Instituții și
Persoane implicate:
| Nume |
Prenume |
Rol |
Instituție |
|---|
| Simion |
Mihaela |
responsabil |
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bocan |
Ionuţ |
participant |
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Neagu |
Cătălina Mihaela |
participant |
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Vleja |
Decebal |
participant |
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bărbat |
Ioan Alexandru |
participant |
Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Barbu |
Ioana Lucia |
participant |
Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Barbu |
Mihaela Maria |
participant |
Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Ţuţuianu |
Costin Daniel |
participant |
Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Barbu |
Marius |
participant |
Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
Raport:
În acest sector cercetarea de teren a fost direcționată către următoarele obiective: 1. Curățarea integrală a întregii suprafețe cercetare în perioada campaniilor 2029 – 2023; 2. Degajarea martorilor de control stratigrafici pentru jumătatea de vest a suprafeței cercetate până în prezent; 3. Documentarea stratigrafică a tuturor situațiilor constatate înainte de demontare; 4. Realizarea de observații cu privire la evoluția cronologică și funcțională a E 1. 5. Identificarea raporturilor de anterioritate-posterioritate a rețelei de compartimentări interioare relativ la apartenen’a E 1 – E 1a; 6. Prelevarea de probe specifice pentru elementele de tencuială pictată și mortar; 7. Realizarea unui model stratigrafic. Pe baza investigațiilor din acestă campanie de cercetări arheologice sistematice s-au putut face o serie de observații de nuanță referitoare la cronologia și funcționalitatea spațiului cercetat. Au fost realizate observații cu privire la caracteristicile constructive ale E 1 precum și la evoluția spațiului construit, anterior funcționării E 1, în ultima fază. Se constată că E 1 suprapune, în jumătatea vestică, un edificiu anterior (E 1a), cu fundațiile dezafectate. Șanțurile de fundație ale acestei construcții au fost umplute cu pietriș compactat, nefiind exclusă o reutilizare parțială a lor pentru susținerea unor pereți despărțitori ușori aparținând compartimentării E 1. Au fost identificate amprentele pereților de lemn, prăbușiți pe interior, pentru ultima faza a funcționarii E 1. De asemenea, în interior, cel puțin una dintre compartimentările E 1 a avut pereți cu tencuială pictată policromă (roșu, galben și alb), fiind descoperite inclusiv fragmente de pigment roșu, utilizat la pictură, ce urmează a fi analizate. Pe baza analizei preliminare a materialului arheologic și a observațiilor stratigrafice, combinate cu analiza surselor istorice putem sugera o serie de ipoteze de lucru: - Așezarea civilă de la Micia, la sfârșitul secolului al II-lea și primii ani ai secolului al III-lea este resistematizată. Astfel, se construiesc clădiri de piatră, cu orientări și funcționalități diferite, se retrasează și se regândește întreg țesutul urban. - Nivelul de locuire anterior edificării E 1, pentru care se constată urmele de distrugere – al doilea sfert al secolului al II-lea p. Chr. cu un final legat de evenimentele dramatice din timpul războaielor marcomanice, ce au afectat, fără îndoială și Micia. (Pl 4/1) - Zona investigată funcționează inițial ca zonă de locuire privată și producție care, după evenimentele ce au prilejuit un nivel masiv de distrugere și incendiere, este regândită în cee ace privește funcționalitatea, prin construirea E1, fiind atribuită spațiului public. - În prima fază de funcționare a E 1, aceasta se definește prin forma rectangulară, cu dimensiunile de 21 x 14,50 m., latura lungă fiind orientată pe axa N-S, aliniată perfect cu planimetria ansamblului denumit convențional Terme III. Această observație aduce importante clarificări cronologice cu privire la evoluția și dezvoltarea țesutului urban al ansamblului de la Micia, construcția E 1 fiind integrată în “programul” de rescriere a planimetriei Miciei, raportată la zona centrală descrisă de axa Terme – Amfiteatru – Rețea stradală. (Pl 4/2) - E 1 este o construcție cu fundație de piatră semifasonată și fasonată legată cu mortar, cu pereții probabil din lemn. Sistemul de acoperiș era unul din țiglă, iluminația naturală asigurată prin ferestre cu geam de sticlă iar anumite încăperi aveau pereții tencuiți cu pictură policromă. Amenajarea și funcționarea Edificiului nr. 1 – ultimele două decenii ale secolului al II-lea și primele două decenii ale secolului al III-lea p. Chr. - Începând cu mijlocul secolului III p.Chr. se constată, pentru suprafașa investigată, o modificare a spațiului și funcționalității E 1. Astfel, E 1 pare a fi recompartimentat, reanalizată organizarea spețiului, prin mijloace și improvizații modeste. Zidurile perimetrale sunt utilizate pentru adosări de structuri modeste, în general de tip “domestic” – structuri de locuire, amenajari de cuptoare menajere, gropi. Pl 5/1, Pl 5/2 ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
Aşezarea romană de la Micia este situată pe malul de sud al Mureşului, la circa 3 km faţă de defileul Brănişca, cel mai îngust loc al văii râului. Ea este alcătuită din castrul auxiliar cu o suprafaţă de aproximativ 7,2 ha şi din aşezarea civilă adiacentă (inclusiv necropolele de est și de vest).
Cercetarea acestui important ansamblu arheologic a început la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu importante rezultate, cu toate întreruperile și distrugerile suferite de sit, mai ales în contextul construirii căii ferate Arad-Deva, a actualului traseu al DN 7 și mai ales, odată cu suprapunerea sa parțială de Termocentrala Mintia .
Începând din anul 2013 a fost deschis un nou sector, denumit convențional N-E Amfiteatru A, a cărui cercetare aduce importante clarificări cu privire la evoluția așezării romane dar și asupra situației ocupării spațiului investigat în epocile anterioare și ulterioare perioadei romane. Pe baza investigațiilor non-invazive, realizate în perioada 2014 – 2018, în anul 2019, acest sector de cercetare a fost extins către vest cu un nou punct de cercetare, denumit conventional sector N-E Amfiteatru B .
În campania din anul 2023 cercetările arheologice sistematice s-au desfășurat conform proiectului de cercetare aprobat, în două sectoare distincte. A continuat cercetarea edificiului roman denumit conventional E 1 și a zonei din imediata sa vecinătate din cadrul sectorului N-E Amfiteatru B, precum și în Sectorul „Castrul Roman”.
Cercetarea din Campania 2023
Activitatea de teren, respectiv săpăturile arheologice din cadrul cercetărilor arheologice sistematice, s-a desfășurat în perioada august-septembrie 2023 și a fost localizată în sectorul N-E amfiteatru B și în sectorul „Castrul Roman”. (Pl 1/1)
Au continuat, deasemenea, investigațiile non-invazive în cuprinsul sitului delimitat, în această campanie, fiind concentrate pe colectare de date prin intermediul arheologiei aeriene, scanării 3D a structurilor investigate și realizarea modelelor tridimensionale (Pl 3/1, Pl 3/2 ). O atenție deosebită a fost acordată cercetării „pilot” din sectorul Castrul Roman pentru realizarea unui model stratigrafic amănunțit al obiectivului.
Abstract [EN]:
The Roman settlement of Micia is located on the south bank of the Mures, about 3 km from the Brănişca defile, the narrowest place in the river valley. It consists of the roman auxiliary camp with an area of approximately 7.2 ha and the adjacent civil settlement (including the eastern and western necropolises).
Based on the investigations from this systematic archaeological research campaign, a series of nuanced observations could be made regarding the chronology and functionality of the researched space. The main conclusions:
- The civil settlement from Micia, at the end of the 2nd century and the first years of the 3rd century, is resistematized. Thus, stone buildings are built, with different orientations and functionalities, the entire urban facies is withdrawn and rethought.
- The investigated area initially functions as a private residential and production area which, after the events that caused a massive level of destruction, is rethought in terms of functionality, through the construction of E1, being attributed to public space.
- Building no. 1 dates back to the last two decades of the 2nd century and the first two decades of the 3rd century AD.
- The research area is located in the northern half of the Roman Fort, in the vicinity of the via sagularis on the eastern side of the fortification. The main results: - several post-Roman structures, a final stage of Roman habitation, a road perpendicular to the via sagularis and the rooms of a barrack (possibly an officer's apartment, given its characteristics and location), dating from the first half of the 3rd century AD.
... Vezi mai mult Vezi mai puțin
CC BY-SA 4.0 
