Jurilovca | Comuna: Jurilovca | Judeţ: Tulcea | Punct: Orgame/Argamum | Anul: 2023
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Jurilovca, com. Jurilovca, jud. Tulcea, Punct: Orgame/Argamum. Identificarea resurselor animaliere provenite din nivelul de epocă romană târzie de la Argamum, Sectorul Poarta Mică. Rezultate preliminare
Raport ID:
7109
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană; Epoca romană târzie;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Aşezare fortificată; Aşezare urbană; Aşezare civilă; Cetate;
Cod RAN:
| 160653.02 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Jurilovca
Localitate:
Jurilovca
Punct:
Orgame/Argamum
Sector:
Poarta Mică
Localizare:
| 160653.02 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Malaxa | Daniel | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
Raport:
Resturile faunistice studiate provin din săpăturile desfășurate de către arheologul Ștefan Honcu între anii 2017-2020 în cadrul sitului arheologic Argamum, Sectorul Poarta Mică (resturi ce sunt datate ca aparținând epocii romane târzii (sec. V-VI CE). Eșantionul analizat cuprinde 808 resturi faunistice ce provin de la mamifere, păsări, moluște, pești și reptile, resturile de la mamifere fiind cele mai numeroase (aproximativ 89%) (Figura 1). Păsările sunt reprezentate prin cinci fragmente osteologice provenite de la găină (Gallus gallus domesticus) și șase resturi scheletice de la păsări de talie mijlocie și mare. Moluștele identificate în eșantion au fost o cochilie de gastropod și două bivalve. Resturile scheletice de pești provin în cea mai mare parte de la crap (Cyprinus carpio) și de la somn (Silurus glanis), dar o pondere de aprox. 34% dintre fragmente nu au putut fi determinate până la nivel specific din cauza gradului înalt de fragmentare. În final, reptilele sunt reprezentate în eșantion printr-un fragment de plastron provenit de la o broască țestoasă (Testudo sp.). Materialul faunistic este de origine menajeră, fiind identificate urme de tranșare, dezarticulare și descărnare. Fragmentele osteologice atribuite mamiferelor domestice însumează aprox. 96% din totalul mamiferelor identificate până la nivel de specie, în timp ce taxonii sălbatici prezintă o pondere de aprox. 4%. Astfel, creșterea animalelor era îndeletnicirea principală prin care se asigura cea mai mare parte a cărnii necesare alimentației așezării, în timp ce vânătoarea nu reprezenta o activitate foarte importantă. Creșterea animalelor era centrată pe creșterea cornutelor mari și mici, bovinele domestice fiind cele mai numeroase ca număr de fragmente și sunt urmate de grupul oaie/capră. Porcul domestic putea să joace și el un rol important în economia așezării. Bovinele domestice erau utilizate în principal pentru produsele primare (carne, piei, materie dură), majoritatea indivizilor identificați fiind sacrificați la vârste de până în patru ani. Ovinele și caprinele erau exploatate pentru carne, dar unele specimene puteau supraviețui după vârsta de patru ani. Aceste specimene puteau fi utilizate mai întâi pentru produsele secundare (lapte, lână) și doar în final, când deveneau senile erau sacrificate pentru carne. Porcinele domestice erau exploatate doar pentru produsele primare (carne, grăsime, oase etc.), fiind sacrificați în general indivizi imaturi. Doar unele specimene erau sacrificate adulte, la vârste de peste trei ani. Acești indivizi erau păstrați, cel mai probabil, pentru împerechere și, astfel, asigurarea turmei de porcine. Alte specii domestice identificate în ponderi mult mai scăzute sunt câinele, calul, asinul și pisica. Aceste specii puteau fi exploatate pentru protecție, forță de tracțiune sau pentru divertisment. Pe lângă creșterea mamiferelor domestice se practica și creșterea păsărilor sălbatice, în special a găinii. Locuitorii așezării Argamum preferau să vâneze în principal specii de talie mare, precum mistrețul și cerbul, dar mai vânau și specii de bursuc și vidră, în mod accidental sau pentru blana lor. Deși vânătoarea nu juca un rol important în economia așezării, de preferat a fi vânate erau specimenele mature, pentru o cantitate de carne cât mai ridicată. Concluzii Creșterea animalelor reprezenta cea mai importantă îndeletnicire pentru comunitatea studiată (peste 96% taxoni domestici). Bovina este cea mai bine reprezentată ca număr de fragmente și număr minim de indivizi și este urmată de grupul oaie/capră și de porcul domestic. Pe lângă mamifere, erau crescute și găini, de la această specie fiind identificate cinci resturi faunistice. Pentru această comunitate, vânătoarea nu reprezenta o activitate importantă, ponderea mamiferelor sălbatice în eșantion fiind scăzută (sub 4%). Cele mai intens vânate specii sălbatice erau porcul mistreț și cerbul. Pentru un aport suplimentar de hrană, această comunitate practica pescuitul, fiind identificate în eșantion resturi provenind de la indivizi de crap și de somn. O altă îndeletnicire adițională putea fi reprezentată de vânarea păsărilor sălbatice, în special vânarea indivizilor de talie mijlocie și mare. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
Această lucrare a fost susținută de un grant al Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării, CNCS - UEFISCDI, numărul de proiect PN-III-P1-1.1-TE-2021-0544, în cadrul PNCDI III, titlul Halieutica Scythiae Minoris. Pescuitul si industria pestelui la gurile Dunarii in perioadele romana si romano-bizantina / Halieutica Scythiae Minoris. Fishing and Fish Industry at the Mouth of the Danube in Roman and Early Byzantine Times, acronim FInDaRT.
Bibliografie:
1. Bălășescu, A. (2002). Culesul, pescuitul şi vânătoarea în cultura Boian pe teritoriul României, Studii de Preistorie 1, 73-94.
2. Chaix, L., Meniel, P. (2001). Archeozoologie. Les animaux et l`archeologie. Paris: Edition Errance.
3. Clason, A. T. (1971). The Flint-Mine Workers of Spiennes and Rijckholt-St. Geertruid and their animals, Helinium XI, 1, 3-33.
4. Reitz, E. J., Wing, E. S. (1999). Zooarchaeology. Cambridge Manuals in Archaeology. Cambridge: Cambridge University Press.
5. Stanc, S. M. (2009). Arheozoologia primului mileniu d.Hr. pentru teritoriul cuprins între Dunăre şi Marea Neagră. Iași: Editura Universității ,,Al. I. Cuza” din Iași.
6. Udrescu, M., Bejenaru, L., Hrișcu, C. (1999). Introducere în arheozoologie. Iași: Editura Corson.
2. Chaix, L., Meniel, P. (2001). Archeozoologie. Les animaux et l`archeologie. Paris: Edition Errance.
3. Clason, A. T. (1971). The Flint-Mine Workers of Spiennes and Rijckholt-St. Geertruid and their animals, Helinium XI, 1, 3-33.
4. Reitz, E. J., Wing, E. S. (1999). Zooarchaeology. Cambridge Manuals in Archaeology. Cambridge: Cambridge University Press.
5. Stanc, S. M. (2009). Arheozoologia primului mileniu d.Hr. pentru teritoriul cuprins între Dunăre şi Marea Neagră. Iași: Editura Universității ,,Al. I. Cuza” din Iași.
6. Udrescu, M., Bejenaru, L., Hrișcu, C. (1999). Introducere în arheozoologie. Iași: Editura Corson.