Nufăru | Comuna: Nufăru | Judeţ: Tulcea | Punct: Trecere bac | Anul: 2023
Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Nufăru, com. Nufăru, jud. Tulcea Punct: Trecere bac
Raport ID:
7115
Anul cercetarii:
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bizantină; Epoca medievală mijlocie;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată; Aşezare urbană; Cetate; Necropolă;
Cod RAN:
| 161062.10 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Nufăru
Localitate:
Nufăru
Punct:
Trecere Bac
Localizare:
| 161062.10 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Fără Ilustrații

Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Damian | Oana | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Damian | Paul | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Investigaţiile arheologice, desfăşurate începând cu anul 1978, au pus în evidenţă pe linia Dunării, pe malul drept al braţului Sf. Gheorghe, la circa 12 km aval de Tulcea, în intravilanul localității Nufăru, un important centru de tip urban din secolele X–XIV, elemente ale fortificaţiei bizantine, vieţuirea şi necropolele din secolele XI–XIII, precum şi vestigii aparţinând epocilor getică, romano-bizantină și modernă. Cercetările arheologice derulate în campania 2023 s-au concentrat în punctul Trecere bac, aflat în extremitatea nordică a promontoriului stâncos pe care se desfășoară așezarea de la Nufăru, foarte aproape de zona de traversare a Dunării cu bacul spre și dinspre Delta Dunării, pe o proprietate încă privată (Enache Șinghi), situată pe actuala stradă a Arheologiei, la nr. 7. Dezvoltarea cercetării arheologice, în perioada 1999–2002, 2004–2014, 2016–2021, în cadrul suprafeței deschise pe limitele estică, vestică și sudică ale proprietății amintite, a dus la identificarea unui sistem de fortificare a zonei, datând din ultima parte a secolului al X-lea, îmbinând stânca naturală cu elementul construit – un tronson din curtina de nord a cetății, conținând și un turn-poartă, curtină asociată cu un sistem complex de platforme, amenajate în stâncă, completat cu un pavaj în pantă, care avansează spre Dunăre, definind o instalație portuară/de acostare. A putut fi cercetată, de asemenea, o locuire din prima jumătate a secolului al XI-lea, care se adosează zidului de incintă, atât la N, cât și la S. După ieșirea din uz a debarcaderului, zona a fost transformată, pentru circa un secol și jumătate, în spațiu funerar, suprapus de o locuire care, în acest punct, se prelungește dincolo de limitele generale ale așezării (mijlocul veacului al XIII-lea), putându-se constitui într-un punct de control din perioada influenței Hoardei de Aur asupra nordului Dobrogei. Cercetarea zonei a permis remarcarea unei mari adaptabilități a locuitorilor din vechime, atât în privinţa utilizării stâncii pentru realizarea fortificaţiei şi amenajarea necropolei, precum şi în ceea ce privește schimbarea rapidă a statutului zonei, de la rolul de spaţiu fortificat şi de acostare la acela de zonă funerară şi apoi de locuire. După încheierea cercetării necropolei, în campania 2016, săpătura a urmărit atât obținerea de maximum de informații stratigrafice privind ocuparea zonei, cât și cercetarea complexelor de locuire, în condițiile conservării acestora în vederea unei viitoare puneri în valoare. Deoarece campaniile 2019–2020 s-au desfășurat exclusiv la S de zidul de incintă nordic, pentru rezolvarea problematicii stratigrafiei și complexelor situate intra muros, campania 2021, în continuarea celor din anii 2017–2018, a urmărit reluarea cercetării elementelor de locuire situate extra muros, la N de curtina nordică și la V de accesul din/spre cetate. În jumătatea estică a suprafeței cercetate la N de zidul de incintă, săpătura a putut avansa în adâncime pentru lămurirea problemelor stratigrafiei zonei, obținându-se schema completă a acesteia și date privind începuturile amenajării spațiului. Cercetarea zonei vestice, dată fiind densitatea ocupațională mare, prin înregistrarea de complexe cu baze de piatră, pe o lungime de 9 m din dreptul zidului instalației portuare până la limita zonei cercetate, a determinat însă concluzia necesității extinderii săpăturii spre N, cu cel puțin 3 m. Acest lucru a fost posibil în campania 2023, în cadrul unei suprafețe de circa 25 mp, în care s-a lucrat până la adâncimea de 1,60–1,70 m. După înlăturarea vegetației, mutarea pietrei depozitate provizoriu în zonă pentru restaurarea monumentului istoric-ruină arheologică și decaparea mecanică a depunerii moderne, urmată de evacuarea pământului excavat, cercetarea s-a concentrat asupra investigării complexelor de la nord de zidul de incintă, pentru obținerea de informații privind limitele zonei ocupate în perioada de funcționare a cetății și întinderea complexelor de locuire aparținând primei jumătăți a secolului al XI-lea, identificate în campania 2021. În jumătatea vestică a suprafeței săpate, fuseseră înregistrate două grupări de complexe de locuire cu baze de piatră, aliniate la o alee, cu lățimea de 0,90–1 m. Cea mai nordică conține două complexe, cu bază de piatră, au dimensiunile identificate de 5,20 m (V-E) × 2,10 m (N-S), respectiv 4,50 m (V-E) × 2,50 m (N-S), și structură bicamerală, cu intrarea spre S și podeaua reprezentată de un strat de mortar friabil, suprapus de o depunere de pământ galben tasat, groasă de 0,20 m. Săpătura din anul 2023 a urmărit stabilirea limitei spre nord a acestor amenajări, dar a trebuit întreruptă la nivelul superior păstrat al acestora, ceea ce presupune continuarea cercetării, în teren, estimată la cel puțin încă o campanie arheologică. A fost înregistrată stratigrafia deja cunoscută în zonă: o depunere cu grosimea de circa 1 m, cu aspect menajer modern, contaminată cu materiale ceramice medievale, o depunere de pământ cenușiu prăfos (secolele XII–XIII), care coboară, sub forma unor gropi profunde în depunerea de pământ cenușiu gălbui (secolele X–XI). Materialul arheologic descoperit este atât ceramic, cât și osteologic, aparținând depunerii secolelor XII–XIII și a fost prelucrat primar. Vestigiile au fost protejate de o manieră reversibilă (cu prelate, folie, getextil, saci cu pământ) în vederea conservării pentru cercetarea și punerea în valoare viitoare. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
Autorii prezintă rezultatele unei investigații arheologice realizate într-o fortăreață, așezare și necropolă din perioada bizantină medie, situate pe teritoriul actual al satului Nufăru, județul Tulcea (secolele X-XIV). Zona este amplasată în partea de nord a unui deal stâncos (Trecere Bac). În cursul săpăturilor (1999-2002, 2004-2014, 2016-2021) au fost descoperite zidul interior nordic și un chei al fortăreței bizantine medii, două niveluri de locuire, cu locuințe și gropi de gunoi, precum și 450 de morminte. Unele case cu fundații din piatră, investigate în 2023, sugerează o extindere considerabilă a așezării în afara incintei în secolul al XI-lea.
Abstract [EN]:
The authors present the results of an archaeological investigation in a Middle Byzantine fortress, settlement and necropolis, overlapped by the present-day village of Nufăru, Tulcea County (Xth-XIVth centuries). The area is placed on the northern part of a rocky hill (Trecere bac). The northern inner wall and a wharf of a Middle Byzantine fortress, two habitation layers, with dwellings, and garbage pits, and 450 graves were discovered in the course of the excavations (1999-2002, 2004-2014, 2016-2021). Some houses with stone foundations, investigated in 2023, suggest a large extension of the settlement out of the precinct in the XIth
century.