prin grija colegului Mihai Dima (BNR).
8.
Achim et al. 2023, p. 194, fig. 5.
9.
Până la momentul unei analize mai detaliate a acestei piese, ar fi de menționat faptul că fragmentul evocă tipul African Red Slip Wares, forma Hayes 109 B, deja semnalată la Histria printre descoperirile de dată mai recentă din sectorul ACS (UB) - vezi Iliescu, Bottez 2021, în special p. 138-145, fig. 8/9 (cu bibliografia).
10.
Documentare realizată de Ana Irina Chiricuță (conservator-restaurator, INP, București) și de arhitecta Mara Catargiu (specialist independent), cu resurse și mijloace tehnice proprii, pe bază de voluntariat.
11.
Operațiunea de acoperire a Bothros-ului 1, aflat în prelucrare în vederea publicării, a fost posibilă cu concursul colegilor din sectorul vecin, PM-TM, MNIR, București.

Bibliografie:
1. Achim, I. (2014). La basilique à crypte d’Istros: dix campagnes de fouilles (2002–2013). MCA (s.n.) 10, 265–287.
2. Achim, I., Dima, M. (2019). 35. Istria, com. Istria, județul Constanța [Histria]. Punct: Basilica cu criptă. CCA, 2018, București–Sibiu, 90–96.
3. Achim, I., Dima, M., Profiran, B., Catargiu, M. (2023). 36. Istria, com. Istria | Judeţ: Constanța [Histria] | Punct: Sectorul Basilica cu criptă. Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2022. București: Institutul Național al Patrimoniului, 194–198, fig. 1–5.
4. Iliescu, I.A., Bottez, V.-V. (2021). North-African Imports Attested in the West-Pontic Area. Late Roman Products Recently Discovered in Istros. În A. Mrabet, Florica Bohîlțea Mihuț (eds.), In Africa et in Moesia. Frontières du monde romain. Partager le patrimoine de l’Afrique du Nord et du Bas Danube / Borders of the Roman World. Sharing Heritage of North Africa and the Lower Danube. București: Éditions de l’Université de Bucarest, 131–150.
5. Munteanu, F. (2011). Contribuții la topografia Histriei romane târzii (II). SCIVA 62(3–4), 233–249.
6. Petre, A. (1962). Sectorul « Poarta Mare ». În E. Condurachi și colaboratorii, Șantierul Histria. MCA, 8, 389–396.
7. Stefan, A.S. (2019). Histria. Photographies aériennes et topographie générale : paléo-environnement, configurations urbaines, installations portuaires, nécropole tumulaire, voies vers la chôra (VIIe s. av. J.-C. – VIIe s. ap. J.-C.). Journal of ancient topography. Rivista di topografia antica 29, 9–92.
8. Suceveanu, A., Angelescu, M.V. (1994). Nouvelles données concernant Histria à l’époque romaine. Ktema 19, 195–208.