Mangalia | Comuna: Municipiul Mangalia | Judeţ: Constanța | Punct: Movila Dulcești | Anul: 2023
Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Mangalia, jud. Constanța, Punct: Movila Dulcești
Raport ID:
7111
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate; Preistorie;
Epoci:
Epoca elenistică; Preistorie - Neprecizată;
Tipuri de sit:
Necropolă; Necropolă tumulară;
Cod RAN:
| 60491.04 |
Județ:
Constanța
Unitate administrativă:
Municipiul Mangalia
Localitate:
Mangalia
Punct:
Movila Dulcești
Localizare:
| 60491.04 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Sîrbu | Valeriu | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Nicolae | Alexandru | participant | Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia |
Ionescu | Mihai | participant | Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia |
Sonu | Diana | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
Ștefan | Dan | responsabil | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
Ștefan | Maria-Magdalena | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Pantelimon | Răzvan Victor | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
Olaru | Liviu | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Tănase | Iulia | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Feraru | Elena | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Sit-ul cercetat este localizat mun. Mangalia, Movila Dulcești, la 1 km vest de intersecția E87 (șoseaua Constanța-Mangalia) cu drumul 39C (intrarea spre Neptun), la nord de drumul neasfaltat ce merge spre localitatea Vânători. În campania 2023 au fost sondate două movile funerare, parte dintr-un grup compact de șase movile de mărimi diverse, situat la 7 km NNV de poarta de nord a orașului antic Callatis: Movila Dulcești, de 70 m diametru, 12 m înălțime, pe care același colectiv o sondase în periferia vestică și în 2021, precum și un tumul aflat la 70 m SE de Movila Dulcești - T4, de 63 m diametru și 1,8 m înălțime. Din același grup, format din două șiruri paralele de movile, aliniate la drumul antic ce lega Callatis de Tomis, face parte și Movila Neptun. Aceasta acoperă un cavou din zidărie fasonată cu boltă semicilindrică, sumar investigat în 1970 de Mihai Irimia, a cărui fațadă a fost cercetată de prezentul colectiv, în 2022. Movila Neptun și Movila Dulcești sunt doi tumuli funerari monumentali ce se datează în secolul al III-lea a. Chr. Dimensiunile impresionante și problematica stratigrafică și arhitectonică complexă fac ca cercetarea lor să necesite campanii multi-anuale. Considerăm acest grup tumular, aflat imediat la nord de marea necropolă urbană antică, că reprezintă un mic cimitir familial aflat pe o proprietate privată a unor personaje callatiene cu acces la resurse financiare importante în al doilea și al treilea sfert al secolului al III-lea a. Chr. În Movila Dulcești au fost deschise trei secțiuni: S3 (14 m x 4 m), S4 (6 x 4 m) și S5 (39 m x 10,5 m - maxim), în sectoare în care cercetările geofizice anterioare au indicat prezența unor anomalii cu potențial arheologic. Săpăturile s-au derulat cu mijloace mecanizate și manuale, documentarea rezultatelor realizându-se printr-o varietate de tehnici: fotogrammetrie, desen manual, măsurători cu GPS și stație totală. În S3 și S4 deschise la baza Movilei Dulcești, în partea sa de vest, au fost identificate vestigiile unei amenajări cu amprentă negativă, asemănătoare unui șanț puțin adânc excavat în mantaua antică, în care s-au depus ofrande cu ocazia închiderii mormântului sau la un eveniment ulterior de comemorare. Ținând cont de rezultatele cercetărilor geofizice, confirmate de cele două săpături situate la distanță de 15 m una de alta, putem avansa ipoteza că alveolarea, cu marginea dinspre centrul movilei săpată în trepte, pe alocuri întărite cu lespezi de calcar, a împrejmuit întreaga movilă. Umplutura acesteia este cenușie. Nu a conținut urme de materiale arse, iar oasele de animale sunt foarte rare. Din zonele cercetate, în umplutura acestuia au fost identificate două niveluri de umplere separate de lentile de lut galben bătut. Cea mai mare parte a materialului din acest șanț este reprezentat de fragmente de amfore, în cantități considerabile, unele ce se pot întregi parțial. În procent mult mai mic au fost identificate și fragmente de vase fine folosite pentru servit (boluri cu firnis negru ștampilate). Acestea din urmă au apărut pentru moment doar în S4. Dintre amfore remarcăm un grup compact de ștampile ale producătorului din cercul heracleot Aristokrates, databile în intervalul 275-250 a. Chr. (descoperite în special în S3) precum și un alt grup, mai târziu, reprezentat de ștampile rhodiene și sinopeene din preajma anilor 330-320 a. Chr. (descoperite în S4 și în exteriorul movilei, spre sud, în solul răvășit de agricultură). Diferența cronologică dintre cele două grupe de ștampile poate să indice prezența a două înmormântări distincte ori a unei secvențe de activități comemorative. În anii 2020 și 2021 Movila Dulcești a făcut obiectul mai multor investigații geofizice. Ținând cont de dimensiunile uriașe care o fac să fie cel mai mare tumul din sudul Dobrogei la ora actuală, și unul dintre cei mai mari din Tracia, metoda folosită a fost tomografia de rezistivitate electrică 3D prin înregistrarea de date în lungul unor profile lungi dispuse în diferite configurații peste manta. Alte investigații geofizice realizate prin metoda magnetică au vizat zonele adiacente aflate la baza Movilei Dulcești spre vest. Primele rezultate ale măsurătorilor geofizice au indicat existența unei anomalii puternic rezistive chiar în centrul movilei, pe nivelul antic de călcare. Acest nivel de călcare a fost stabilit în 2021 printr-un sondaj (S2-2021) săpat în baza movilei, pe latura sa vest-sud-vestică. Sondajul a tăiat doar 6 m din raza movilei, în rest a explorat parțial șanțul adiacent tumulului (ce are 40-45 m lățime). Nivelul de construcție al Movilei Dulcești se află la cota absolută de 48,66 m, fiind constituit în partea superioară a unei nivelări cu sol negru îndreptat și compactat în antichitate. Pe primii 2,4 m ai acestei secțiuni, nivelul de construcție a fost marcat de un strat compact, de 3-5 cm grosime, de praf și așchii de calcar alb-roșcat rezultate din prelucrarea intensă a pietrei pentru o construcție importantă. Tot pe acest nivel a fost identificat un fragment din colțul unui bloc paralelipipedic de calcar foarte compact, cu aspect de marmură, cu urme evidente de prelucrare fină cu dalta și marcaj cu vopsea roșie – foarte asemănător blocurilor folosite în construcția camerei funerare din Movila Documaci. Un alt fragment asemănător a fost identificat în 2023 în S3, tot pe nivelul de construcție. În ceea ce privește șanțul ce împrejmuiește tumulul, acesta nu a avut materiale arheologice depuse pe fund, cel puțin nu în sectorul cercetat. Fragmente ceramice antice și oase de animale, foarte puține și disparate, au fost identificate în umplutura lui. Șanțul pare că a fost umplut parțial imediat după ce a fost săpat (săpătura antică a format o alveolare largă și lină ce a coborât cu circa 1-1,20 m sub nivelul vegetal antic), acest nivel de umplere (de circa 60 cm grosime) fiind suprapus în capătul estic de nivelarea ce forma baza movilei, precum și de un grupaj de pietre, unele parțial prelucrate, abandonate, probabil, ca resturi de construcție în limita vestică a movilei. O parte din materialul de construcție folosit la înălțarea mantalei putea proveni din acest șanț ce înconjoară marele tumul pe toate laturile. Partea superioară a umpluturii șanțului circular, petrecută în timp, a conținut și fragmente numeroase de șrapnel, ceea ce sugerează că tumulul a fost folosit ca poziție înaltă pentru trageri cu artilerie, oricând în ultimul secol. Rezultatele obținute prin cercetarea geofizică și săpătura în sondajul S2-2021 pot fi considerate indicii promițătoare pentru existența unui cavou de tip elenistic sub manta. Verificarea acestei ipoteze nu se poate realiza decât prin săpătură mecanizată, una ce va fi cu siguranță foarte dificilă, având în vedere dimensiunile tumulului și potențiala localizare a mormântului pe nivelul de călcare la o adâncime de peste 10 m. Secțiunea 5 din 2023, ce unește baza movilei din zona de sud cu centrul, nu a fost finalizată, ea pregătește întocmai terenul pentru campaniile următoare, în care cercetarea va urmări verificarea ipotezei geofizice a existenței unui cavou, aflat pe nivelul de călcare. Tumulul T4 s-a dovedit a fi, în urma cercetărilor din acest an, o movilă preistorică, ce poate fi asociată cu orizontul mormintelor în groapă sau cu ocru (Yamnaya), ce a fost refolosită sau reconsacrată în epocă elenistică timpurie. Săpătura noastră (S1, de 36 x 2,5 m, orientată N-S) a pus în evidență, chiar la marginea nordică a movilei, un grupaj de fragmente amforice elenistice, pietre și oase de animale ce poate fi considerat parte a unei ofrande comemorative. Dacă aceasta se leagă de un mormânt secundar de epocă greacă săpat în movila veche nu este încă stabilit. Dimensiunile complete ale zonei cu depuneri comemorative din periferia movilei T4 urmează a fi, în anul următor, definite mai clar, harta magnetică sugerând că ar ocupa o lungime mai mare în jurul tumulului. Aceste ofrande nu au fost depuse într-o groapă, ci chiar pe mantaua veche, stratul care le acoperă prelungindu-se spre nord ca umplutura șanțului periferic al movilei preistorice. Aceasta a fost cea mai veche movilă în peisaj, în jurul ei formându-se necropola tumulară elenistică, prin încorporarea sa în logica cultului strămoșilor. În urma investigării sale prin metode geofizice, prin metoda magnetică și cea electrică (tomografie de rezistivitate 3D), au fost identificate mai multe anomalii cu potențial arheologic. Secțiunea a fost trasată pe centrul jumătății nordice a movilei (spre Movila Dulcești), astfel încât să intersecteze pe jumătatea vestică anomalia rezistivă identificată aproape central. Această anomalie s-a dovedit a corespunde unui mormânt în groapă ovală, împrejmuită pe nivelul de săpare cu un rând de lespezi mari de calcar, fiind acoperită în interiorul ringului de pietre cu un capac format din două blocuri alungite, cu aspect masiv, megalitic, de asemenea din calcar. Dimensiunile suprafeței acoperite cu piatră a fost de 2,60 (NE-SV) x 2,20 m (NV-SE). Pietrele, fără urme de prelucrare, s-au aflat la adâncimea de 1,60/1,70 m sub vârful actual al movilei. De o parte și de alta a gropii (NV și SE), pe nivelul ei de săpare, s-au evidențiat două movilițe circulare de sol galben, cu diametrul de 1,8 m și înălțime de 40 cm, scos la săparea gropii. La baza gropii, la -0,90 m sub capacul de pietre, a fost descoperit scheletul foarte slab păstrat al unui copil de 10-12 ani, așezat cu picioarele chircite pe partea dreaptă, cu capul spre SV, acoperit cu ocru, fără inventar, cu o lespede mică de piatră poziționată în dreptul picioarelor. Urme slab conservate de lemn pot fi indicii ale unui coșciug sau ale unor obiecte de inventar din lemn depuse în groapă. Pe fundul gropii, sub mort, precum și după umplerea gropii, înainte de așezarea pietrelor, au fost depuse rogojini textile impregnate cu ocru, de culoare violacee. Doi bulgări de ocru, unul portocaliu intens și altul violaceu au fost depuși de o parte și de alta a craniului. Imediat sub vegetal, deasupra mormântului central, s-a cercetat o groapă puțin adâncă în care fuseseră fixate pietre, inclusiv în poziție verticală, ce ar putea fi locul de implantare a unui monument funerar. Fragmente izolate de oase de animale nearse și piese litice s-au găsit amestecate în mantaua cu stratigrafie uniformă de deasupra mormântului principal. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Abstract [EN]:
During 2023, the team worked north of the Callatian tumuli necropolis, in a group of six mounds located at 7 km distance of the North Gate of the ancient city. Excavations were carried on in two of them: Dulcești Mound which is one of the largest mounds in Thrace (70 m in diameter, 12 m high) and T4 (63 m in diameter, 1,8 m high), located 70 m to SE of Dulcești Mound.
This group of mounds should be linked with the road Callatis-Tomis, representing most probably a small family necropolis located on a private property belonging to rich Callatian individuals of the 3rd century BC.
Three trenches were opened in Dulcești Mound: S3 (14 m x 4 m), S4 (6 x 4 m) and S5 (39 m x 10.5 m), in sectors where previous geophysical investigations indicated the presence of anomalies of archaeological potential.
Trenches S3 and S4 were opened on the western and south-western base of Dulcești Mound. Here, the remains of a negative feature were identified, resembling a shallow ditch excavated in the ancient embankment, where offerings were made on the occasion of the burial or at a later commemorative event. Considering the results of the geophysical investigations, confirmed by the two trenches which were located at 15 m apart, we can advance the hypothesis that the shallow offering ditch enclosed the entire mound. Its edge facing the centre of the mound was excavated in steps, in places reinforced with limestone slabs. Its fill is grey. It contained no traces of burnt material while animal bones are very rare. From the areas investigated, two layers of fill were identified. Most of the material in this trench is represented by amphora fragments, in considerable quantities, some of which can be matched. Fragments of fine vessels used for serving (stamped black glazed bowls) were also identified in a much smaller percentage. The latter have so far appeared only in S4. Among the amphorae we note a compact group of stamps of the Heraklean circle producer Aristokrates, datable 275-250 BC (found mainly in S3) as well as a later group of Rhodian and Sinopean stamps from around 330-320 BC (found in S4 and outside the mound to the south, in the soil disturbed by agricultural activities). The chronological difference between the two groups of stamps may indicate the presence of two distinct burials or a sequence of commemorative activities.
Mound T4 proved eventually to had been a prehistoric mound, belonging to the horizon of pit-graves or ochre-graves (Yamnaya), which was reused or reconsecrated in the early Hellenistic period. Our excavation (S1, measuring 36 x 2.5 m, oriented N-S) revealed, just at the northern edge of the mound, a group of Hellenistic amphora fragments, stones and animal bones that can be considered part of a commemorative offering. Whether this is related to a secondary grave of Greek times excavated in the ancient mound is not yet established. The full dimensions of the area of commemorative deposits on the periphery of mound T4 are to be more clearly defined in the coming year, with magnetic mapping suggesting that it would occupy a greater length around the mound. These offerings were not deposited in a pit, but on the ancient mound itself, the layer covering them extending northwards as the fill of the peripheral ditch of the prehistoric mound. This was the earliest mound in the landscape, around which the Hellenistic tumulus necropolis was formed by its incorporation into the logic of ancestor worship.
The trench was opened along the centre of the northern half of the mound (towards Dulcești Mound), as to cut, on its western side, the resistive anomaly identified by geophysical prospection close to the mound’s centre. This anomaly was found to correspond to an oval pit grave, enclosed on the excavation level by a row of large limestone slabs, and covered within the ring of stones by a cap consisting of two elongated, massive-looking, megalithic blocks, also of limestone. The dimensions of the stone-covered area were 2.60 m (NE-SW) x 2.20 m (NW-SE). The stones, with no traces of processing, were located at a depth of 1.6/1.7 m below the actual top of the mound. On either side of the pit (NW and SE), on its excavation level, two circular mounds of yellow soil, 1.8 m in diameter and 40 cm in height, were revealed, excavated when the pit was dug. At the base of the pit, -0.90 m below the stone cap, the very poorly preserved skeleton of a 10-12 years old child was discovered, with its feet crouched on the right side, head to the SW, covered with ochre, without inventory, with a small stone slab positioned in front of its feet. Poorly preserved traces of wood may be indicative of a coffin or wooden inventory items deposited in the pit. On the bottom of the pit, under the dead, and then again on the top of the filled pit, before the stones were placed, ochre-impregnated textile mats of a purplish colour were deposited. Two clumps of ochre, one deep orange and the other purplish, were deposited on the sides of the cranium. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Bibliografie:
1. Sîrbu, V., Ștefan, M. M., Ștefan, D. (2021). A Monumental Hellenistic Funerary Ensemble at Callatis on the Western Black Sea. Oxford: Archaeopress.
2. Ștefan, M., Sîrbu, V., Ștefan, D. (2017). Tumuli, roads and plots. Decoding the monumental funerary space of the 4th-3rd centuries BC Kallatis. Journal of Ancient History and Archaeology, 4(1), 52-84.
3. Ștefan, M., Sîrbu, V. (2016). Early-Hellenistic Barrel-Vaulted Tombs from Kallatis. În F. Coimbra, D. Delfino, V. Sîrbu, & Cr. Schuster (Eds.), The emergence of warrior societies and its economic, social and environmental consequences - Proceedings of the UISPP Congress in Burgos 2014. Oxford: Archaeopress.
2. Ștefan, M., Sîrbu, V., Ștefan, D. (2017). Tumuli, roads and plots. Decoding the monumental funerary space of the 4th-3rd centuries BC Kallatis. Journal of Ancient History and Archaeology, 4(1), 52-84.
3. Ștefan, M., Sîrbu, V. (2016). Early-Hellenistic Barrel-Vaulted Tombs from Kallatis. În F. Coimbra, D. Delfino, V. Sîrbu, & Cr. Schuster (Eds.), The emergence of warrior societies and its economic, social and environmental consequences - Proceedings of the UISPP Congress in Burgos 2014. Oxford: Archaeopress.