Maliuc | Comuna: Maliuc | Judeţ: Tulcea | Punct: Taraschina | Anul: 2021


Descriere:

Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Maliuc, com. Maliuc, jud. Tulcea. Date arheozoologice
Raport ID:
6689
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Eneolitic; Epoca bronzului; La Tène; Epoca romană; Evul Mediu;
Tipuri de sit:
Tell;
Cod RAN:
| 160788.01 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Maliuc
Localitate:
Maliuc
Punct:
Taraschina
Localizare:
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Bălăşescu Adrian participant Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Radu Valentin participant Muzeul Naţional de Istorie a României
Raport:
Date arheozoologice Materialul faunistic prezentat în acest raport a fost înregistrat în timpul campaniei 2020. Toate fragmentele analizate prezintă caracteristicile unor deșeuri menajere. Au fost studiate resturi de faună din mai multe unități stratigrafice reunite în ansamblurile E1 (US 3001, US 3002), E5 (US 3017, US 3023, US 3035, US 3036, US 3038), E6 (US 3018), E7 (US 3020, US 3024, US 3026, US 3027, US 3029, US 3037, US 3039, US 3040), E8 (US 3032, US 3042) și E9 (3034). Determinările anatomice și taxonomice pentru fauna de la Taraschina au fost realizate cu ajutorul colecțiilor de anatomie comparată din cadrul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” București și Muzeului Național de Istorie a României București. Menționăm că am utilizat metodele deja prezentate în lucrările lui V. Radu (2011), pentru moluște, pești și reptile, și A. Bălășescu (2014), pentru mamifere. Materialul faunistic Lotul constituit în campania 2020, în Zona 3, conține 2138 resturi faunistice ce aparțin următoarelor clase de animale: moluște, pești, reptile, păsări și mamifere. Din punct devedere al numărului de resturi (NR), moluștele sunt cele mai numeroase (41,44%), ele fiind urmate de mamifere (29,51%) și pești (27,32%). Resturile de broaște țestoase și păsări sunt rare (1,45% și respectiv 0,28%). Unitățile stratigrafice în care s-au înregistrat cele mai multe resturi se regăsesc în ansamblul E5 (1238 resturi, ce reprezintă 57,8%) și structura de locuire UND 1, ansamblul E7 (757 resturi, ce reprezintă 35,4%). Moluște Au fost inventariate 886 resturi de moluște. Bivalvele din genul Unio și Anodonta sunt cel mai bine reprezentate (772 resturi), cu valori ce variază între 86% în ansamblul E5 și în jur de 88% în structura de locuire UND 1. Printre bivalvele din genul Unio, cele mai răspândite sunt cele atribuite Unio tumidus (83%), urmate de cele atribuite Unio pictorum (16%). Speciile considerate intruzive, gasteropodele terestre Helix sp. și Cepaea sp, sunt prezente în unitățile stratigrafice din ansamblul E5 și UND 1. Valorile lor nu depășesc 7% (altfel spus 2,5% pentru E5 și 3,7% pentru UND1). Au fost identificate de asemenea gasteropode Viviparus sp. (7,6% în UND1 și 11% în E5) și Planorbarius corneus. Peștii Au fost studiate 584 resturi ce aparțin unor taxoni de apă dulce caracteristici Dunării: sturioni (Acipenseridae), știucă (Esox lucius), crap (Cyprinus carpio), babușcă (Rutilus sp.), roșioară (Scardinius erythrophtalmus), somn (Silurus glanis), biban (Perca fluviatilis) și șalău (Sander lucioperca). Cele mai frecvente specii consumate, crapul, somnul și șalăul, sunt reprezentate atât de oasele craniului, cât și de cele ale vertebrelor. Reptilele Resturile identificate certifică prezența broaștei țestoase de apă (Emys orbicularis). Păsările Printre cele șase resturi identificate patru aparțin unor indivizi de talie mică și două unor indivizi de talie mare. Mamiferele Au fost studiate 631 resturi (5966 grame). Dintre acestea doar 233 (36,9% din NR) au fost determinate până la nivelul specific. Faptul că cele 398 resturi nedeterminate (63,1%) reprezintă doar 17,3% din valoarea totală a greutății indică gradul mare de fragmentare a oaselor de mamifere. Lista speciilor din campania 2020 este mai scurtă în raport cu cele anterioare deoarece am identificat doar nouă taxoni, dintre care cinci sunt domestici – vită (Bos taurus), oaie (Ovis aries), capră (Capra hircus), porc (Sus domesticus) – și câine (Canis familiaris) și patru sălbatici – cerb (Cervus elaphus), mistreț (Sus scrofa), cal (Equus ferus) și vulpe (Vulpes vulpes). Ca de obicei, oasele de mamifere prezintă un mare grad de fragmentare. În consecință, s-au înregistrat foarte puține oase analizate din punct de vedere biometric (mai puțin de 0,5% din cele determinate). Studiul arheozoologic relevă că animalele domestice predomină (89,7%), iar dintre acestea bovinele (45,1%) ocupă primul loc, urmate de caprine (34,75%). La mare distanță se regăsesc câinele (9%) și porcul (0,86%). Grupul de Sus domesticus/Sus scrofa (sau Sus sp.) corespunde suinelor pentru care nu am fost în măsură să stabilim o clasificare taxonomică precisă (legat de statutul lor de animal domestic sau sălbatic), atât datorită fragmentării, cât și vârstei tinere a indivizilor în momentul sacrificării sau vânătorii. Vânătoarea este reprezentată de patru specii și importanța sa este redusă pentru că aceasta atinge doar 7,76 din NR. Se vânau în special animale de talie mare și medie cum ar fi cerbul (3,86%), mistrețul (2,15%) și calul (0,86%).  Concluzii Marea varietate și bogăția faunistică a eșantionului din Zona 3 ne sugerează că populația eneolitică de la Taraschina (Zona 3) practică numeroase activități, cum ar fi culesul moluștelor, pescuitul, vânătoarea și creșterea animalelor. Această diversitate de activități, legată de paleoeconomia animalieră, sugerează că mediul înconjurător din perioada corespunzătoare Eneoliticului era diferit de cel actual și favoriza creșterea animalelor. Prezentul studiu arheozoologic al Zonei 3 sugerează că creșterea animalelor (mai ales bovine și caprine) a ocupat un loc foarte important. Porcul – animal domestic crescut în special pentru consum – este foarte slab reprezentat în lotul analizat, importanța sa fiind extrem de redusă. Vânatul constituie un aport foarte redus în dieta comunității. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Bibliografie:
1. Bălăşescu, A. (2014), Arheozoologia neo-eneoliticului de pe Valea Teleormanului, Muzeul Național de Istorie a României, Colecția Muzeului Național, Seria Cercetări Puridisciplinare, XIV, Editura Mega, Cluj Napoca.
2. Bălășescu A., Radu V., (2018), Données archéozoologiques de la zone 3, in Carozza L., Micu C. (dir.), Société et environnement durant le Néolithique et les âges des Métaux dans le delta du Danube (Roumanie). Rapport de mission archéologique, sous-commission Europe-Maghreb, rapport 2018), p. 70-73.
3. Carozza L. (2020), La stratigraphie et les structures : synthèse des campagnes 2018-2020, in Carozza L. et Micu C. (dir.), Archéologie du Delta du Danube, Sociétés et environnement durant le Néolithique et les âges des métaux dans le Delta du Danube, Rapport 2020, p. 56-68.
4. Carozza, L., Micu, C., Mihail, F., Burens, A. (2018), Le tell submergé de Taraschina - fouille de la zone 3 et d’une unité d’habitation chalcolithique incendiée, in Carozza L., Micu C. (dir.), Société et environnement durant le Néolithique et les âges des Métaux dans le delta du Danube (Roumanie. Rapport de mission archéologique, sous-commission Europe-Maghreb, rapport 2018,), p. 25-61.
5. Furestier, R., Mihail, F. (2011), L'industrie lithique taillée de Taraschina, în L. Carozza, C. Bem, C. Micu (eds.), Société et environnement dans la zone du Bas Danube durant le 5ème millénaire avant notre ère, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, p. 365-384.
6. Furestier, R., Mihail F. (2014), L’industrie lithique taillée de Luncavița Cetățuia. Maison 2, extérieur et zone dépotoir, in Carozza L., Micu C. (dir.), Archéologie du delta du Danube, Sociétés et environnement durant le Néolithique et les âges des métaux dans le Delta du Danube, Rapport 2014, p. 25-38.
7. Furestier, R., Mihail, F., Philibert, S., Carozza, L., Micu C. (2017), Les industries lithiques énéolithiques de la Dobroudja du Nord, Materiale și Cercetări Arheologice (serie nouă) XIII, p. 213-226.
8. Furestier, R., Mihail, F. (2019), L’industrie lithique taillée de Luncavita Cetățuia. Maison 2, extérieur et zone dépotoir, in Carozza L., Micu C. (dir.), Archéologie du delta du Danube, Sociétés et environnement durant le Néolithique et les âges des métaux dans le Delta du Danube, Rapport 2019, p. 62-69.
9. Provenzano, N. (2012a), Les industries osseuses de l’habitat de Carcaliu (Gumelnița A2), in Carozza L., Micu C. (dir.), Archéologie du delta du Danube, Sociétés et environnement durant le Néolithique et les âges des métaux dans le Delta du Danube, Rapport 2012, p.132-151.
10. Provenzano, N. (2012b), Première approche techno-économique des productions sur matières dures animales en Dobrogea durant le Chalcolithique (Gumelnita A1 et A2): les ensembles de Taraschina, Luncavita et Carcaliu in Carozza L., Micu C. (dir.), Archéologie du delta du Danube, Sociétés et environnement durant le Néolithique et les âges des métaux dans le Delta du Danube, Rapport 2012, p.120-132.
11. Provenzano, N. (2015), Le mobilier sur matière dure animale de Taraschina – Zone 2 et 3, in Carozza L., Micu C. (dir.), Archéologie du delta du Danube, Sociétés et environnement durant le Néolithique et les âges des métaux dans le Delta du Danube, Rapport 2015, p.122-123.
12. Radu, V. (2011), Le Néolithique de la Roumanie Méridionale: Exploitation des ressources aquatiques dans les cultures Boian et Gumelniţa, Sarrebruck, Editions Universitaires Européennes.