Mintia | Comuna: Vețel | Judeţ: Hunedoara | Punct: Micia | Anul: 2023
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Mintia, com. Vețel, jud. Hunedoara, Punct: Micia, Sector Castru Roman
Raport ID:
7114
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Locuire militară; Castru; Amenajare/construcţie; Necropolă;
Cod RAN:
| 92051.01 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Vețel
Localitate:
Mintia
Punct:
Micia
Sector:
Castru Roman
Localizare:
| 92051.01 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Simion | Mihaela | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bocan | Ionuţ | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Neagu | Cătălina Mihaela | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Vleja | Decebal | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bărbat | Ioan Alexandru | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Barbu | Ioana Lucia | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Barbu | Mihaela Maria | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Ţuţuianu | Costin Daniel | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Barbu | Marius | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
Raport:
În campania din vara anului 2023 s-a continuat cercetarea celor souă secțiuni (S1 și S2), deschise în campaniile anterioare, amplasate în jumătatea nordică a castrului, în vecinătatea drumului de rond (via sagularis) de pe latura estică a fortificației, acolo unde cercetările noninvazive indicau prezența unor construcții lungi și compartimentate, orientate în paralel cu latura scurtă a fortului (E-V). Campaniile precedente puseseră în evidență mai multe structuri post-romane, o etapă de final a locuirii romane, precum și un drum perpendicular pe via sagularis și încăperile unei barăci (posibil apartamentul unui ofițer, având în vedere caracteristicile și amplasarea sa), datând din prima jumătarte a secolului al III-lea. La finalul campaniei din anul 2022, în suprafața S1, după înlăturarea unei lutuieli consistente, la aproximativ 1,10 m adâncime, apăruseră urmele a două podele din mortar, precum și resturile unor clădiri din lemn dezafectate, în timp ce în S2, la 0,35 adâncime se contura o platformă din materiale tegulare refolosite (în partea vestică a secțiunii) și un nivel de dărâmătură consistent (în partea centrală și estică a secțiunii). S1 În urma îndreptării repetate a profilelor, sectiunea S1 începută în vara anului 2020 a ajuns la dimensiunile de 15,5 m (N-S) X 3,5 m (E-V). În cadrul lucrărilor de îndreptare și curățare a pereților secțiunii, în carourile 4-6 D, la 0,70 m adâncime (nivelul de dârâmare a clădirilor din lemn, care au funcționat în prima jumătate a secolului al III-lea) au fost identificate încă trei fragmente tegulare purtând ștampila Alaei I Hispanorum Campagonum, numărul total al acestora ridicându-se la 18. La 1,10 m adâncime a fost identificată partea superioară a unui strat de nivelare constituit din chirpici și arsură denumit C14 , acoperit ulterior de lutuiala C13 (îndepărtată în campania anterioară). S-a constatat că podelele de mortar Cx 26 și Cx 27 aparțin unor construcții cu pereți din lemn cu o durată de viață scurtă. Temeliile acestor clădiri au fost săpate în stratul de nivelare cu arsură C14, mai apoi fiind dezafectate (stuctura de lemn scoasă fără a fi incendiată) și acoperite cu lutuiala C13, depusă în vederea realizării barăcilor severiene din faza de piatră a castrului. Nivelul de călcare al acestei faze intermediare de locuire din castrul Micia (ulterioară distrugerii fazei de lemn a castrului, dar anterioră barăcilor din faza de piatră) apare la adâncimea de 1, 15 - 1,20 m. Pl. 6/a S-a putut constata faptul că orientarea acestei clădiri, denumită B2, este aceeași cu a barăcilor B1 și B1’ din faza de piatră a castrului. Astfel, construcția cu lungimea pe direcția E-V (paralelă cu laturile scurte ale castrului) este formată din două rânduri de camere. Limita dinspre nord o constituie peretele P7, lat de 0,45 m (lățimea temeliei după scoaterea peretului). La sud de acesta, se întind cele două camere prevăzute cu pavaj (K4 și K6), amintite anterior. Camera dinspre vest (K4) are pavajul (Cx 27) de culoare alb, realizat dintr-un strat de bucățele de calcar bine tasate, gros de 5 cm, depus peste o substrucție din lut compactat (C15), groasă de 15 cm. K4 are lățimea interioară (N-S) de 2,20 m, în timp ce lungimea (E-V) surprinsă este tot de 2,20 m, ea extinzându-se, însă spre vest, acolo unde iese din limitele secțiunii noastre. Lutuiala C15 continuă și la sud de această cameră, ea constituind chiar nivelul de călcare sau fiind substrucția unei podele de lemn. Această camera, denumită K5, are lățimea interioară (N-S) de 3,60 m și lungimea (E-V) surprinsă pe întreaga lățime a suprafeței cercetate (3,5 m), continuând spre vest. La est de cele două camere descriese anterior, a fost identificată o a treia K6, prevăzută cu un pavaj gros din opus signinum (Cx 26). Această cameră a fost surprinsă în limita vestică a secțiunii S1, intrând sub profilul de vest al acesteia. S-a putut observa că limita sa nordică o constituie același perete P7 ca și în cazul camerei K4, de care este despărțită prin peretele P6, aceeași temelie continuând și ca limita dintre K5 și K6. Lățimea (N-S) surprinsă a camerei K6 este de 3,20 m, iar lungimea surprinsă (E-V) de 0,70 m. Având în vedere faptul că această cameră se află amplasată în capătul estic (dinspre Via Sagularis) al clădirii, se poate presupune că ea ar putea face parte din apartamentul ofițerului. La sud de această baracă a fost identificată o mică vatră de foc (Cx 28), dar și depuneri cu aspectul unor cruste lăptoase, specifice solurilor care au intrat în contact cu dejecții animale, fapt ce indică, cel mai probabil, prezența unor cai în această zonă. La nord de limita nordică a barăcii B2 este posibil să fi fost amenajat un drum, solul fiind mai bătătorit și conținând pietre de râu, însă nu au fost înregistrate elementele clasice ale unei astfel de construcții. La 5,80 m nord de B2 a fost identificat un perete paralel cu P7 (orientat pe direcția E-V), care poate constitui limita sudică a unei alte clădiri, aceasta ieșind însă din suprafața S1. Materialul arheologic sărăcăcios identificat pe acest nivel se compune din fragmente ceramice și osteologice, singurele elemente de datare identificate fiind un denar cu inscripția Diva Faustina (Pl 6/d) , o fibulă cu genunchi, specifică celei de-a doua jumătăți a secolului al II-lea (Pl 6 /e) și un fragment de Terra Sigillata purtând ștampila ALAVC(IMA) (Pl 6 /f), produs la Lezoux între anii 150-180 d. Chr. Sub nivelul descris anterior, la 1,38 m adâncime a fost identificat un strat consistent de chirpici ars și cărbuni, dărâmătură provenită de la clădirile fazei de lemn a castrului, context denumit C17 (Pl 6 /b). Cercetarea din 2023 s-a oprit după conturarea acestui nivel, care lasă să se întrevadă existența unor structuri solide cu podele de mortar și pereți din lemn și chirpici tencuiți cu mortar fățuit și pictat (Pl 6/h). S2 În campania din anul 2023 s-a finalizat cercetarea complexului postroman Cx 25. S-a putut constata că acesta reprezintă o structură de suprafață, care a folosit platformele din material tegular reciclat (C11), în vederea amenajării unui spațiu drept și drenat. S-a mai putut observa și că partea nordică a locuinței adâncite Cx 7, este suprapusă de Cx 25, ea constituind o structură anterioară acestei locuiri de secol IV d. Chr. Astfel, Cx 7 reprezintă o intervenție posterioară utilizării militare a castrului, dar anterioară secolului al IV-lea. Campania din 2023 s-a oprit la conturarea acesteia, urmând a fi cercetată în campaniile viitoare. În capătul estic al secțiunii S2 a fost surprinsă limita vestică a drumului de rond (Via Sagularis) de pe latura de est a fortificației, în timp ce la vest de acest drum, în zona centrală a secțiunii a fost identificată o aglomerare de pietre asemănătoare cu un nivel de demolare. Campania din 2023 s-a oprit pe acest nivel, situat la 0,48 m adâncime față de suprafața actuală a solului (Pl 6 /c). ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
Aşezarea romană de la Micia este situată pe malul de sud al Mureşului, la circa 3 km faţă de defileul Brănişca, cel mai îngust loc al văii râului. Ea este alcătuită din castrul auxiliar cu o suprafaţă de aproximativ 7,2 ha şi din aşezarea civilă adiacentă (inclusiv necropolele de est și de vest). Cercetarea acestui important ansamblu arheologic a început la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu importante rezultate, cu toate întreruperile și distrugerile suferite de sit, mai ales în contextul construirii căii ferate Arad-Deva, a actualului traseu al DN 7 și mai ales, odată cu suprapunerea sa parțială de Termocentrala Mintia . Începând din anul 2013 a fost deschis un nou sector, denumit convențional N-E Amfiteatru A, a cărui cercetare aduce importante clarificări cu privire la evoluția așezării romane dar și asupra situației ocupării spațiului investigat în epocile anterioare și ulterioare perioadei romane. Pe baza investigațiilor non-invazive, realizate în perioada 2014 – 2018, în anul 2019, acest sector de cercetare a fost extins către vest cu un nou punct de cercetare, denumit conventional sector N-E Amfiteatru B . În campania din anul 2023 cercetările arheologice sistematice s-au desfășurat conform proiectului de cercetare aprobat, în două sectoare distincte. A continuat cercetarea edificiului roman denumit conventional E 1 și a zonei din imediata sa vecinătate din cadrul sectorului N-E Amfiteatru B, precum și în Sectorul „Castrul Roman”. Cercetarea din Campania 2023 Activitatea de teren, respectiv săpăturile arheologice din cadrul cercetărilor arheologice sistematice, s-a desfășurat în perioada august-septembrie 2023 și a fost localizată în sectorul N-E amfiteatru B și în sectorul „Castrul Roman”. (Pl 1/1) Au continuat, deasemenea, investigațiile non-invazive în cuprinsul sitului delimitat, în această campanie, fiind concentrate pe colectare de date prin intermediul arheologiei aeriene, scanării 3D a structurilor investigate și realizarea modelelor tridimensionale (Pl 3/1, Pl 3/2 ). O atenție deosebită a fost acordată cercetării „pilot” din sectorul Castrul Roman pentru realizarea unui model stratigrafic amănunțit al obiectivului.
Abstract [EN]:
The Roman settlement of Micia is located on the south bank of the Mures, about 3 km from the Brănişca defile, the narrowest place in the river valley. It consists of the roman auxiliary camp with an area of approximately 7.2 ha and the adjacent civil settlement (including the eastern and western necropolises).
Based on the investigations from this systematic archaeological research campaign, a series of nuanced observations could be made regarding the chronology and functionality of the researched space. The main conclusions:
- The civil settlement from Micia, at the end of the 2nd century and the first years of the 3rd century, is resistematized. Thus, stone buildings are built, with different orientations and functionalities, the entire urban facies is withdrawn and rethought.
- The investigated area initially functions as a private residential and production area which, after the events that caused a massive level of destruction, is rethought in terms of functionality, through the construction of E1, being attributed to public space.
- Building no. 1 dates back to the last two decades of the 2nd century and the first two decades of the 3rd century AD.
- The research area is located in the northern half of the Roman Fort, in the vicinity of the via sagularis on the eastern side of the fortification. The main results: - several post-Roman structures, a final stage of Roman habitation, a road perpendicular to the via sagularis and the rooms of a barrack (possibly an officer's apartment, given its characteristics and location), dating from the first half of the 3rd century AD.
... Vezi mai mult Vezi mai puțin