Oarda | Comuna: Municipiul Alba Iulia | Judeţ: Alba | Punct: Bulza | Anul: 2023
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică de la Oarda, Municipiul Alba Iulia, jud. Alba, Punct: Bulza
Raport ID:
7116
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate;
Epoci:
Hallstatt; La Tène; Epoca romană;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Villa rustica;
Cod RAN:
| 1053.06 |
Județ:
Alba
Unitate administrativă:
Municipiul Alba Iulia
Localitate:
Oarda
Punct:
Bulza
Localizare:
| 1053.06 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Rustoiu | Aurel | responsabil | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Drăgan | Andreea | responsabil sector | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Egri | Mariana Elena | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| El Susi | Georgeta | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Căsălean | Adrian | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Rustoiu | Gabriel | participant | Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
| Ciută | Beatrice | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Georgescu | Andrei | participant | Muzeul Național al Banatului - Timișoara |
| McCarty | Matthew | participant | University of British Columbia, Vancouver |
| Leenders | Amber | participant | University of British Columbia, Vancouver |
| McPhee | Violet | participant | University of British Columbia, Vancouver |
| Lester | Liam | participant | University of British Columbia, Vancouver |
| Hagler | Alex | participant | University of British Columbia, Vancouver |
| Fuertes | Alfie | participant | University of British Columbia, Vancouver |
| Asher | Violet | participant | University of British Columbia, Vancouver |
| Cote | Anisa | participant | University of British Columbia, Vancouver |
| Boghosian | Sasha | participant | University of British Columbia, Vancouver |
| Zheng | Ying | participant | University of British Columbia, Vancouver |
| Grace | Zigart | participant | University of British Columbia, Vancouver |
| Thoms-Bauer | Chris | participant | University of British Columbia, Vancouver |
| Matsell | Sam | participant | University of British Columbia, Vancouver |
| Lăcraru | Paul Sorin | participant | Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca |
| Munteanu | Boglárka Gloria | participant | Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca |
| Boișteanu | Florian | participant | Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca |
| Musteață | Marina | participant | Şcoala de Studii Avansate a Academiei Române |
| Pall-Both | Diandra-Natalia | participant | Şcoala de Studii Avansate a Academiei Române |
| Kovács | Bernadett | participant | Şcoala de Studii Avansate a Academiei Române |
| Lăpușan | Bogdan | participant | Şcoala de Studii Avansate a Academiei Române |
Raport:
Cercetarea sistematică a sitului arheologic multi-perioadă de la Oarda-Bulza a fost inițiată în anul 2018 în cadrul unui proiect științific internațional – Apulum Roman Villa Project – având ca subiect principal hinterland-ul conurbației romane de la Apulum. Proiectul este dezvoltat de IAIA Cluj în colaborare cu University of British Columbia, Vancouver și MNUAI, fiind finanțat printr-un grant de cercetare acordat de SSHRC Canada și prin fonduri acordate de Consiliul Județean Alba. Săpăturile arheologice sistematice desfășurate în ultimii ani au avut ca țintă clădirea principală a villa-ei, convențional denumită A, precum și așa-numita „curte de lucru” aflată la sud de aceasta, unde a fost investigat cel mai mare dintre cele trei horrea identificate anterior prin studii geofizice, convențional denumit C. În campania arheologică din 2023, cercetările sistematice interdisciplinare au continuat în clădirea principală A, atât în zona intrării aflate în colțul nord-vestic, cât și la nord de zona triclinium-ului aflat în colțul sud-estic. Astfel, în colțul nord-vestic a fost deschisă o suprafață cu dimensiunile de 4x6 m, orientată NV–SE și amplasată la est de suprafața investigată în campania 2022, scopul principal fiind de a identifica și studia încăperile asociate turnului estic al intrării, inclusiv planimetria, tehnicile de construcție și detaliile arhitecturale. De asemenea, jumătatea estică a suprafeței investigate în 2022 a fost extinsă spre NV cu o altă suprafață cu dimensiunile de 2x4 m cu scopul de a rezolva problema cronologiei încăperii absidate a turnului estic. În ambele suprafețe, imediat sub stratul vegetal a apărut un strat consistent de dărâmătură constând din material tegular, piatră de râu, foarte mult mortar și tencuială. Acest strat a fost perforat de o serie de gropi neregulate datorate intervențiilor din perioada post-romană și/sau medievală, care urmăreau recoltarea materialului de construcție, dar și de plugurile mecanizate utilizate în lucrările agricole de după anii 1950, care în unele locuri au dislocat partea superioară a fundațiilor. Sub acest strat de dărâmătură au fost identificate fundații din piatră de râu legată cu mortar de bună calitate, cu o lățime de 60 cm pentru zidurile exterioare și de 50 cm pentru cele interioare, șanțul de implantare având o adâncime variabilă, în funcție de morfologia terenului, de 40-60 cm (Fig. 1). Din elevația zidurilor nu s-a păstrat nimic in situ, dar materialul tegular recuperat din nivelul de demolare corespunzător perioadei de abandonare a clădirii sugerează că cel puțin o parte dintre acestea au fost construite din cărămidă. Din păcate, până acum nu a fost identificată nici o ștampilă a unui producător pe materialul tegular recuperat. În interiorul celor două încăperi aparținând acestei faze constructive, au fost identificate și substrucțiile podelelor constând dintr-un strat compact de pietriș legat cu mortar, peste care a fost așternut un alt strat de mortar curat, parțial afectat de intervențiile din perioada post-romană și/sau medievală, dar mai ales de lucrările agricole moderne. Este posibil ca peste acest strat de mortar să fi fost amplasate dale de piatră, care însă nu s-au păstrat in situ. Situația stratigrafică din ambele suprafețe sugerează că anterior acestei faze constructive a funcționat în același loc o altă clădire cu fundații din piatră legată cu mortar, ale cărei structuri au fost sistematic demolate și nivelate cândva după mijlocul secolului II p.Chr., înainte de reconstruirea clădirii principale. Comparativ cu campania anterioară, cantitatea de material arheologic recuperat din zona intrării a fost semnificativ mai mare, constând din piese constructive din fier (cuie, piroane, scoabe), obiecte de uz casnic din metal sau os, piese de costum sau de podoabă, fragmente ale unor vase ceramice sau din sticlă, monede, dar și resturi osteologice animale. Au mai fost descoperite, în poziție secundară, câteva fragmente ceramice aparținând celei de-a doua epoci a fierului și culturii Gáva, iar în gropile din stratul de dărâmătură, câteva fragmente ceramice pre-moderne. În colțul sud-estic al clădirii principale A, a fost deschisă o nouă suprafață cu dimensiunile de 4x6 m, orientată NV–SE, la nord de suprafața cercetată în anul 2019, cu scopul de a identifica și studia planimetria, tehnicile de construcție și evoluția arhitectonică a încăperilor de la nord de triclinium, dar și de a rezolva problema șanțului incintei din prima fază a villa-ei, identificat în aceeași campanie. Și în acest caz, imediat sub stratul vegetal a apărut un strat consistent de dărâmătură purtând urmele intervențiilor din perioada post-romană și/sau medievală, dar și ale lucrărilor agricole moderne. Doar în zona șanțului incintei, diferența de elevație și tasarea solului au permis păstrarea in situ a unei părți a acoperișului prăbușit al clădirii (Fig. 2), dar și a altor elemente arhitecturale. Sub acest strat de dărâmătură au fost descoperite o serie de fundații din piatră de râu legată cu mortar, cu lățimea de 50 cm, aparținând unor încăperi din faza a doua a clădirii, dar și câteva elemente constructive aparținând primei faze, inclusiv un posibil șanț de drenaj al apei pluviale, parțial căptușit pe fund cu pietre de râu. Materialul arheologic recuperat din această zonă este numeros și divers, incluzând fragmente ale unor vase ceramice sau din sticlă, multe elemente constructive din fier, piese de costum sau de podoabă, monede, fragmente arhitecturale din ceramică sau piatră, dar și un set de unelte de dulgherie din fier. În zona horreum-ului C din așa-numita „curte de lucru”, suprafața cercetată în anul 2022 a fost extinsă anul acesta spre vest și sud prin deschiderea unei noi suprafețe cu dimensiunile de 6x6 m, cu scopul de a clarifica unele aspecte privind planimetria și funcționalitatea clădirii, atât în perioada de funcționare a villa-ei, cât și după abandonarea acesteia. Așa cum s-a subliniat și în rapoartele arheologice anterioare, horreum-ul C este puternic afectat atât de intervențiile din perioada post-romană, cât și de lucrările agricole moderne, astfel că în unele zone doar partea inferioară a fundațiilor a putut fi identificată in situ. Acestea au o lățime medie de ca. 60 cm, fiind construite din piatră de râu legată cu mortar de bună calitate. În suprafața cercetată, imediat sub stratul vegetal au apărut două nivele succesive de material tegular constând în special din elemente ale acoperișului, uneori amestecate cu pietre de râu și mortar din fundații sau bucăți de chirpic. Diferența dintre cele două nivele cu material tegular este dată de gradul de fragmentare, care e semnificativ mai mare în cazul nivelului superior. Și în acest an au fost identificate în nivelele de dărâmătură o serie de gropi puțin adânci, dintre care cel puțin una aparține unui mormânt de incinerație cu groapa ovală și fără inventar, care a fost acoperit cu țigle romane luate din acoperișul prăbușit al horreum-ului. Sub nivelul inferior de dărâmătură, la limita nordică a suprafeței cercetate, au fost identificate urmele unui perete din chirpic care pare să fi fost cel puțin parțial adosat fundației zidului nordic al horreum-ului, în timp ce un alt perete din același material a fost ridicat direct pe suprafața podelei de lut, perpedicular pe fundația respectivă (Fig. 3). Prezența acestora pare să sugereze o reamenajare a unei părți din interiorul horreum-ului ca posibilă locuință, dar în stadiul actual al cercetărilor este dificil de spus când a avut loc această transformare constructivă. Inventarul arheologic asociat horreum-ului constă din materiale de construcție din fier (cuie, piroane), ceramică și piatră, câteva obiecte de uz personal (mărgele din sticlă, un inel de argint), un număr relativ redus de fragmente de vase ceramice, inclusiv cîteva amfore de tip Dressel 24 similis și un kantharos de dimensiuni mari, precum și oase de animale foarte fragmentate, de asemenea într-un număr relativ redus. Din toate contextele arheologice identificate în cele trei suprafețe cercetate au fost prelevate probe de sol pentru analize macro-botanice, micro-morfologice și palinologice, din care o parte au fost deja finalizate. Astfel, analiza resturilor macro-botanice recuperate din contextele aparținând perioadei romane provinciale indică prezența sistematică a semințelor de cereale, în special Triticum aestivum, dat și a unor specii ruderale specifice culturilor agricole. Pe de altă parte, analiza probelor de cărbune recoltate în ultimele trei campanii de cercetări arheologice, realizată de Laboratorul de Biometrie Forestieră al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, indică utilizarea cu precădere a lemnului de fag, stejar și brad în construcțiile aparținând villa-ei, în timp ce alte specii lemnoase (carpen, arțar, alun, corn) sunt mult mai rar utilizate. În ceea ce privește economia animalieră, analiza arheozoologică indică o creștere intensivă a ovi-caprinelor pentru lână și probabil carne, dar și prezența vitelor mari și a porcilor în număr semnificativ, în timp ce numărul cailor, câinilor și păsărilor domestice (găini și gâște) este redus. Vânătoarea pare să fi fost practicată doar ocazional, având în vedere numărul foarte mic de resturi osteologice recuperate. Campania arheologică a anului 2023 a adus o serie de noi informații științifice importante privind cronologia și fazele constructive principale ale complexului agricol roman de tip villa rustica de la Oarda-Bulza, organizarea internă a acestuia, planimetria clădirii principale A și a horreum-ului C și detaliile lor constructive. De asemenea, cercetările arheologice din zona horreum-ului C au oferit și informații suplimentare privind reutilizarea acestuia în perioada post-romană ca spațiu funerar. În sfârșit, rezultatele investigațiilor interdisciplinare au oferit informații relevante privind dieta și practicile agricole ale locuitorilor villa-ei, care vor contribui și la clarificarea unor aspecte privind impactul unor astfel de complexe agricole asupra economiei provinciale, dar și asupra mediului înconjurător. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Abstract [EN]:
The archaeological campaign conducted in 2023 on the site at Oarda-Bulza continued the systematic investigation of the main building A, initiated in 2019, and of the largest horreum of the villa, conventionally named C.
In the case of the main building A, the main objectives of this year were to continue the investigation of the eastern apsidal tower of the NW entrance, as well as its planimetry and chronology, and to expand the investigation of the SE corner to the north of the triclinium. In the NW area, some of the foundations and flooring substructures of two rooms inside the tower were unearthed, while the levelling layer containing construction debris from the first phase of the villa was also identified. In the SE area, some of the tilled roof was discovered fallen in situ on the eastern side, while a drain probably belonging to the first phase of the villa was also identified.
In the case of the horreum C, the main objectives of this year were to clarify the stratigraphy, chronology and functions of the building both during the Roman provincial period and the post-provincial period. Therefore, the area opened last year was further expanded to the west and south. Although the structure was significantly damaged by post-Roman interventions and modern agriculture, it was still possible to identify its general layout and some traces of internal compartmentalization that could have created a kind of dwelling inside the horreum.
Aside from the fieldwork and the laboratory-based analysis of the recovered artefacts, the archaeological campaign of 2023 also continued the interdisciplinary investigations of the last campaigns, including the systematic analysis of the botanical, palynological and faunal remains. The preliminary results of these studies offered more information about the agricultural and husbandry practices in the villa rustica, and about the diet of the inhabitants. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Bibliografie:
1. Rustoiu, A., et al. (2020). The role of Iron Age settlements at Oarda-Bulza in the agricultural exploitation of the middle Mureş valley. Apulum, 57(1), 93-112.
2. Rustoiu, A., et al. (2020). Oarda, mun. Alba Iulia, jud. Alba. Punct: Bulza - villa rustica de la Oarda-Bulza. Cronica Cercetărilor Arheologice Campania 2019, București, 255-257.
3. Rustoiu, A., et al. (2021). Oarda, mun. Alba Iulia, jud. Alba. Punct: Bulza - villa rustica de la Oarda-Bulza. Cronica Cercetărilor Arheologice Campania 2020, Sibiu, 207-210.
4. Rustoiu, A., et al. (2022). Oarda, mun. Alba Iulia, jud. Alba. Punct: Bulza - villa rustica de la Oarda-Bulza. Cronica Cercetărilor Arheologice Campania 2021, București, 274-277.
5. Rustoiu, A., et al. (2023). Oarda, mun. Alba Iulia, jud. Alba. Punct: Bulza - villa rustica de la Oarda-Bulza. Cronica Cercetărilor Arheologice Campania 2022, București, 268-270.
6. McCarty, M., et al. (2021). Provincializing Roman Dacia: The Canadian-Romanian Apulum Roman Villas Project 2018-2019. Mouseion, 18(3), 350-378.
7. Ciută, B., Egri, M. (2021). Archaeobotanical data from villa rustica at Oarda-Bulza (Alba County). The 2019 campaign. Ephemeris Napocensis, 31, 139-150.
8. Ciută, B., Egri, M. (2022). New archaeobotanical data from villa rustica at Oarda-Bulza (Alba County). The 2021 campaign. Ephemeris Napocensis, 32, 253-266.
2. Rustoiu, A., et al. (2020). Oarda, mun. Alba Iulia, jud. Alba. Punct: Bulza - villa rustica de la Oarda-Bulza. Cronica Cercetărilor Arheologice Campania 2019, București, 255-257.
3. Rustoiu, A., et al. (2021). Oarda, mun. Alba Iulia, jud. Alba. Punct: Bulza - villa rustica de la Oarda-Bulza. Cronica Cercetărilor Arheologice Campania 2020, Sibiu, 207-210.
4. Rustoiu, A., et al. (2022). Oarda, mun. Alba Iulia, jud. Alba. Punct: Bulza - villa rustica de la Oarda-Bulza. Cronica Cercetărilor Arheologice Campania 2021, București, 274-277.
5. Rustoiu, A., et al. (2023). Oarda, mun. Alba Iulia, jud. Alba. Punct: Bulza - villa rustica de la Oarda-Bulza. Cronica Cercetărilor Arheologice Campania 2022, București, 268-270.
6. McCarty, M., et al. (2021). Provincializing Roman Dacia: The Canadian-Romanian Apulum Roman Villas Project 2018-2019. Mouseion, 18(3), 350-378.
7. Ciută, B., Egri, M. (2021). Archaeobotanical data from villa rustica at Oarda-Bulza (Alba County). The 2019 campaign. Ephemeris Napocensis, 31, 139-150.
8. Ciută, B., Egri, M. (2022). New archaeobotanical data from villa rustica at Oarda-Bulza (Alba County). The 2021 campaign. Ephemeris Napocensis, 32, 253-266.