Istria | Comuna: Istria | Judeţ: Constanța | Punct: Cetatea Histria | Anul: 2023
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Istria, com. Istria, jud. Constanţa [Histria], Punct: Cetatea Histria, Sector extra muros Poarta Mare – Turnul Mare
Raport ID:
7094
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca elenistică; Epoca romană; Epoca post-romană;
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 62039.01 |
Județ:
CONSTANŢA
Unitate administrativă:
ISTRIA
Localitate:
ISTRIA
Punct:
Cetatea Histria
Sector:
Extra muros Poarta Mare – Turnul Mare
Localizare:
| 62039.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Apostol | Virgil | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Damian | Paul | responsabil sector | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bâltâc | Adela | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Paraschiv-Grigore | Eugen Marius | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Investigațiile arheologice din sectorul extra muros Poarta Mare – Turnul Mare au început în anul 2000, având ca obiectiv general surprinderea unor aspecte ale locuirii romane timpurii, eventual ale celei elenistice, din perimetrul central al așezării histriote. Cercetările efectuate în campaniile 2000–2008, 2013–2014, 2016–2019, 2021–2022[1] au oferit date stratigrafice ale zonei și, totodată, au dus la descoperirea unor edificii și a altor complexe arheologice, databile din epoca elenistică târzie până în ultimul nivel roman timpuriu (nivelul I C[2]); câteva complexe pot fi plasate și ulterior ridicării incintei romane târzii. Mai mult decât atât, cele două străzi și trei edificii identificate aici au condus la conturarea unei planimetrii coerente pentru epoca Principatului. Datorită finalizării cercetării în zona exterioară incintei târzii, din campania 2021 cercetarea s-a mutat în zona intramurană pentru completarea planimetriei identificate în zona extramurană și, deci, pentru finalizarea cercetării în sectorul Poarta Mare – Turnul Mare. Așa cum aminteam și anterior[3], în suprafața intramurană dintre Porta Mare și Turnul Mare au mai fost întreprinse cercetări anterioare, rezultatele acestora fiind expuse sumar în monografia din anul 1956[4]. Ulterior în zonă au avut loc mai multe acțiuni de restaurare a zidurilor, astfel încât cercetarea noastră a fost limitată și adaptată la situația din teren. Obiectivele noastre au fost identificarea și surprinderea limitelor edificiilor 1–3, a nivelelor de funcționare aferente acestora, situația de la est de intersecția dintre artera e[5] și strada nr. 2[6]. Pentru aceasta am continuat cercetarea în suprafețele deschise anterior[7] (respectiv SIII–V, VIII) și au fost deschise altele noi (SIa, SIb, SX). Suprafața SIII = încăperea nr. 14[8]. Deoarece jumătatea nordică a fost finalizată în campania anterioară, ne-am concentrat în jumătatea sudică. După demontarea zidului surprins anterior[9], am continuat cercetarea fiind surprinsă o podea din lut, incendiată, pe alocuri și fragmente de lemn carbonizat. Materialul recoltat (ceramică, fragmente ostlogice, obiecte din os, monede) a indicat un nivel roman-târziu specific secolelor IV–V. După înregistrarea acestui strat s-a trecut la demontarea lui, fiind surprins nivelul de distrugere al edificiului nr. 3 (din zona extramurană). Acesta constă din fragmente tegulare diverse (țigle, olane, cărămizi), lemn carbonizat, lipitură din lut cu urme de nuiele, fragmente de tencuială, unele cu urme de pictură policromă, fragmente ceramice și osteologice. Pe alocuri a fost surprinsă și o podea de tipul opus signinum (fragmente tegulare sau ceramice pisate, legate cu mortar, cu o grosime de 10–15 cm, așezat pe un pat de tegule și pietre sfărâmate). Această podea era spartă în colțul de NE de o groapă din secolele IV–VI cu mult material amestecat (ceramică din mai multe epoci și fragmente osteologice, în special de pește). Cercetarea nu a fost finalizată, deoarece nu s-a ajuns la nivelul de funcționare al edificiului pe întreaga suprafață. Suprafața IV = încăperea nr. 14a[10]. În această suprafață a fost surprinsă anterior joncțiunea dintre artera e și strada nr. 2, astfel pentru a vedea care este situația la Est de această intersecție, s-a efectuat un sondaj în jumătatea estică a suprafeței investigate. Pentru aceasta a fost necesară demontarea fundației unui zid aflat la nord[11] (parțial demontat în campania anterioară[12]), apoi a fost îndepărtat un strat gros (cca 1 m) de umplutură (din pământ roșiatic cu fragmente ceramice diverse, dar mai ales târzii, multe fragmente osteologice, pietre etc.) folosit pentru a realiza substructura pavajului târziu, aflat în jumătatea sudică a casetei[13]. Acest strat era dispus până la nivelul plăcilor străzii. Ulterior, sub nivelul străzii, a fost surprins un strat de pământ de culoare gri/verzui cu pigmenți de arsură, scoici, fragmente ceramice etc., precum și porțiuni din traseele a două ziduri, unul orientat N–S și adosat străzii (Lvizibil = 2,40 m, l = 0,70 m, hvizibilă = 0,86 m) și un altul perpendicular pe acesta, orientat E–V (Lvizibil = 1,35 m, l = 0,60 m, hvizibilă = 0,42 m), ceea ce indică existența unui nou edificiu la est de intersecție, dar și faptul că traseul străzii nr. 2 nu continuă spre est. Suprafața SV = încăperea nr. 13. Pentru continuarea cercetării a fost necesară demontarea pavajului din plăci de șisturi și calcare, nivelul de funcționare corespunzător încăperii 13[14]. Acesta avea o substructură din lut amestecat cu pietre, rar tegule și pietriș. S-a constatat că acesta era construit pe un strat de nivelare realizat din lut bătătorit gros de 25–45/50 cm (mai gros spre est), care acoperea nivelul de distrugere al edificiului 2 EM, nivel care consta din bucăți de lut ars (unele cu urme de nuiele), tegule fragmentare (mai ales țigle și olane), lemn carbonizat, fragmente de tencuială (unele cu urme de pictură) și fragmente de stucatură din mortar (foarte friabilă), rare fragmente ceramice. Stratul de distrugere suprapunea plăcile din calcar (cele mai multe crăpate de la greutatea distrugerii) nivelul de călcare al edificiului 2 EM. Pe un aliniament N–S și la cca 1 m vest de presupusa limită de est a edificiului au fost surprinse in situ trei greutăți din piatră, un fund de vas și o cuvă din calcar (căzută cu fața în jos pe pavaj). Deoarece în colțul SV al încăperii era o placă scoasă într-o perioadă mai târzie, am putut efectua un sondaj pentru a vede substructura pavajului. Astfel, s-a constatat că acesta este realizat din pământ, cca 20–30 cm, și bolovani de mari dimensiuni din piatră; zidul de sud a fost demantelat spre incintă, dar se păstrează câteva pietre. De asemenea, s-a putut observa și bordura de nord a străzii nr. 2. Suprafața SVIII = „încăperea nr. 8”[15] Cercetarea anterioară s-a concentrat doar în jumătatea estică, astfel anul acesta ne-am concentrat spre vest, respectiv spre incintă (o suprafață de 5 × 3 m), pentru a vedea relația stratigrafică dintre complexele surprinse aici și incintă, dar și pentru a completa planimetria edificiului 2 EM spre nord. S-a constatat că pavajul aferent spațiilor 11 și 8 avea o substructură consistentă din pietre, calcare, șisturi și spoliae, astfel încât sondajul nostru nu a putut înainta decât spre vest. Cu toate acestea s-a constatat faptul că amenajarea cu fântână surprinsă în anul 2021[16], are o substructură din pietre de calcar și pietre cu pământ cenușos, fragmente ceramice și osteologice (umplutură), care suprapune un strat consistent (70 cm) de dărâmătură al edificiului nr. 2 (compus din tegule, tencuială arsă din lut, fragmente chirpici, fragmente ceramice, lemn carbonizat etc.). A fost surprins și un zid din șisturi, orientat N–S, cel mai probabil un zid interior al edificiului 2 EM. Nu a fost surprins nivelul de funcționare al edificiului, dar a fost surprins un strat consistent de lut bătătorit (gros de 20–25 cm), puternic pigmentat, dar și cu multe scoici, cel mai probabil o nivelare pentru construcția nivelului edificiului 2. În plinta incintei au fost sesizate mai multe spoliae, printre care și două fusuri de coloană de tip doric și un fragment dintr-o arhitravă cu inscripție. Suprafața I[17]. Datorită identificării unui nou traseu de zid (Z60, orientat E–V, perpendicular pe Z36 și incintă) suprafața a fost împărțită în două, respectiv SIa și SIb. Suprafața SIa (2,80 x 1,80 m) corespunde noii încăperi identificată, aici s-au practicat două sondaje, unul spre incintă și unul spre est (la intersecția dintre Z36 și Z60). Au fost sesizate mai multe momente de funcționare, de distrugere și refacere corespunzătoare momentelor constructive ale edificiului 1 EM. Suprafața SIb (2,80 × 1,10 m) este spațiul dintre noul zid (Z60) la sud și linia definită de turnul porții. Aici au fost efectuate două sondaje spre incintă, cu un martor stratigrafic de 1 m între ele. A fost surprinsă substructura unei podele formată din pietre de dimensiuni mari acoperită cu o șapă de mortar, precum și o aglomerare de pietre în partea nordică. Cercetarea nu a fost finalizată. Suprafața SX Cu sigla SX a fost definită suprafața (4 × 6 m) din fața turnului porții până în zidul de est al edificiului 1. În cea mai mare parte s-a constatat un pământ de umplutură cu material preponderent de factură târzie (dar nu numai), cel mai probabil provenind din săpăturile anterioare. După îndepărtarea acestui strat s-a constatat un nivel de pământ cenușos cu pietre și arsură de lemn, lut ars (nivel ocupațional din perioada secolelor V–VI). S-a constatat și prezența unui zid (orientat N-S), precum și refolosirea zidurilor de nord și est ale edificiului 1 pentru un complex târziu (parțial conturat, fiind distrus de cercetări anterioare). A mai fost surprins și un chiup in situ, în colțul turnului porții (partea superioară a acestuia fiind distrusă). S-a constatat că în fundația turnului sunt foarte puține pietre și mai mult pământ. Cercetarea nu a fost finalizată. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
Cercetările noastre au continuat în zona intramuros pentru a completa planimetria celor trei insulae, descoperite anterior, și legăturile dintre clădiri și străzi. În același timp, am reușit să descoperim nivelurile funcționale ale celor trei clădiri. După îndepărtarea stratului de distrugere corespunzător camerelor târzii (sec. IV–VI d.Hr.), au fost capturate nivelurile funcționale ale clădirilor 1–3 (extra muros) (opus signinum în clădirea nr. 3 și plăci de calcar în clădirea nr. 2), precum și pereții de limită sau interiori, astfel încât planul clădirilor a fost completat. S-au făcut observații asupra stratigrafiei zonei și asupra celor trei străzi și a intersecțiilor lor.
Abstract [EN]:
Our research continued in the intramural area to complete the planimetry of the three insulae, discovered previous and the connections between the buildings and the streets. At the same time we succeed in unearthing the functional levels of the three buildings. After removing the level of destruction corresponding to the late rooms (4th – 6th centuries AD), the functional levels of buildings 1–3 (extra muros) were captured (opus signinum in building no. 3, and limestone slabs in building no. 2), as well as the boundary or interior walls, so that the plan of the buildings were completed. Observations were made on the stratigraphy of the area and on the three streets and their junction.
Note:
1.
Despre cercetările din acest sector, vezi Paul Damian, Adela Bâltâc, Date preliminare despre cercetările arheologice din sectorul extra muros Poarta Mare – Turnul Mare (2000–2004), SCIVA 54–55, 2003–2004, p. 131–147 cu completările din CCAR 2006, p. 195–197; CCAR 2007, p. 198–200; CCAR 2008, p. 165–166; CCAR 2009, p. 134–135; CCAR 2014, p. 63–64; CCAR 2015, p. 80–81; CCAR 2017, p. 74–75; CCAR 2018, p. 65–66; CCAR 2019, p. 85–86; CCAR 2020, p. 211; CCAR 2022, p. 222–223; CCAR 2023, p. 199–200.
2.
Pentru siglele cronologice de la Histria, vezi Al. Suceveanu, Histria VI, p. 13–39; 75–92.
3.
CCAR 2022, p. 222.
4.
Histria I, p. 112–115.
5.
Pentru siglele arterelor rutiere de la Histria, vezi Suceveanu, Histria. VI, Les Thermes romains, p. 76–85 și fig. 8–50.
6.
Pentru această nouă arteră identificată de noi anterior în exteriorul incintei târzii, vezi CCAR 2017, p. 75; CCAR 2018, 65–66; CCAR 2019, 86, iar pentru cel din interiorul cetății. CCAR 2023, p. 199–200.
7.
CCAR 2022, p. 222–223.
8.
Pentru siglele încăperilor, vezi Histria I, planșa I.
9.
CCAR 2023, p. 199.
10.
CCAR 2022, p. 222 și nota 9.
11.
CCAR 2022, p. 222.
12.
CCAR 2023, p. 199.
13.
Vezi, CCAR 2022, p. 222.
14.
CCAR 2023, p. 199.
15.
Spațiul numerotat cu cifra 8 în planul din Histria 1, nu este tocmai o încăpere, ci un culoar de acces dinspre stradă spre spațiul 11.
16.
CCAR 2022, p. 223.
17.
În campaniile anilor 2007–2008, au fost întreprinse primele sondaje în zona intramurană, astfel spațiul din edificiul nr. 1 EM (cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de „edificiul în opus graecum”, vezi Histria 1, p. 107–108), a fost împărțit atunci în două suprafețe SI și SII. Din motive obiective, în cele două campanii a fost cercetată doar suprafața SII, vezi CCAR 2008, p. 165; CCAR 2009, p.134.