Instituții și
Persoane implicate:
Nume |
Prenume |
Rol |
Instituție |
Honcu |
Ştefan |
responsabil sector |
Institutul de Arheologie Iaşi |
Cornea |
Alex-Marian |
participant |
Muzeul Vrancei, Focşani |
Chirilă |
Ionuț Andrei |
participant |
Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Chiriloaie |
Bogdan |
participant |
Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
Campania de anul acesta de la cetatea Argamum, sector Poarta Mică a reluat cercetările arheologice, stagnate din motive subiective, întreprinse de noi pe parcursul a trei campanii în acest punct de lucru. Datorită acestei situații lucrările desfășurate în luna octombrie a acestui an s-au realizat pe parcursul a zece zile lucrătoare, interval de timp în care ne-am concentrat atenția asupra a două obiective majore: unu să obținem cât mai multe informații despre evoluția cetății în acest sector și doi, să pregătim suprafață de lucru să arate conform perceptelor cercetării arheologice întrucât, datorită absenței cercetării pe parcursul a doi ani profilele și suprafața de lucru arătau dezastruos. Astfel că, în primele zile de lucru ne-am concentrat atenția asupra dezvelirii zidurilor edificiilor de geotextil și pământ, pentru ca mai apoi să purcedem la îndreptarea profilelor. Din aceste motive am recurs la extinderea suprafeței de lucru de la 20 metri lungime la 22 de metri și de la 10 metri lățime la 11. Profilele îndreptate au fost cele de est, vest și de sud, cu mențiunea că ultimul a păstrat în colțul de nord-vest al secțiunii o rampă necesară evacuării pământului din secțiune. În urma îndreptării profilului de nord a rezultat fațada sudică a unui edificiu de mari dimensiuni, construit din blochete din calcar de dimensiuni mari, medii și mici, legate cu pământ galben. Acesta a fost identificat imediat după excavarea stratului vegetal, gros de aproximativ zece centimetri. Zidul are latura de aproximativ opt metri lungime, cu mențiunea că aceasta reprezintă forma din ultimul nivel de locuire din cetate. Se poate observa că în zona de nord-est a laturii de sud a edificiului, acesta a fost extins, într-o perioadă ulterioară construcției acestuia, cândva spre finalul veacului al VI-lea începutul celui următor așa cum o demonstrează și alte situații arheologice întâlnite în cadrul cetății[1], dar și materialul arheologic descoperit cu această ocazie. Extinderea laturii sudice a edificiului constă în înălțarea acesteia cu trei rânduri de asize, din calcar, aranjate în grabă și extinderea către est, cu un metru de la colțul clădirii înspre exterior. Cele trei rânduri de asize aflate la exteriorul colțului edificiului au fost așezate rapid pe o fundație din blochete de calcar ce nu au fost aranjate cu mare atenție. Fundația a fost amenajată într-un pământ cenușiu-gălbui, prăfos ceea ce a dus, de-a lungul timpului la înclinarea acestuia înspre est. Acestei ultime amenajări a edificiului E4 îi corespunde o podea din pământ galben tasat, surprinsă parțial și în campania din 2020 pe o suprafață de aproximativ un metru de la marginea zidului. Podeaua are o grosime de 15-20 de centimetri în zona de adosare a laturii de sud a edificiului E4 cu latura de vest (?) a clădirii E3. Acest din urmă edificiu a fost parțial distrus în zona de adosare dintre cele două clădiri și refăcut ulterior odată cu ultimul nivel de locuire al cetății când a fost lărgită clădirea E4. Din acest ultim nivel au fost recuperate mai multe fragmente de vase de bucătărie, printre care se remarcă și câteva lucrate cu mâna. Un alt punct de lucru s-a concentrat în zona carourilor 1-7A-I unde s-a cercetat un nivel de amenajare ce constă dintr-un pământ galben-cenușiu tasat amestecat cu blochete din calcar sparte de dimensiuni medii și mici, ceramică, oase de origine animală și de pește precum și fragmente de sticlă. Din punct de vedere cronologic puteam atribui acest strat, preliminar, pe parcursul veacului al V-lea p.Chr. pe baza materialului arheologic aflat în acest nivel, dar și a monedelor descoperite, încadrate în aceeași perioadă de timp. În spațiul dintre edificiul E1 din faza 1 a acestuia și canalul de colectare a apei reziduale am practicat un sondaj lângă profilul de est. Scopul acestuia a fost de a află momentul când a fost ridicat edificiul E1 și de a află planimetria edificiului E2. Dimensiunile acestuia sunt de 2,60 x 2,90 m în care au fost cercetate trei unități stratigrafice. Primul strat cercetat US 0001 corespunde unei nivelări, care conține pământ adus, gros de aproximativ 40-50 centimetri, de culoare galbenă și pe alocuri cenușiu, omogen, tasat în amestec cu piatră din calcar de mari și mici dimensiuni, ceramică, oase de origine animală și de pește, sticlă și monede, care după modul par să se încadreze în segmentul cronologic aferent veacului al cincilea p. Chr. Această amenajare a fost efectuată în momentul în care a fost construit edificiul E1, către finele secolului al V-lea p.Chr. – primul deceniu al veacului următor. A doua unitate stratigrafică US 0002 corespunde cu un nivel de incendiere masivă, care a cuprins edificiul E2 și a produs dezafectarea acestuia. Startul de incendiere este unul gros de aproximativ 20 centimetri de pământ galben în amestec cu cărbune și pământ cenușiu, prăfos. În componența acestuia au fost surprinse mai multe bârne arse, de la acoperișul edificiul E2, cu lățimea cuprinsă între 15 și 20 de centimetri. Din acest nivel de incendiere au fost recuperate fragmente ceramice specifice veacului al V-lea p.Chr., oase de origine animală și de pește, greutăți pentru pescuit, sticlă și monede din bronz. Dintre aceste monede ne atrag atenția cele ce aparțin veacului al IV-lea p.Chr. deoarece acestea au fost tăiate, după caz, fie în patru, două sau trei bucăți. Împreună cu ele au fost aflate și monede specifice veacului al cincilea întregi sau tăiate pe jumătate. Așadar, în stadiul actual al cercetării noastre, suntem de părere că această unitate stratigrafică, US 0002, identificată în sondajul nostru, poate fi pusă pe seama invaziilor hunice ce au avut loc în veacul al cincilea undeva către începutul celui de-al patrulea sfert al acestui secol. Această situație a fost identificată și în campaniile anterioare în alte puncte de lucru din acest sector[2]. Un al treilea strat US 0003, a fost identificat pe latura de sud a sondajului, în apropierea laturii de nord a edificiului E1, care suprapune unul din pereții clădirii E2. US 0003 se interpătrunde cu US 0002 și constă din mai multe blochete de calcar de dimensiuni mari și medii amestecate cu un pământ cenușiu prăfos. Această unitate stratigrafică reprezintă, de fapt, peretele prăbușit a edificiului E2, dinspre sud spre nord, pe o suprafață de 2,90 m x 0,80 m. Sub aceste două unități stratigrafice a fost identificată o nouă unitate US 0004 ce reprezintă de fapt nivelul de funcționare a edificiului E2, din ultima etapa de utilizare a acestuia. US 0004 constă dintr-o podea din dale, de calcar, mari și medii peste care a fost pus un strat foarte subțire de pământ galben. Materialul recuperat de pe suprafața podelei poate fi încadrat în secolul al V-lea p.Chr. deși, în amestec au fost recuperate și fragmente ceramice din veacul anterior. În campania viitoare ne propunem să finalizăm cercetarea nivelării din carourile 1-7A-I, să cercetăm zona extramurală a incintei cetății și să deschidem noi suprafețe de lucru care să ne permită să înțelegem planimetria, funcția și încadrarea cronologică a edificiului aflat în curs de cercetare. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
Campania arheologică desfășurată în 2023 la fortăreața Argamum, sectorul Porții Mici, a reluat cercetările arheologice, oprite din motive subiective, întreprinse de noi în timpul a trei campanii anterioare în acest punct. Din această situație, lucrările desfășurate în luna octombrie a acestui an au avut loc pe parcursul a zece zile lucrătoare, timp în care ne-am concentrat atenția pe două obiective majore: primul pentru a obține cât mai multe informații despre evoluția fortăreței în acest sector și al doilea, pentru a pregăti suprafața de lucru pentru a arăta conform percepțiilor cercetării arheologice. În cadrul acestei campanii au fost investigate mai multe niveluri de funcționare, distrugere și amenajare în această zonă.
Abstract [EN]:
Archaeological campaign carry out in 2023 at Argamum fortress, Small Gate sector resumed archaeological research, stalled for subjective reasons, undertaken by us during three campaigns at this point. Due to this situation the works carried out in October of this year were carried out over ten working days, during which time we focused our attention on two major objectives: one to obtain as much information as possible about the evolution of the fortress in this sector and two, to prepare the work surface to look according to the perceptions of the archaeological research. During this campaign several levels of functioning, destruction and arrangement were investigated in this area.
Note:
[1]. Topoleanu 1999, p. 199, nota 8; 201.
[2]. Honcu et al. 2019, p. 230.
Bibliografie:
1. Honcu, Șt., Paraschiv, D., Munteanu, L., Grumăzescu, G., Tofan, Al. (2019). Sector Poarta Mică, Cronica Cercetărilor Arheologice din România, București, 229–230.
2. Topoleanu, Fl. (1999). Argamum. Sector „Bazilica II” (1981—1994). Consideraţii preliminare privind locuirea romană târzie/Argamum, Materiale şi cercetări arheologice (Serie nouă), 1, 191-201.